“Omule de stat! Nu stânjeni magistratura taţilor; E mai sacră decât a ta.” - (Pitagora – Legile morale şi politice)

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu Alianta T.A.T.A. organizeaza in perioada 11 aprilie – 1 iunie 2014 Campania Nationala de Promovare a Drepturilor Copilului, a Custodiei Comune Parentale si a Zilelor Parintilor, lansata la Cluj Napoca vineri, 11 aprilie 2014, cu prilejul primei conferinte regionale dintr-o serie care se va incheia de 1 IUNIE la Oradea.

Cele doua organizatii parentale solicita Guvernului si Parlamentului Romaniei, administratiei publice locale, Consiliului Superior al Magistraturii, Colegiului Psihologilor din Romania, Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania sa initieze si/sau sa adopte de urgenta masurile menite sa protejeze drepturile copiilor si ale parintilor din Romania, sa asigure functionalitatea retelei publice nationale de protectie a copilului, sa impuna criteriile privind determinarea interesului superior al copilului in actul de justitie si in activitatea profesionala a tuturor celor care relationeaza cu minori.

T.A.T.A. si “PARINTI PENTRU COPII” trimit un S.O.S. autoritatilor de mai sus, solicitandu-le sa intervina imediat pentru a proteja interesul superior al copiilor din Romania care sunt privati de aproape 6 (sase) luni de serviciile publice de evaluare si de consiliere psihologica furnizate GRATUIT minorilor pana in luna noiembrie 2013.

Colegiul Psihologilor din Romania a decis la finalul anului trecut, dupa ani de tergiversare in adoptarea unor solutii pertinente si imperios necesare solicitate de T.A.T.A., sa interzica psihologilor din reteaua publica de protectia copilului si de autoritate tutelara sa mai evalueze si sa mai consilieze minorii in cadrul atat al dosarelor civile aflate pe rolul instantelor de judecata ori al dosarelor penale instrumentate de procurori si politisti cat si al dosarelor deschise la Directia de Protectia Copilului si la Serviciul de Autoritate Tutelara in temeiul sesizarilor privind abuzarea ori neglijarea copiilor.

In prezent exista un blocaj generalizat la nivelul justitiei romane, care nu mai poate solutiona cauzele civile si penale in care trebuie incuviintate masurile privind minorii, desi magistratii au obligatia de pronunta solutii cu celeritate si in interesul copiilor in dosarele respective.

Majoritatea magistratilor nu cunoaste ori nu aplica prevederile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, asa cum a fost modificata la finalul anului 2013 si a fost republicata in luna martie 2014, dupa ce Monitorul Oficial a amanat cca 6 luni republicarea unei legi speciale exceptional de importanta pentru societatea romaneasca.

Judecatorii si procurorii se mai adreseaza inca in prima faza Directiilor de Protectia Copilului (DGASPC) pentru a se efectua evaluari psihologice ale minorilor, irosind termene pe banda rulanta cu demersuri birocratice inutile si cronofage, la finalul carora sunt obligati sa constate ca DGASPC  si Autoritatea Tutelara nu mai este competenta sa ajute magistratii la solutionarea dosarelor cu minori cu protejarea interesului superior al copiilor respectivi.

La fel de grav este ca nici Colegiul Psihologilor din Romania (CPR) nu a inteles nici dupa cca 6 luni ca decizia adoptata cu privire la psihologii din reteaua publica are un efect devastator asupra tuturor copiilor din Romania si ale familiilor acestora, punand chiar in pericol viata a zeci si chiar sute de mii de minori aflati in dificultate, abuzati, neglijati ori abandonati, al caror interes superior ar trebui permanent protejat si de CPR.

Privarea copiilor romani de serviciile GRATUITE de consiliere si de evaluare psihologica ale retelei publice de protectia copilului este efectul deciziei Colegiului Psihologilor din Romania de a pune sub interdictie psihologii Autoritatii Tutelare si ai DGASPC. Marea majoritate a familiilor din Romania nu poate apela CONTRA COST la serviciile psihologilor din reteaua privata, ceea ce aduce tara noastra intr-o pozitie unica la nivelul Uniunii Europene, in conditiile in care statul roman nu protejeaza interesul superior al copiilor si nici drepturile acestora.

Informatiile suplimentare privind criza grava pe care o traverseaza PROTECTIA COPILULUI IN ROMANIA se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si http://parintipentrucopii.eu/ .

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII (CNCD) a gazduit astazi, 11 februarie 2014, confruntarea partilor in DOSARUL TICHETELOR DISCRIMINATORII, la care au participat presedintele Fundatiei “PARINTI PENTRU COPII” si al Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor - T.A.T.A., in calitate de petent, si reprezentanta SODEXO PASS ROMANIA SRL, absentand EDENRED ROMANIA.

Petentul a subliniat faptul ca nu doreste amendarea celor doua societati comerciale, ci vizeaza doar emiterea unei recomandari de catre CNCD, prin care sa se solicite emitentilor să ţină cont de principiul egalităţii de gen la alegerea imaginilor imprimate pe tichetele de valoare (cadou, de masa, sociale, de cresa s.a.) si sa evite astfel stereotipurile negative si mentalitatile retrograde evidentiate din pacate in prezent de imagistica tichetelor criticate de T.A.TA. si de „PARINTI PENTRU COPII”.

CITATIA CNCD

Reprezentanta SODEXO PASS ROMANIA SRL a afirmat in cadrul audierii ca, desi societatea comerciala este „o unitate emitenta de tichete de valoare, deci un comerciant, liber in alegerea imaginilor pe care sa le utilizeze pentru designul tichetelor de valoare” si „nu poate fi obligat nici la alegerea unor imagini depersonalizate, atata vreme cat imaginile alese sunt decente, neofensatoare si transmit o imagine placuta”, este pregatita sa renunte la imaginile folosite pana in prezent si sa le inlocuiasca prompt cu altele mai potrivite, daca CNCD va recomanda acest demers si va constata ca sunt fondate criticile din petitia care face obiectul Dosarului nr. 871/2013.

Luand act de reactia inteleapta a SODEXO PASS ROMANIA, petentul a decis sa apeleze la un mediator profesionist, pentru a incerca solutionarea pe cale amiabila a disputei cu emitentii tichetelor discriminatorii, in conditiile in care CNCD a fixat termenul final pentru depunerea concluziilor scrise de ambele parti la data de 25 februarie 2014.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si T.A.T.A. au analizat toate tichetele de masa, de vacanta, de cresa, cadou si sociale elaborate, imprimate si furnizate de companiile SODEXO si EDENRED, concluzionand ca mesajul vizual transmis de acestea este profund discriminatoriu pe criteriu de gen si de statut familial.

Tichetele induc si promoveaza prin imagini stereotipuri si credinte depasite precum si mentalitati retrograde, promovand segregarea rolurilor de gen si discriminarea tatilor si a barbatilor. Studiind tichetele-specimen valabile pentru anul 2014 si disponibile pe paginile web ale companiilor vizate de prezenta plangere, oricine poate constata preponderenţa stimulilor vizuali care conţin simboluri de implicare şi de prestigiu social si familial de tip feminin si matern. Din pacate, SODEXO si EDENRED au decis sa nu promoveze FAMILIA si CUPLUL PARENTAL. Tichetele de CRESA prezinta imagistic doar MAMA si COPILUL, promovand asadar exclusiv rolul si implicarea materna in cresterea si in educarea prescolarilor, in conditiile in care zeci de mii de tatici se afla in concediul parental de pana la doi ani, iar legislatia romana garanteaza egalitatea si complementaritatea  parentala prin intermediul asa-numitei custodii comune asupra copilului.

Abordarea celor doua companii emitente este tributara din pacate unor stereotipuri si mentalitati retrograde si discriminatorii conform carora DOAR femeia este responsabila cu achizitionarea alimentelor si tuturor celor necesare familiei si gospodariei, fiind asadar promovate din pacate modele nocive pentru societate.

Tichetele SOCIALE si MEDICA promoveaza EXCLUSIV imaginea cadrelor medicale si a asistentelor sociale care sunt femei si care se ocupa de ingrijirea batranilor, proliferandu-se asadar stereotipuri profesionale si accentuandu-se “genizarea” unui domeniu profesional.

Tichetele de VACANTA si cele CADOU etaleaza DE REGULA tot imaginile unor femei, iar prezenta unor barbati in plan vizual este izolata, ajungandu-se chiar la utilizarea unui chip de barbat care este mascat de un obiect tinut de partenera a carei figura este complet vizibila pe specimenul respectiv.

Companiile SODEXO si EDENRED promoveaza asadar propriile stereotipii şi prejudecăţi discriminatorii prin intermediul tichetelor pe care le emit, iar specimenele acestora probeaza existenta unei discriminarii multiple pe criteriu de gen si de statut familial.

CNCD este chemat asadar sa constate existenta acestei realitati evidentiate de cele doua organizatii neguvernamentale ale parintilor si sa recomande celor doi furnizori de tichete valorice sa ia masurile necesare pentru a determina o deconstrucţie a stereotipiilor de gen şi a realiza o promovare a egalităţii şi a parteneriatului de gen, dar si a complementaritatii celor doi parinti si a implicarii lor consistente si continue in cresterea si in educarea copiilor in cadrul unei vieti de familie echilibrate si armonioase.

Organizatiile parentale nu vizeaza amendarea celor doua societati comerciale, ci doar determinarea acestora de catre CNCD cu ajutorul unor recomandari pertinente si ferme de a elimina abordarea discriminatorie pe care o etaleaza in prezent in zecile de milioane de tichete valorice pe care le tiparesc lunar in Romania si care sunt utilizate de circa jumatate din populatia tarii, avand asadar un impact social deosebit de important.

Tichetele de masa, de vacanta, de cresa, tichetele cadou si cele sociale contribuie la promovarea unor stereotipii şi prejudecăţi de gen si de statut familial, favorizeaza transmiterea şi întărirea anumitor „stereotipuri profesionale”, contribuind astfel la agravarea fenomenului de „genizare” a unor domenii profesionale. T.A.T.A. si “PARINTI PENTRU COPII” considera ca este evidenta in acest caz o discriminare multiplă, adica existenta unei fapte de discriminare bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare: criteriul de gen si de statut parental.

Fara echivoc, tichetele analizate contin numeroase reprezentari stereotipe cu privire la rolurile de gen si de statut parental, perpetuand o imagine traditionala, anacronica cu privire la acestea. Este nu numai necesara, ci chiar obligatorie, prezentarea vietii de familie si a celei publice/profesionale intr-o maniera flexibila, care sa incurajeze parteneriatul in viata privata si competitia in cea profesionala, precum si conturarea identitatilor multiple si a rolurilor actuale pe care ar trebui sa le indeplineasca reprezentantii ambelor sexe atat in spatiul public/sfera profesionala cat si in cel privat. Consideram ca tichetele valorice (de masa, de cresa, de vacanta, sociale si cadou) in forma lor actuala contin  si propaga o reprezentare profund dezechilibrata a rolurilor de gen si de statut parental in societatea contemporana si nu asigura promovarea egalitatii de gen si a complementaritatii si a parteneriatului parental, in detrimentul ambelor categorii (femei-mame si barbati-tati).

Din februarie  2014, angajatorii vor putea acorda tichete de masa si sub forma de carduri realizate si furnizate de SODEXO, de EDENRED si de CHEQUE DEJEUNER. Exista riscul ca si cardurile respective sa aiba acelasi mesaj vizual discriminatoriu. Singura companie care are in prezent o abordare corecta, echilibrata si nediscriminatorie este CHEQUE DEJEUNER ROMANIA, ale carei tichete valorice reprezinta un exemplu pozitiv de bune practici si de respectare a cadrului legal privind combaterea discriminarii.

Informatii suplimentare privind fenomenul combatut de cele doua organizatii parentale se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si pe http://parintipentrucopii.eu/, fiind postate si specimenele tichetelor analizate si contestate de T.A.T.A. si de Fundatia “PARINTI PENTRU COPII”.

PRESEDINTE,

Draghici Gheorghe Bogdan

Catre,

CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII (CNCD)

Subsemnatul, DRAGHICI GHEORGHE BOGDAN, cu domiciliul legal în Bucuresti, tel. 0723568280, 0744148965, tel/fax 021.3450123, e-mail draghicib@gmail.com, http://www.T-A-T-A.ro/, Presedinte al Fundatiei “PARINTI PENTRU COPII” si al Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor - T.A.T.A., formulez

PLÂNGERE

Împotriva urmatoarelor persoane juridice:

· SODEXO PASS ROMANIA SRL, avand Nr. inregistrare la Reg. Comertului: J 40/9678/1998, Cod unic de inregistrare: RO 11071295, adresa: Novo Park, cladirea G, str. Fabrica de Glucoza, nr. 5, sector 2, 020331 Bucuresti,
telefon: 0212044646, 0372151617, fax: 021 208 91 00 - 0372 15 16 16; e-mail: info.ro@sodexo.com, http://ro.benefits-rewards.sodexo.com/ro/vreau-sa-castig-cu-sodexo

· EDENRED ROMANIA SRL, avand Nr.inregistrare la Reg. Comertului J40/5659/1998 , Cod unic de inregistrare: RO 10696741, adresa: Calea Serban Voda nr.133, Sector 4, Bucuresti, tel: 021 301 33 11, e-mail: edenred.romania@edenred.com, http://www.edenred.ro

MOTIVELE PLÂNGERII

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si T.A.T.A. au analizat toate tichetele de masa, de vacanta, de cresa, cadou si sociale elaborate, imprimate si furnizate de companiile SODEXO si EDENRED, concluzionand ca mesajul vizual transmis de acestea este profund discriminatoriu pe criteriu de gen si de statut familial.

Tichetele induc si promoveaza prin imagini stereotipuri si credinte depasite precum si mentalitati retrograde, promovand segregarea rolurilor de gen si discriminarea tatilor si a barbatilor.

Studiind tichetele-specimen valabile pentru anul 2014 si disponibile pe paginile web ale companiilor vizate de prezenta plangere, oricine poate constata preponderenţa stimulilor vizuali care conţin simboluri de implicare şi de prestigiu social si familial de tip feminin si matern.

Tichetele de CRESA prezinta imagistic doar MAMA si COPILUL, promovand asadar exclusiv rolul si implicarea materna in cresterea si in educarea prescolarilor, in conditiile in care zeci de mii de tatici se afla in concediul parental de pana la doi ani, iar legislatia romana garanteaza egalitatea si complementaritatea  parentala prin intermediul asa-numitei custodii comune asupra copilului.

Tichetele de MASA emise de SODEXO si de EDENRED (3 modele) prezinta in cele 4 imagini utilizate un singur barbat, care se afla insa doar pe verso in cazul unui specimen valabil in 2014, in timp ce restul imaginilor promovate (3 din 4) prezinta chiar si grupuri feminine. Abordarea companiilor este tributara din pacate unor stereotipuri si mentalitati retrograde si discriminatorii conform carora DOAR femeia este responsabila cu achizitionarea alimentelor si tuturor celor necesare familiei si gospodariei, fiind asadar promovate din pacate modele nocive pentru societate.

tichet-restaurant-edenred-2014

tichet-restaurant-plus-edenred-2014

Tichetele SOCIALE si MEDICA promoveaza EXCLUSIV imaginea cadrelor medicale si a asistentelor sociale care sunt femei si care se ocupa de ingrijirea batranilor, proliferandu-se asadar stereotipuri profesionale si accentuandu-se “genizarea” unui domeniu profesional.

tichet-cresa-edenred-2014

tichet-medica-edenred-2014

tichet-asist-social-edenred-2014

Tichetele de VACANTA si cele CADOU etaleaza DE REGULA tot imaginile unor femei, iar prezenta unor barbati in plan vizual este izolata, ajungandu-se chiar la utilizarea unui chip de barbat care este mascat de un obiect tinut de partenera a carei figura este complet vizibila pe specimenul respectiv.

tichet-vacanta-edenred-2014

Companiile SODEXO si EDENRED promoveaza asadar propriile stereotipii şi prejudecăţi discriminatorii prin intermediul tichetelor pe care le emit, iar specimenele acestora probeaza existenta unei discriminarii multiple pe criteriu de gen si de statut familial.

CNCD este chemat asadar sa constate existenta acestei realitati evidentiate de cele doua organizatii neguvernamentale ale parintilor si sa recomande celor doi furnizori de tichete valorice sa ia masurile necesare pentru a determina o deconstrucţie a stereotipiilor de gen şi a realiza o promovare a egalităţii şi a parteneriatului de gen, dar si a complementaritatii celor doi parinti si a implicarii lor consistente si continue in cresterea si in educarea copiilor in cadrul unei vieti de familie echilibrate si armonioase.

Organizatiile parentale nu vizeaza amendarea celor doua societati comerciale, ci doar determinarea acestora de catre CNCD cu ajutorul unor recomandari pertinente si ferme de a elimina abordarea discriminatorie pe care o etaleaza in prezent in zecile de milioane de tichete valorice pe care le tiparesc lunar in Romania si care sunt utilizate de cca jumatate din populatia tarii, avand asadar un impact social deosebit de important.

Tichetele de masa, de vacanta, de cresa, tichetele cadou si cele sociale contribuie la promovarea unor stereotipii şi prejudecăţi de gen si de statut familial, favorizeaza transmiterea şi întărirea anumitor „stereotipuri profesionale”, contribuind astfel la agravarea fenomenului de „genizare” a unor domenii profesionale.

T.A.T.A. si “PARINTI PENTRU COPII” considera ca este evidenta in acest caz o discriminare multiplă, adica existenta unei fapte de discriminare bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare: criteriul de gen si de statut parental.

Fara echivoc, tichetele analizate contin numeroase reprezentari stereotipe cu privire la rolurile de gen si de statut parental, perpetuand o imagine traditionala, anacronica cu privire la acestea. Este nu numai necesara, ci chiar obligatorie, prezentarea vietii de familie si a celei publice/profesionale intr-o maniera flexibila, care sa incurajeze parteneriatul in viata privata si competitia in cea profesionala, precum si conturarea identitatilor multiple si a rolurilor actuale pe care ar trebui sa le indeplineasca reprezentantii ambelor sexe atat in spatiul public/sfera profesionala cat si in cel privat. Consideram ca tichetele valorice (de masa, de cresa, de vacanta, sociale si cadou) in forma lor actuala contin  si propaga o reprezentare profund dezechilibrata a rolurilor de gen si de statut parental in societatea contemporana si nu asigura promovarea egalitatii de gen si a complementaritatii si a parteneriatului parental, in detrimentul ambelor categorii (femei-mame si barbati-tati).

Din februarie  2014, angajatorii vor putea acorda tichete de masa si sub forma de carduri realizate si furnizate de SODEXO, de EDENRED si de CHEQUE DEJEUNER. Exista riscul ca si cardurile respective sa aiba acelasi mesaj vizual discriminatoriu. Singura companie care are in prezent o abordare corecta, echilibrata si nediscriminatorie este CHEQUE DEJEUNER ROMANIA, ale carei tichete valorice reprezinta un exemplu pozitiv de bune practici si de respectare a cadrului legal privind combaterea discriminarii.

ok-tichet-social-cheque-2014

Informatii suplimentare privind fenomenul combatut de cele doua organizatii parentale se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si pe http://parintipentrucopii.eu/ .

tichet-vacanta-sodexo-2014-fata

tichet-cadou-sodexo-2014-fata

tichet-social-sodexo-2014-fata

tichet-masa-gusto-pass-2014-fata

tichet-cresa-sodexo-2014-fata1

COMUNICAT DE PRESA

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si Alianta T.A.T.A. solicita Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Sector 4 si Inspectoratului Scolar General al Mun. Bucuresti sa intervina de urgenta pentru a proteja elevii unei clase a III-a de la Scoala Generala nr. 113 din mun. Bucuresti, care au fost victimele unui abuz fizic si psiho-emotional deosebit de grav provocat de propria invatatoare.

Se impune totodata tragerea la raspundere disciplinara, civila si penala a celor care se fac vinovati de incalcarea grava a legislatiei in vigoare privind protectia copilului si de ignorarea interesului superior al copiilor traumatizati de cadrul didactic.

S.O.S.-ul disperat al parintilor acestui copil abuzat de propria invatatoare a fost trimis si conducerii Ministerului Educatiei Nationale, fiind receptionat atat de ministru cat si de secretarul de stat pentru invatamant preuniversitar, insa pana in prezent nu aparut o reactie din partea celor doi demnitari chemati in ajutor de o mama si de un tata care mai spera inca naiv ca scoala nu este o carcera pentru copilul lor.

Cele doua organizatii parentale fac apel la Colegiul Psihologilor din Romania sa se implice in evaluarea si consilierea psihologica a victimelor acestui abuz grav, fiind necesar ca o echipa de psihologi sa-i ajute pe copii sa treaca peste trauma provocata de propria invatatoare.

Mama unui elev de la scoala sus-numita a contactat Fundatia “PARINTI PENTRU COPII”, solicitand ajutor de specialitate si relatand fapte de o gravitate extrema petrecute la unitatea de invatamant, dupa cum urmeaza:

- In perioada 28.10-01.11.2013, parintele a observat o schimbare in comportamentul copilului sau in ceea ce priveste pofta de mancare. Elevul  CLS era mai nelinistit, mai agitat, avand si tulburari de somn, manifestand totodata dificultati in a-si face temele din cauza unei aversiuni fata de activitatea respectiva, in conditiile in care fiul sau era un elev silitor si cu rezultate foarte bune pe plan scolar pana la data respectiva. Acestor manifestari nu le-a gasit la acel moment o explicatie logica si pertinenta;

- In seara zilei de 10.11.2013, la finalul vacantei aferente invatamantului primar, copilul a inceput brusc sa-i povesteasca mamei despre cele intamplate in ultima saptamana de scoala si anume faptul ca a fost pedepsit de doamna invatatoare sa stea in banca mutate de cadrul didactic cu fata la peretele dinspre usa clasei, fara ca micutul sa aiba voie sa se ridice din banca si nici sa intoarca spre colegi capul sau sa comunice cu acestia nici macar pe durata pauzelor.

- Doamna invatatoare a cerut imperios colectivului de colegi de clasa  sa nu mai vorbeasca sau sa se joace cu el, pentru ca atunci cand se incalca ordinal respective copilul care vorbeste cu CLS  devine “responsabil de el”si daca CLS vorbeste cu cineva si acela ii raspunde, atunci acel copil devine “responsabil de el”, adica de actiunile sale.

- Mai mult decat atat in timpul pauzelor sau cand doamna invatatoare nu era in clasa, colegii erau obligati sa-l pazeasca ca sa nu se ridice si sa nu se intoarca  din banca, devenind astfel veritabili gardieni insarcinati de cadrul didactic cu disciplinarea colegului lor, fiind indemnati sa-l imobilizeze si sa-l forteze sa respecte interdictiile impuse de cadrul didactic.

- La ora de engleza  (miercuri, 30.11.2013) CLS si-a asezat banca in pozitia normala, pentru ca invatatoarea era inlocuita la cursul respectiv de un alt cadru didactic, iar dupa terminarea orei respective, pe timpul pauzei colegii au mutat prompt si ferm banca la loc cu fata la perete, asa cum fusesera instruiti de invatoarea lor. Atunci, copilul abuzat a reactionat si a rezultat o altercatie cu proprii colegi, fiind afectat puternic din cauza regimului restrictiv abuziv instaurat de colectiv la adresa lui la ordinul invatatoarei.

- In urma reactiilor sale de revolta la adresa regimului punitiv impus de propria invatatoare, aceasta i-a cerut sa dea o declaratie pe o foaie de hartie, sa-si povesteasca faptele asa cum ii dicta cadrul didactic si la final invatatoarea a semnat declaratia copilului meu cu pixul de culoare rosie. Doamna invatatoare i-a cerut minorului sa-i prezinte mamei acea declaratie dictata de catre dansa si sa revina cu ea la scoala semnata de parinte. Copilul i-a prezentat parintelui declaratia respectiva duminica seara, la data de 10 noiembrie, in preziua reinceperii cursurilor, acuzand o stare de agitatie deosebita, pentru ca era convins ca supliciul lui urma sa continue si in cursul proximei saptamani. Atunci mama a aflat ca pedepsirea fiului incepuse marti dimineata, la data de 29 octombrie anul current, atunci cand doamna invatatoare a fost anuntata de colegii de clasa ai baiatului ca acesta avusese o altercatie cu un coleg in ziua anterioara in ultima pauza, atunci cand doamna invatatoare nu se mai afla in incinta scolii.

- Reactia invatatoarei a fost agresiva si violenta la adresa ambilor copii, fiind pedepsit si colegul lui CLS, prin intoarcerea bancii acestui elev cu fata spre fereastra, insa acesta avea voie sa se miste. Pedepsirea acestuia a durat doar 2 zile, adica marti si miercuri, in timp ce CLS a fost sanctionat dur si abuziv pana vineri, copilul crezand chiar ca urma sa continue supliciul si dupa vacanta, pentru ca nu-i comunicase mamei continutul unui bilet trimis de invatoare, prin care i se solicita sa o apeleze atunci cand are timp.

- Duminica seara, dupa ce a aflat cu stupefactie despre chinul copilului, mama a apelat-o telefonic pe doamna invatatoare, pentru a-i solicita lamuriri cu privire la ceea ce se petrecuse in ultima saptamana de scoala. Invatatoarea i-a spus ca a incercat astfel sa-l disciplineze pe CLS, ca este pe drumul cel bun in demersurile sale educative si ca a mai avut succese de acest gen si in cazuri similare anterioare FOLOSIND ACELEASI METODE. Parintele i-a reprosat si ca nu a fost anuntat direct despre indisciplina fiului, iar cadrul didactic si-a justificat decizia de a n-o apela telefonic pe mama prin dorinta domniei sale de a testa sinceritatea copilului.

- Luni, 11 noiembrie, invatatoarea a fost apelata de tatal copilului, care este plecat in strainatate in baza unui contract de munca, iar fostul sot al mamei i-a cerut lamuriri cadrului didactic, fiind revoltat de reactia invatatoarei, care i-a replicat ca NU ESTE CENRALA TELEFONICA, pentru a contacta parintii in asemenea situatie si chiar fiind chiar enervata din cauza ca tatal copilului a deranjat-o cu un apel telefonic.

- In cursul aceleiasi zile parintii au decis sa sesizeze atat conducerea scolii cat si a Inspectoratului Scolar General al Mun. Bucuresti (ISMB) cu privire la gravul abuz psiho-emotional exercitat de cadrul didactic asupra elevului CLS. Doamna director Aurelia Vidovici i-a explicat mamei ca este foarte multumita de performantele didactice ale doamnei invatatoare FLORENTINA SMARANDOIU si ca nu a mai avut plangeri de acest gen din partea parintilor in trecut. La ISMB, mama a relationat cu doamna inspector scolar general adjunct LILIANA TODERIUC si a primit asigurari din partea acesteia ca se va actiona prompt pentru solutionarea cazului reclamat de catre subsemnata. Din pacate promisiunile ISMB nu s-au materializat!

- Vazand ca doamna director o lauda atat de fatis pe doamna invatatoare si realizand ca nu se vor lua masuri de catre aceasta, in conditiile in care in prezenta mamei i-a sfatuit copilul sa-i ignore pe colegii sai chiar daca il jignesc, parintele a decis sa solicite mutarea fiului sau la alta clasa a III-a din cadrul unitatii de invatamant, ceea ce s-a si realizat incepand de marti, 12 noiembrie anul curent.

- Pana luni, 18 noiembrie, nu a mai primit nici un semn din partea conducerii scolii sau a Inspectoratului Scolar, asa ca mama a decis sa apeleze la Fundatia “PARINTI PENTRU COPII”, pentru ca a aflat ca exista un proiect al organizatiei neguvernamentale privind unitatile de invatamant in cadrul carora se petrec abuzuri asupra elevilor similare celui suferit de fiul meu. A contactat conducerea Fundatiei si a solicitat suport pentu solutionarea rapida a acestui caz deosebit de grav, pentru a-si proteja astfel copilul de abuzuri psiho-emotionale si pentru a se asigura ca interesul superior al fiului sau este aparat si in mediul scolar.

- Conducerea Fundatiei “PARINTI PENTRU COPII” a contactat conducerea Scolii nr. 113, a ISMB si a Ministerului Educatiei si a aflat ca ISMB nu a reactionat pana in prezent, deoarece inspectorul desemnat sa verifice sesizarea la fata locului, adica in unitatea de invatamant (domnul inspector PACEARCA) a fost plecat la un curs de formare si se va ocupa de cazul elevului abuzat incepand de luni, 18 noiembrie 2013, in conditiile in care parintii au sperat ca un asemenea abuz va fi cercetat cu prioritate de autoritatea competenta, in speta ISMB. Mai mult, purtatorul de cuvant al ISMB i-a comunicat liderului Fundatiei ca zilnic se primesc la Inspectorat cca 14-15 sesizari privind violenta in scoli si ca personalul ISMB nu face fata unui val atat de mare de violenta scolara.

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, completata si modificata de Legea nr. 257/2013, stipulează următoarele: “Art. 2 (3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. (4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.(…)

Art. 48, alin. (2) “In cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice, personalul didactic auxiliar si cel administrativ si de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante in cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. (4) Cadrele didactice au obligatia de a referi centrelor judetene de resurse si asistenta educationala/Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala cazurile de abuz, neglijare, exploatare si orice alta forma de violenta asupra copilului si de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, aceste cazuri.”

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu T.A.T.A. lanseaza un proiect dedicat in primul parintilor preocupati ca elevii sa beneficieze de servicii educationale de buna calitate in unitati de invatamant in care legea este respectata, iar interesul superior al copilului este prioritar pentru cadrele didactice si pentru personalul administrativ.

Proiectul “LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT NERECOMANDATE COPIILOR SI PARINTILOR” are menirea sa depisteze prompt acele gradinite, scoli ori licee, in care abuzurile asupra copiilor si ignorarea drepturilor parentale caracterizeaza din pacate demersul educativ si prestatia manageriala a celor care lucreaza in cadrul unitatilor de invatamant respective.

LISTA NEAGRA va figura on-line INCEPAND CU DATA DE 1 DECEMBRIE 2013 pe WWW.PARINTIPENTRUCOPII.EU si pe WWW.T-A-T-A.RO, fiind permanent actualizata pe baza sesizarilor primite de la cei care detin probe incriminatoare la adresa unitatilor de invatamant certate cu legea, indicandu-se si argumentele (probele) care au impus includerea fiecarei unitati de invatamant pe lista. “LISTA NEAGRA” va indica unitatile de invatamant in care incalcarea legislatiei privind protectia copilului si/sau drepturile parentale reprezinta deja fenomene nocive pentru dezvoltarea elevilor.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” nu se va limita doar la centralizarea si la publicarea datelor negative primite de la avertizorii de integritate, ci va formula plangeri si sesizari impotriva unitatilor de invatamant vinovate, atunci cand probele acuzatoare sunt de necontestat, in temeiul NOULUI CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI care a intrat in vigoare in octombrie 2013, fiind chemate in ajutor urmatoarele autoritati: AGENTIA ROMANA DE ASIGURARE A CALITATII IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR; AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR; INSPECTORATUL SCOLAR; DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA; AGENTIA NATIONALA PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA; AVOCATUL POPORULUI; CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII; DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI; PARCHETUL si POLITIA; COMISIILE PARLAMENTARE DE RESORT.

In Romania, copiii inca se mai confrunta cu pedepse crude din partea profesorilor, desi întreaga Europa interzice pedeapsa corporala în scoala. Abuzurile psiho-emotionale sunt des intalnite in unitatile de invatamant. Cazurile extreme, cum sunt uciderea copiilor de catre copii sau sinuciderea elevilor care nu mai pot îndura abuzurile, sunt dovezi ca violenta poate avea consecinte tragice, daca ea nu este combatuta la timp. Scolile sigure sunt scoli fara violenta, iar aceste unitati de invatamant trebuie sa fie create si sustinute de autoritatile publice, de profesori, de elevi, de parinti si de intreaga comunitate.

Romania are astazi o legislatie care interzice lovirea copiilor de catre profesori si abuzul psiho-emotional asupra minorilor si totusi studiile si statisticile ne arata ca mai este înca mult pâna aceasta legislatie va fi pusa în practica. Victimele actelor de violenţă resimt frecvent un sentiment de furie, frustrare, umilinţă, izolare, disperare şi suferă curent de răni fizice sau le e frică de acele răni, mai ales când violenţa este sistematică şi repetată. Victimele riscă, de asemenea, de a nu mai fi interesate de şcoală, de a se pune în situaţie de eşec, de a-şi pierde respectul de sine, de a fi deprimate, a claca nervos şi chiar de a se sinucide. În principiu, tinerele victime ale agresiunilor şi violenţelor suferă mult mai mult de tulburări psihologice şi somatice. Ei au, de asemenea, tendinţa de a lipsi de la şcoală ca urmare a fricii de a fi din nou agresaţi. Printre altele, expunerea la violenţă la şcoală poate provoca un stres post-traumatic, afecţiune gravă care necesită intervenţia terapeutică a unui profesionist. Copiii cu dizabilităţi şi nevoi speciale de educaţie sunt mai susceptibili de a fi victime ale violenţei. Copiii care au nevoie de o atenţie speciala pot fi, de asemenea, tentaţi să-şi rezolve problemele recurgând la violenţă.

Informatii suplimentare privind cazul elevului CLS si fenomenul combatut de cele doua organizatii parentale se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si pe http://parintipentrucopii.eu.

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si Alianta T.A.T.A. solicita Guvernului Romaniei si autoritatilor administratiei locale sa adopte de urgenta masurile care se impun in vederea punerii in aplicare a noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului, reprezentat de Legea nr. 257/2013, care a intrat in vigoare din luna octombrie a anului curent.

Sunt necesare proceduri clare si coerente de ordin administrativ pentru ca protectia drepturilor copilului sa nu mai ramana la stadiul de litera moarta in acte normative de inspiratie europeana.

La initiativa T.A.T.A., noua legislatie reglementeaza in sfarsit criteriile de determinare a interesului superior al copilului, care au devenit obligatorii pentru magistratii care solutioneaza litigiile civile si penale privind minorii si pentru reprezentantii autoritatilor si institutiilor publice competente in domeniul protectiei copilului.

Protectia copiilor cu parinti plecati in strainatate a devenit in sfarsit o prioritate pentru statul roman, care a reactionat in sfarsit pe plan legislativ si a combatut fenomenul nociv pentru societatea romaneasca al lasarii minorilor fara protectie parentala si fara conditii optime de crestere si de educare.

Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti in comun de ambii parinti sunt garantate si protejate suplimentar cu ajutorul noii legislatii de sorginte europeana.

Fundatia “Parinti pentru Copii” si T.A.T.A. critica justitia romana, Directia Protectia Copilului din ministerul de resort, Ministerul Afacerilor Externe si Avocatul Poporului pentru lipsa de reactie la apelurile disperate ale parintilor separati abuziv de copiii lor retinuti in prezent in strainatate contrar interesului lor superior si afectati grav de cazuri de rapiri internationale de minori.

In conditiile in care statul roman nu face aproape nimic pentru a-si recupera copiii sechestrati in afara granitelor Romaniei, cele doua organizatii neguvernamentale au decis sa apeleze la Mediatorul Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi si sa aduca astfel in atentia forului suprem European acest fenomen deosebit de grav ignorat de autoritatile romane.

T.A.T.A. si “PARINTI PENTRU COPII” si-au propus asadar sa-i trimita doamnei Mediator Roberta Angelilli, vicrepresedintele Parlamentului European, in urmatoarele DOUA LUNI, adica pana la Craciun, nu mai putin de 100 (O SUTA) de sesizari din partea unor parinti romani separati abuziv de copiii lor rapiti. Astfel Romania va trece pe primul loc la numarul de cazuri inregistrate pe agenda Mediatorului, care solutioneaza ANUAL cca 50 de cazuri de acest gen.

Totodata, cele doua organizatii ale parintilor solicita Consiliului Superior al Magistraturii, Directiei Protectia Copilului din Ministerul Muncii si Familiei si Colegiului Psihologilor din Romania sa gaseasca de urgenta o solutie optima la problema majora pe care o reprezinta lipsa de competenta a SERVICIILOR DE AUTORITATE TUTELARA si a DIRECTIILOR GENERALE DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI de a intocmi ANCHETE PSIHO-SOCIALE conforme cu normele legale si deontologice si utile pentru magistratii care solutioneaza cauze cu minori.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a considerat irelevante anchetele psihosociale realizate de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, curtea considerand ca in aceste cazuri cu minori instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui expert psiholog.

Colegiul Psihologilor din Romania (CPR) considera la randul sau ca DGASPC si Autoritatea Tutelara nu au calitatea de furnizori de servicii psihologice, nu reprezinta o forma de exercitare a profesiei de psiholog si nu pot efectua evaluari psihologice. CPR chiar a facut deja apel la Directiile de Protectia Copilului ca acestea sa precizeze instantelor de judecata CARACTERUL NEPROFESIONAL, STRICT ADMINISTRATIV al activitatii pe care o desfasoara, pentru ca justitiabilii si instanta de judecata sa poata beneficia de servicii psihologice asigurate de catre furnizorii de servicii psihologice in conditiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog.

Fundatia PARINTI PENTRU COPII si T.A.T.A. vor lansa la 1 noiembrie 2013 un nou proiect menit sa contribuie la reformarea si la modernizarea sistemului de invatamant preuniversitar si anume “LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT NERECOMANDATE COPIILOR SI PARINTILOR”, care va contine pentru inceput cca 100 de unitati de invatamant cu grave probleme de functionare la parametrii normali.

- LEGEA NR. 257/2013 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, in vigoare din luna octombrie 2013, reglementeaza IN PREMIERA IN ROMANIA:

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

2. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

3. Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti;

Cu toate ca legislatia romana, inclusiv NOUL COD CIVIL, a invocat permanent INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI, nici un act normativ nu stabilea pana la adoptarea acestei legi criterii clare de determinare a interesului superior al copilului. De aceea arbitrariul caracteriza din pacate solutiile magistratilor in cauzele cu minori, acestea fiind tributare unor mentalitati retrograde si afisand stereotipuri nocive pentru societatea romaneasca. Dosarele civile si penale in care se stabileau masuri privind minorii erau solutionate adesea pe criterii pur subiective, fara a se tine cont de ofertele parentale, de antecedentele partilor aflate in litigiu, de gradul de atasament al copiilor fata de fiintele dragi din jurul lor, fiind pronuntate solutii care ignorau tocmai INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI.

T.A.T.A. a propus inca din perioada in care se dezbatea in Parlamentul Romaniei NOUL COD CIVIL, ca legea respectiva sa instituie si CRITERII DE DETERMINARE A INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI. Obiectivul T.A.T.A. a fost din fericire atins cativa ani mai tarziu, prin adoptarea prezentei legi privind protectia copilului.

În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere conform acestei legi cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate,de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, la evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute mai sus şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-1 implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

NOUL COD CIVIL, care a intrat in vigoare in octombrie 2011, a reglementat la initiativa T.A.T.A. asa-numita CUSTODIE COMUNA PARENTALA, adica EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI IN COMUN DE AMBII PARINTI dupa despartirea acestora. Astfel s-a reusit combaterea eficienta a discriminarii tatilor de catre justitia romana, care a fost obligata sa protejeze complementaritatea parentala si sa asigure egalitatea in drepturi si in obligatii a celor doi parinti, subliniindu-se astfel ca MAMA si TATA sunt la fel de importanti in universul copilului si in procesul de crestere si de educare al acestuia.

Noua lege privind protectia copilului completeaza si lamureste prevederile NOULUI COD CIVIL in privinta EXERCITARII AUTORITATII PARINTESTI si a MENTINERII LEGATURILOR PERSONALE PARINTE-COPIL.

“În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor părinţi.

În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute mai sus, acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul.

Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte..

Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, oferită de specialitati atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.

În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut mai sus poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.

Raportul de monitorizare se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii. Măsurile prevăzute anterior pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;

c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.”

- STATUL ROMAN ISI ABANDONEAZA COPIII AFECTATI DE RAPIRILE INTERNATIONALE DE MINORI

În cazul în care o căsătorie sau un parteneriat se desface, de multe ori unul dintre parteneri decide să se întoarcă în țara de origine sau să își stabilească reședința într-un stat membru sau neeuropean diferit de cel al celuilalt partener. Dacă acel cuplu are copii, îi revine autorității judiciare competente sarcina de stabili drepturile de custodie și de vizită ale soților/partenerilor.

Cu toate acestea, se poate întâmpla ca unul dintre părinți care nu deține custodia copilului să îl răpească sau să refuze să îl aducă înapoi după o vizită legală sau ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se mute cu copiii în altă parte, împiedicând de facto dreptul de vizită al celuilalt părinte. În aceste cazuri, nu este numai o încălcare a răspunderii părintești, ci în primul rând o încălcare a dreptului fundamental al minorului de a avea raporturi regulate cu ambii părinți.

Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii la care au aderat toate Statele Membre reglementează înapoierea copiilor deplasaţi în mod ilicit în străinătate sau reţinuţi acolo în mod ilicit, urmând ca situaţia anterioară acestor fapte să fie restabilită cât se poate de repede. Aceasta serveşte pe de o parte protecţiei copilului, care trebuie să rămână în mediul său obişnuit, pe de altă parte, şi protecţiei părintelui rămas în urmă, căruia, urmare a unei proceduri judiciare în străinătate, îi poate fi de multe ori aproape imposibil participarea la un proces din străinătate.

Condiţiile răpirii de copii sunt îndeplinite, de exemplu, când deplasarea unui copil în străinătate a fost legală, prin exercitarea dreptului la vizită, dar copilul nu este înapoiat în statul de origine la sfârşitul perioadei de vizită.

Dacă în cadrul procedurii apar motive pentru refuzul înapoierii copilului conform Art. 13 lit. b) din Convenţia de la Haga, instanţa va trebui să ia de îndată legătura cu autorităţile Statului Membru de origine, şi să întrebe ce măsuri vor lua acestea pentru protecţia copilului după întoarcerea sa, şi să solicite documentele corespunzătoare, care sunt suficiente, în opinia sa pentru garantarea unei astfel de protecţii. Pentru aceasta poate fi suficientă sensibilizarea autorităţilor pentru protecţia copilului din statul de origine în privinţa situaţiei copilului, sau este necesară o hotărâre judecătorească pronunţată în statul membru de origine. Un simplu indiciu că în statul membru de origine există legi pentru protecţia copilului, nu este suficientă.

Articolul 13: „Prin excepție de la dispozițiile articolului precedent, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ținută să dispună înapoierea copilului, dacă persoana, instituția sau organismul care se împotrivește înapoierii sale stabilește: a) că persoana, instituția sau organismul care avea în îngrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind încredințarea la data deplasării sau neînapoierii, ori consimțise sau achiesase ulterior acestei deplasări sau neînapoieri; sau b) că există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să-l situeze într-o situație intolerabilă. Autoritatea judiciară sau administrativă poate, de asemenea, să refuse a dispune înapoierea copilului, dacă constată că acesta se împotrivește la înapoierea sa și că a atins a vîrstă sau o maturitate care face necesar să se țină seama de opinia sa. La aprecierea împrejurărilor vizate în acest articol, autoritățile judiciare sau administrative urmează să țină seama de informațiile puse la dispoziție de autoritatea centrală sau orice altă autoritate competentă a statului în care se află reședința obișnuită a copilului privitor la situația sa socială.”

Regulamentul subliniază importanţa posibilităţii date copiilor de a-şi exprima punctul de vedere în procedurile care îi privesc. Audierea copilului este una din exigenţele impuse de abolirea exequaturului pentru dreptul de vizită şi pentru deciziile ce ordonă reîntoarcerea copilului. În egală măsură este posibil ca faptul că minorul nu a avut posibilitatea să fie ascultat să constituie un obstacol în recunoaşterea şi executarea unei decizii în materie de autoritate părintească.

În mod excepţional, însă, un copil poate să nu fie ascultat în procedură în situaţia în care aceasta apare ca inadecvată din punctul de vedere al vârstei şi gradului său de maturitate. Această excepţie însă trebuie să fie interpretată într-o manieră restrictivă.

Regulamentul nr. 2201/2003 prevede criterii uniforme pentru a stabili instanța competentă să pronunțe o hotărâre în materie matrimonială și de responsabilitate parentală, inclusiv în situațiile de răpiri internaționale parentale de minori.

Regulamentul nu modifică procedurile naţionale aplicabile în materia audierii copiilor, cu precizarea că pentru a culege punctele de vedere ale copiilor mai mici ca vârstă este necesară o experienţă şi precauţii speciale, care diferă de cele necesare pentru audierea unui adolescent. Nu este necesar ca minorul să fie ascultat în cadrul unei şedinţe în faţa unei jurisdicţii, ea poate să fie efectuată şi de o autoritate competentă conform legilor naţionale. Chiar dacă ascultarea s-a realizat de un judecător sau de o altă persoană este necesar ca toţi să beneficieze de o formaţie adecvată ce include dezvoltarea unor abilităţi de a comunica mai bine cu minorii şi de a conştientiza riscul presiunilor exercitate de către părinţi. Dacă o audiere este efectuată convenabil şi cu discreţie, ea poate permite copilului să-şi exprime propriile dorinţe, eliberat de sentimente de vină sau responsabilitate.

Este foarte important ca judecătorii instanţelor în cauză să comunice, direct sau prin intermediul Autorităţilor Centrale, pentru a ajunge la o soluţie corespunzătoare.

Un rol important trebuie să joace şi medierea şi soluţionarea extrajudiciară a conflictului, mai ales în domeniul răpirii de copii. Aici se apelează la autorităţile centrale pentru a oferi un sprijin active.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si T.A.T.A. au decis sa apeleze la suportul Mediatorului Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi.

Rolul Mediatorului este acela de a încerca ajungerea la un acord voluntar între părintele răpitor şi celălalt părinte, interesele copilului (copiilor) acestora fiind primordiale.

Principala responsabilitate a Mediatorului Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi este aceea de a ajuta părinţii în găsirea celei mai bune soluţii pentru bunăstarea copilului lor. În acest sens, trebuie subliniat că sarcina fundamentală a mediatorului este aceea de a garanta respectarea intereselor copilului răpit. Pentru a scuti părinţii şi copii, precum şi alte părţi implicate îndeaproape, precum bunicii, de stresul emoţional şi separările provocate de procedurile judiciare, Mediatorul Parlamentului European furnizează informaţii şi oferă consiliere cu privire la căile alternative de rezolvare a diferendului respectiv, mai precis, desfăşoară o activitate de mediere.

Mediatorul în aceste cazuri poate:

• trimite o scrisoare autorităților centrale ale statelor semnatare implicate, cu scopul de a semnala neregulile identificate în aplicarea dispozițiilor Convenției și de a solicita reintrarea imediată în legalitate;

• prezintă întrebări Parlamentare adresate Consiliului și Comisiei pentru a aduce anomaliile întâlnite în atenția altor Instituții și a le sensibiliza cu privire la căutarea unei strategii de intervenție;

• derularea unei activități de mediere „latu sensu” cu toate autoritățile implicate, părțile și avocații pentru a facilita aplicarea corectă și promptă a procedurilor internaționale în curs.

Biroul Mediatorului Parlamentului desfășoară o activitate sinergică și de colaborare constantă cu toate Instituțiile, în primul rând Comisia, Consiliul, Consiliul Europei și Curtea Europeană de Justiție.

Altă activitate fundamentală este aceea de cooperare cu autoritățile central naționale instituite în temeiul Convenției de la Haga pentru aspectele civile ale răpirilor internaționale parentale de minori.

În plus, sunt foarte importante comunicarea periodică și cooperarea cu ONG-urile active în acest domeniu, precum și cu experți în proceduri de mediere, psihologi, specialiști în psihologia copilului, pedagogi, asistenți sociali, juriști și judecători, pe lângă colaborarea cu Interpol și polițiile naționale.

1. Cazul BOG – Un tata este impiedicat chiar de justitia romana si de autoritatile publice responsabile cu protectia copilului sa-si aduca in tara fiica retinuta in Rep. Moldova;

In noiembrie 2010, mama copilului a decis unilateral si fara sa-l anunte in prealabil pe tata ca sa paraseasca domiciliul comun din Bucuresti, luand-o cu sine si pe fetita cuplului si plecand din Romania la Chisinau in Rep. Moldova, desi nu avea acest drept conform legii, din cauza ca tatal nu-si daduse acordul in acest sens. Ulterior, fiica celor doi parinti a revenit incepand cu vara anului 2011, fiind insotita de bunica sa materna si locuind la domiciliul patern din sectorul 6.

In 2012, mama si bunica materna au obtinut cetatenia romana, avand domiciliul legal pe toata perioada monitorizarii situatiei sale si a declaratiilor acesteia in Bucuresti, in sectorul 6, in imobilul detinut de tatal copilului.

Ulterior, fosta partenera a refuzat sa-i permita minorei sa revina la domiciliul parental comun din sectorul 6, acolo unde se afla de altfel si domiciliul legal al paratei, afectand astfel negativ relatia copil-tata. Copilul a fost retinut asadar abuziv si impotriva vointei paterne la Chisinau, in Republica Moldova.

Autoritatile si institutiiile publice sesizate de tata precum si justitia romana au refuzat sa se implice in solutionarea acestui caz grav in interesul copilului afectat de deciziiile materne, iar cererile formulate de tatal copilului au fost respinse ca nefiind de competenta instantelor romane.

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

Pentru a sabota legatura afectiva mama-fiica, tatal copilului si bunicii i-au spus copilului ca a fost nascut de tata dintr-o cocoasa gestanta, din care a fost scos prin cezariana la finalul celor 9 luni de “sarcina”. Copilul a bulversat personalul gradinitei cu marturisiri tulburatoare, care nu au fost insa luate in seama de autoritatile competente sesizate de chinuita sa mama. Dupa ce tatal a parasit Romania si a anuntat ca s-a stabilit cu fiica sa in Germania, justitia valceana si DGASPC Valcea l-au somat sa readuca copilul la Rm.Valcea pentru a fi in sfarsit evaluat psihologic si a-si intalni mama conform hotararilor judecatoresti, fiind luata in sfarsit in calcul si reincredintarea sa catre mama. Fiul directorului penal a refuzat categoric, cerand sa fie platit cu bani multi de catre statul roman pentru a da curs solicitarilor si pentru a respecta hotararile judecatoresti.

3. Cazul ANDREI – abuzul unei mame, care a plecat in Italia in orasul Florenta la bunica materna fara a avea vreo hotarare judecatoreasca de incredintare minor sau acordul tatalui notarial de a calatori cu minorul in strainatate conform legii. Ulterior, tatal a obtinut si custodia copilului, insa de cca 2 ani nu poate obtine punerea in executare a sentintei, pentru ca autoritatile romane nu-l ajuta deloc.

4. Cazul BUZDUGAN – drama unui tata care a obtinut custodia fiului in doua procese, printre care o ordonanta presidentiala definitiva si executorie, in conditiile  in care pana la implinirea varstei de 2 ani copilul a fost crescut EXCLUSIV de tatal sau.

Copilul se afla pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii, in Anglia, asa ca tatal  a fost nevoit sa mearga acolo pentru a pune hotararea in executare. A intampinat probleme cu autoritatile britanice si a apelat la multe institutii din RTmania de la care a  primit acelasi raspuns “LIPSA COMPETENTEI”.

5. Cazul DIMISCA - Cu ocazia parasirii domiciliului conjugal sotia i-a sustras sotului sau actele de stare civila ale copilului privind si alte inscrisuri, respectiv pasaport minor, certificat de nastere dar si procura eliberata in S.U.A in decembrie 2012 cu care mama copilului putea circula pe ruta New York-Chisinau,Rep.Moldova,Europa,SUA etc.pana in 2017.

Tatal copilului a sesizat IPJ Neamt, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Romane, Sectia Consulara a Ambasadei Republicii Moldova In Romania, Aeroportul International Chisinau, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova-orasul Balti, Ministerul Afacerilor externe a Romaniei-Sectia Consulara, Parchetul de pe langa Judecatoria Piatra-Neamt, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Neamt, Politia de Frontiera  a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova si Ministerul Justitiei-Directia Drept International si Cooperare Judiciara-Serviciul cooperare judiciara in materie civila si comerciala in legatura cu aspectele penale legate de disparitia minorului.

6. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga in marina) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie;

Fosta sotie a comandantului Sebastian Ghita a reusit sa induca in eroare autoritatile vamale si politia de frontiera, prezentand declaratii notariale false, din care rezulta ca tatal copiilor este de acord si isi da consimtamantul ca fiii sai sa fie trecuti in pasaportul mamei lor si sa paraseasca tara impreuna cu aceasta. Tatal copiilor a formulat plangere penala impotrica fostei sotii pentru comiterea infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, insa aceasta s-a sustras urmaririi penale, ceea ce a condus la implinirea termenului de prescriptie.

Mama copiilor a ales sa paraseasca Romania din cauza problemelor foarte grave pe care le avea de rezolvat in relatia cu autoritatile romane si mai ales cu justitia romana, fiind cercetata in mai multe dosare penale reunite sub nr. 654/P/2007, sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 215 alin. 4 Cod Penal si respectiv art. 84 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului. Acest dosar se afla in lucru la Serviciul Cercetari Penale din cadrul Inspectoratului de Politie al Jud. Constanta, iar doamna COJOCARU CEZARINA se sustrage urmaririi penale si in prezent.

Recent, Judecatoria Fetesti in Dosarul nr. 4064/229/2011, prin Sentinta civila nr. 3162 din 18 septembrie 2012, a admis in parte cererea tatalui si a dispus exercitarea autoritatii parintesti privind minorii Alexandru si Andrei de catre ambii parinti, reclamantul Ghita Sebastian si parata Cojocaru (fosta Ghita) Cezarina.

Dupa comunicarea sentintei civile ambelor parti, tatal a fost contactat de mama copiilor si de catre doamna avocat Mihaela Olaru, cu scopul de a negocia masuri cu privire la copiii rapiti de propria mama in urma cu cativa ani. Avocata OLARU MIHAELA si sotul acesteia i-au prezentat tatalui propunerile mamei copiilor, insa au refuzat sa-l puna in legatura fie si telefonica la solicitarea sa cu cei doi copii, nu i-au indicat adresa de domiciliu a minorilor, unitatea de invatamant pe care o frecventeaza, medicii care le monitorizeaza starea de sanatate si celelalte date pe care are dreptul sa le primeasca in temeiul Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Avocatii fostei sotii i-au comunicat doar ca sotia si copiii se aflau la acea data in Romania si ca tatal va fi lasat treptat sa relationez cu fiii sai, DOAR DACA VA RENUNTA LA CERERILE SALE INREGISTRATE PE ROLUL INSTANTELOR DE JUDECATA. Nu a fost acceptat de partea materna un program de consiliere psihologica si nu a fost stabilit un program concret de reintegrare a acestora in familia paterna si de restabilire a legaturilor personale tata-copii, in conditiile in care parintele nu a cedat santajului exercitat de fosta sotie prin intermediul avocatilor OLARU.

- ANCHETELE PSIHO-SOCIALE INTOCMITE DE AUTORITATILE TUTELARE SI DE DGASPC, FARA VALOARE IN JUSTITIE CONFORM COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

In cauza Amanalachioai c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis prin Hotărârea pronunţată în data de 26 mai 2009, anularea hotararilor instanţelor româneşti şi sancţionarea României şi pentru faptul că instanţele judecătoreşti nu au cerut părerea unui specialist, cu privire la starea psihologică a reclamatului, cu privire la relaţiile acestuia cu minora, cu privire la influenta mediului asupra minorei etc. Acest fapt putând fundamenta din punct de vedere juridic reglementarea la nivelul jurisprudenţei, ca izvor de drept, a expertizei psihologice în mod obligatoriu, pentru cauzele cu minori. (Culegere de jurisprudenta CEDO, 2009).

In cauza Amanalachioai impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 720 din 26.10.2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si-a motivat hotararea si pe faptul ca instantele de judecata din Romania nu au solicitat realizarea unui raport de expertiza psihologica intr-un proces ce viza incredintarea minorului, citam: “87. In ceea ce priveste pretinsul comportament violent al reclamantului, Curtea observa ca toate hotararile fac referire doar la incidentul ce a avut loc la data de 28 august 2001 (…) care nu a dat nastere unei (…) anchete specializate pentru a evalua comportamentul reclamantului. In acest sens, Curtea nu poate decat sa constate ca din dosar reiese ca, in niciun stadiu al procedurii si in ciuda obiectului litigiului, instantele nationale nu au considerat necesar sa solicite un raport specializat referitor la starea psihologica a tatalui si copilului, la raporturile existente intre ei, sau, tinand cont de varsta tanara a copilului, la influentele pe care mediul in care traia le putea exercita asupra sa.

Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a apreciat ca neluarea in considerare a concluziilor unui raport de expertiza psihologica nu poate fi acceptata decat in conditiile unei motivari foarte solide, citam: “88. Curtea admite ca noile conditii de viata ale reclamantului trebuiau luate in considerare de instantele nationale. Totusi, in masura in care raportul de expertiza realizat la domiciliul reclamantului a constatat ca noua familie a reclamantului oferea conditii afective si morale normale pentru a creste un copil (…), Curtea apreciaza ca era necesara o motivatie mult mai convingatoare pentru a nu lua in considerare un astfel de raport”.

Precizam faptul ca in speta prezentata au fost realizate mai multe anchete psihosociale de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, numai ca CEDO a considerat irelevante aceste acte in raport cu necesarul spetei, curtea considerand ca in aceste cazuri instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui expert psiholog.

In concluzie, se impune o reglementare a competentelor psihologilor in procesele judiciare, recunoscuti de catre Ministerul Justitiei, precum si de a creste nivelul de cunoastere a rolului expertizei psihologice si a expertului psiholog in justitie.

- LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT CARE IGNORA DREPTURILE COPILULUI SI AUTORITATEA PARINTEASCA – un proiect initiat de Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in baza noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu T.A.T.A. lanseaza un proiect dedicat in primul parintilor preocupati ca fii si fiicele lor sa beneficieze de servicii educationale de buna calitate in unitati de invatamant in care legea este respectata, iar interesul superior al copilului este prioritar pentru cadrele didactice si pentru personalul administrativ.

Proiectul “LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT NERECOMANDATE COPIILOR SI PARINTILOR” are menirea sa depisteze prompt acele gradinite, scoli ori licee, in care abuzurile asupra copiilor si ignorarea drepturilor parentale caracterizeaza din pacate demersul educativ si prestatia manageriala a celor care lucreaza in cadrul unitatilor de invatamant respective.

LISTA NEAGRA va figura on-line INCEPAND CU DATA DE 1 NOIEMBRIE 2013 pe WWW.PARINTIPENTRUCOPII.EU, fiind permanent actualizata pe baza sesizarilor primite de la cei care detin probe incriminatoare la adresa unitatilor de invatamant certate cu legea, indicandu-se si argumentele (probele) care au impus includerea ei pe lista.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” nu se va limita doar la centralizarea si la publicarea datelor negative primite de la avertizorii de integritate, ci va formula plangeri si sesizari impotriva unitatilor de invatamant vinovate, atunci cand probele acuzatoare sunt de necontestat, in temeiul NOULUI CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI care a intrat in vigoare in octombrie 2013, fiind chemate in ajutor urmatoarele autoritati:

1. AGENTIA ROMANA DE ASIGURARE A CALITATII IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR;

2. AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR;

3. INSPECTORATUL SCOLAR;

4. DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA;

5. AGENTIA NATIONALA PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA;

6. AVOCATUL POPORULUI;

7. CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII;

8. DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI;

9. PARCHETUL si POLITIA;

10. COMISIILE PARLAMENTARE DE RESORT.

“LISTA NEAGRA” va indica unitatile de invatamant in care incalcarea legislatiei privind protectia copilului si/sau ignorarea drepturilor parintesti reprezinta deja fenomene nocive pentru dezvoltarea elevilor.

Exista inca multe scoli si gradinite unde parintii divortati si copiii acestora sunt stigmatizati chiar de cadrele didactice, unde asa-numita CUSTODIE COMUNA, desi reprezinta o realitate legislativa impusa deja de 2 ani de NOUL COD CIVIL, este nesocotita de managerii unitatilor de invatamant. In felul acesta, invatatorii si profesorii ajung sa-i traumatizeze si pe copiii separati abuziv de parintii lor.

Cadrele didactice nu-si cunosc din pacate obligatiile pe care le au in raport cu parintii si familiile extinse ale elevilor si nu colaboreaza cu Directiile de Protectia Copilului si lucratorii de politie. Desi constata ca unii elevi prezinta semnele unor copii abuzati in scoala sau in afara mediului scolar, profesorii nu iau masurile legale obligatorii si nu anunta autoritatile competente sa intervina pentru protejarea interesului superior al minorilor.

In Romania, copiii inca se mai confrunta cu pedepse crude din partea profesorilor, desi întreaga Europa interzice pedeapsa corporala în scoala. Abuzurile psiho-emotionale sunt des intalnite in unitatile de invatamant.

Cazurile extreme, cum sunt uciderea copiilor de catre copii sau sinuciderea elevilor care nu mai pot îndura abuzurile, sunt dovezi ca violenta poate avea consecinte tragice, daca ea nu

este combatuta la timp. Scolile sigure sunt scoli fara violenta, iar aceste unitati de invatamant trebuie sa fie create si sustinute de autoritatile publice, de profesori, de elevi, de parinti si de intreaga comunitate.

Romania are astazi o legislatie care interzice lovirea copiilor de catre profesori si abuzul psiho-emotional asupra minorilor si totusi studiile si statisticile ne arata ca mai este înca mult pâna aceasta legislatie va fi pusa în practica.

Copiii cu dizabilităţi şi nevoi speciale de educaţie sunt mai susceptibili de a fi victime ale violenţei. Copiii care au nevoie de o atenţie speciala pot fi, de asemenea, tentaţi să-şi rezolve problemele recurgând la violenţă.

Aşezarea echipamentelor şcolare influenţează, ele însele, foarte mult asupra posibilităţii apariţiei actelor de violenţă. Această aşezare poate pur şi simplu să favorizeze riscul unor mici acroşaje cum ar fi: busculadele de pe culoare, crearea unui avantaj când se aşteaptă la coadă la chioscul din scoala etc. Locurile pentru recreaţii pot fi mai puţin monotone şi mult mai primitoare pentru a reduce plictiseala elevilor care se dedau în acel moment la acte de violenţă

pentru „a se amuza” şi pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Factorul cel mai important în materie de infrastructură şcolară, cel puţin în ceea ce priveşte violenţa dintre elevi, este probabil organizarea supravegherii. O bună vizibilitate a locurilor frecventate de către elevi, precum şi formarea supraveghetorilor pe perioada pauzelor, în cazul în care personalul pedagogic nu-şi asumă această sarcină, se dovedesc a fi foarte utile.

Victimele actelor de violenţă resimt frecvent un sentiment de furie, frustrare, umilinţă, izolare, disperare şi suferă curent de răni fizice sau le e frică de acele răni, mai ales când violenţa este sistematică şi repetată. Victimele riscă, de asemenea, de a nu mai fi interesate de şcoală, de a se pune în situaţie de eşec, de a-şi pierde respectul de sine, de a fi deprimate, a claca nervos şi chiar de a se sinucide. În principiu, tinerele victime ale agresiunilor şi violenţelor suferă mult mai mult de tulburări psihologice şi somatice. Ei au, de asemenea, tendinţa de a lipsi de la şcoală ca urmare a fricii de a fi din nou agresaţi. Printre altele, expunerea la violenţă la şcoală poate provoca un stres post-traumatic, afecţiune gravă care necesită intervenţia terapeutică a unui profesionist.

Informatii suplimentare privind noul cadru normativ privind protectia drepturilor copilului, istoricul cazurilor prezentate in conferinta de presa, documentele relevante privind cele cazurile respective si datele de contact ale parintilor se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si pe http://parintipentrucopii.eu/ .

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu Alianta T.A.T.A. organizeaza vineri, 11 OCTOMBRIE 2013, la orele 10.30, la Sala TERRA a Hotelului RAMADA PARC din Bucuresti, Bd. Poligrafiei nr. 3-5, Sector 1, conferinta de presa cu tema centrala:

NOUL CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI

- ROMANIA IGNORA RAPIRILE INTERNATIONALE DE COPII -

In cadrul conferintei de presa se vor aborda urmatoarele subiecte:

- LEGEA NR. 257/2013 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, in vigoare din luna octombrie 2013, reglementeaza IN PREMIERA IN ROMANIA:

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

2. Definirea ABUZULUI ASUPRA COPILULUI si a NEGLIJARII;

3. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

4. Sanctiunile dure (amenzi de max. 10.000 de lei) pentru incalcarea noii legi;

5. Obligatiile profesionale clare ale cadrelor didactice si medicale precum si ale DGASPC;

6. Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti;

- STATUL ROMAN ISI ABANDONEAZA COPIII AFECTATI DE RAPIRILE INTERNATIONALE DE MINORI:

1. Cazul BOG – Un tata este impiedicat chiar de justitia romana si de autoritatile publice responsabile cu protectia copilului sa-si aduca in tara fiica retinuta in Rep. Moldova;

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

3. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga in marina) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie;

- ANCHETELE PSIHO-SOCIALE INTOCMITE DE AUTORITATILE TUTELARE SI DE DGASPC, FARA VALOARE IN JUSTITIE CONFORM COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

- LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT CARE IGNORA DREPTURILE COPILULUI SI AUTORITATEA PARINTEASCA – un proiect initiat de Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in baza noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Organizatorii au invitat la conferinta de presa reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Educatiei Nationale, Ministerului Muncii si Familiei, Colegiului Psihologilor din Romania.

Informatii suplimentare se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si http://parintipentrucopii.eu/ .

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Comunicat de presa

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si Alianta T.A.T.A. solicita Presedintelui Romaniei sa promulge Legea de modificare si completare a Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, pentru ca actul normativ sa fie publicat in Monitorul Oficial si sa intre in vigoare pana la finalul lunii septembrie anul curent.

Astfel, noul cadru normativ privind protectia copilului in Romania va permite justitiei romane si autoritatilor publice competente sa protejeze prompt si eficient interesul superior al minorilor. Pana in prezent, statul roman a fost codas pe plan European si la acest capitol, cel al protectiei copilului si al sanctionarii ferme si rapide a multitudinii de abuzuri comise asupra minorilor.

In octombrie 2009, T.A.T.A. convingea un grup de deputati si senatori apartinand tuturor partidelor parlamentare sa sustina un proiect de lege care viza modificarea si completarea substantiala a Legii nr. 272/2004. T.A.T.A. propunea in premiera definirea clara a INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI si stabilirea unor criterii de determinare a acestuia, pentru ca justitia si autoritatile publice sa poata combate abuzurile asupra copiilor si asigure o protectie reala si permanenta a drepturilor minorilor in Romania. Dupa cca un an de dezbateri parlamentare, initiativa T.A.T.A. a fost respinsa de Parlamentul Romaniei la solicitarea majoritatii politice aflate la guvernare, deoarece Executivul se angajase sa elaboreze DE URGENTA un proiect de lege mai complet si mai european. Din pacate, acest deziderat guvernamental a fost realizat dupa cativa ani, fiind adoptata legea mult asteptata de societatea romaneasca in septembrie 2013.

Cu toate ca noul cadru normativ privind protectia copilului nu rezolva din pacate toate problemele societatii romanesti in aceasta materie, noutatile legislative sunt extrem de importante si de utile atat justitiei romane si autoritatilor publice competente (Directiile de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Autoritatile tutelare s.a.) cat si cetatenilor care-si vor putea proteja mai bine copiii dupa intrarea in vigoare a legii in cauza.

Noutatile normative exceptionale promovate de Legea de modificare si completare

a Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

Cu toate ca legislatia romana, inclusiv NOUL COD CIVIL, a invocat permanent INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI, nici un act normativ nu stabilea pana la adoptarea acestei legi criterii clare de determinare a interesului superior al copilului. De aceea arbitrariul caracteriza din pacate solutiile magistratilor in cauzele cu minori, acestea fiind tributare unor mentalitati retrograde si afisand stereotipuri nocive pentru societatea romaneasca. Dosarele civile si penale in care se stabileau masuri privind minorii erau solutionate adesea pe criterii pur subiective, fara a se tine cont de ofertele parentale, de antecedentele partilor aflate in litigiu, de gradul de atasament al copiilor fata de fiintele dragi din jurul lor, fiind pronuntate solutii care ignorau tocmai INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI.

T.A.T.A. a propus inca din perioada in care se dezbatea in Parlamentul Romaniei NOUL COD CIVIL, ca legea respectiva sa instituie si CRITERII DE DETERMINARE A INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI. Obiectivul T.A.T.A. a fost din fericire atins cativa ani mai tarziu, prin adoptarea prezentei legi privind protectia copilului.

În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere conform acestei legi cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate,de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, la evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute mai sus şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-1 implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

2. Exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti sau de un singur parinte;

NOUL COD CIVIL, care a intrat in vigoare in octombrie 2011, a reglementat la initiativa T.A.T.A. asa-numita CUSTODIE COMUNA PARENTALA, adica EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI IN COMUN DE AMBII PARINTI dupa despartirea acestora. Astfel s-a reusit combaterea eficienta a discriminarii tatilor de catre justitia romana, care a fost obligata sa protejeze complementaritatea parentala si sa asigure egalitatea in drepturi si in obligatii a celor doi parinti, subliniindu-se astfel ca MAMA si TATA sunt la fel de importanti in universul copilului si in procesul de crestere si de educare al acestuia.

Noua lege privind protectia copilului completeaza si lamureste prevederile NOULUI COD CIVIL in privinta EXERCITARII AUTORITATII PARINTESTI.

În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor părinţi.

În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute mai sus, acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul.

Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

3. Modalitatile de mentinere a relatiilor personale parinti-copil

În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).

Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, oferită de specialitati atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.

În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut mai sus poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.

Raportul de monitorizare se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii. Măsurile prevăzute anterior pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;

c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.

4. Protecţia copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.

Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.

Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Sunt interzise săvârşirea oricărui act de violenţă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât şi în instituţiile care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor, în unităţi sanitare, unităţi de învăţământ, precum şi în orice altă instituţie publică sau privată care furnizează servicii sau desfăşoară activităţi cu copii.

5. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara. Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz. Persoana desemnată trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil. Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.

Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată. Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei. Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia. Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea. Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.

Dupa ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul.

Autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială pot iniţia, în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie, campanii de informare a părinţilor, în vederea:

a) conştientizării de către părinţi a riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în străinătate;

b) informării părinţilor cu privire la obligaţiile ce le revin în situaţia în care intenţionează să plece în străinătate.

Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot beneficia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Serviciul public de asistenţă socială şi centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională au obligaţia de a dezvolta servicii de consiliere specializată destinate copilului care a revenit în ţară, după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

6. Sanctiuni dure (amenzi de max. 10.000 de lei) pentru incalcarea legislatiei recent adoptate;

Vechiul cadru legal privind protectia copilului, care a fost adoptat in 2004, a fost ineficient si permanent criticat din cauza ca nu instituia amenzi usturatoare pentru contravenientii care incalcau prevederile legale. Noul cadru normativ rezolva in buna parte aceasta problema, stabilind maxime mult mai mari ale amenzilor aplicate in cazul nerespectarii normelor legale in domeniul protectiei drepturilor copilului.

Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

a) nerespectarea obligaţiei unităţilor sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuţii de asistenţă socială.-

cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

b) nerespectarea obligaţia sanitare de a desemna una sau mai multe persoane responsabile, care să realizeze, cu celeritate, demersurile ce le revin, potrivit legii, pentru înregistrarea naşterii copilului şi să transmită datele de identificare direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, serviciului public de asistenţă socială; cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei

c) nerespectarea obligaţiilor privind eliberarea certificatului medical constatator al naşterii - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

d) nerespectarea obligaţiei unitatii medicale ca să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organele de poliţie, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei   - cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei

e) necomunicarea, de către organele de poliţie, a rezultatelor verificărilor specifice privind identitatea mamei care si-a abandonat copilul in maternitate - cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei

f) neefectuarea, de către serviciul public de asistenţă socială, a declaraţiei de înregistrare a naşterii - cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei

g) nerespectarea obligaţiei serv.public de asistenta sociala de a transmite direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului actul de înregistrare a naşterii copilului - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

h) nerespectarea prevederii conform careia in situaţia copilului găsit în familie sau într-un loc public, precum şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

i) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 13 (Unităţile sanitare, unităţile de protecţie socială, serviciile de îngrijire de tip rezidenţial, entităţile fără personalitate juridică, alte persoane juridice, precum şi persoane fizice care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată stabili identitatea sunt obligate să anunţe, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază îşi au sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identităţii lor, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de care aparţin, în vederea luării în evidenţă) şi la art. 18 alin. (3) (Părinţii sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sunt obligaţi să anunţe la poliţie dispariţia acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariţiei.) - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

j) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (2)-(4) (Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială. Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.) şi ale art. 83 (Este interzis să se dea publicităţii orice date referitoare la săvârşirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.) - cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei

k) nerespectarea prevederilor art. 35 alin.(1) şi (4) (Planul de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi de persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situaţiei copilului şi a familiei acestuia.Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, exploatării şi a oricăror forme de violenţă asupra copilului sau separarea copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistenţă socială ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti are obligaţia de a oferi servicii şi prestaţii destinate menţinerii copilului în familie şi de a sprijini accesul copilului şi al familiei sale la alte servicii.) - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

l) nerespectarea prevederilor art. 48 alin. (2) (În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.) - cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei

m) nerespectarea prevederilor art.70; (La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor, au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.) - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

n) nerespectarea prevederilor art. 80 alin. (3) (Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică.) - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

o) nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (2) (Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinţi ori de reprezentantul lui legal, în schimbul unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă.) -  cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

p) nerespectarea prevederilor art. 91 ind.1; (Părinţii sau reprezentanţii legali au obligaţia de a supraveghea copilul şi de a lua toate măsurile în vederea prevenirii înlesnirii sau practicării cerşetoriei de către copil.) -  cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei

r) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 92 lit. a) (În vederea asigurării respectării copilului, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată: a) să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind posibilele cazuri de abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului) -  cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei -

s) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 96; (În cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.) - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

ş) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 97 ind.1 alin. (1) (Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara. ) - cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

t) nerespectarea prevederilor art. 106 alin. (1) lit. c) - k) privind atributiile principale ale DGASPC - cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei

ţ) nerespectarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. b) privind Prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi - cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunii se fac de către ofiţerii şi agenţii de poliţie, în cazul contravenţiilor prevăzute la lit. i), j), o) şi p), precum şi de persoane anume desemnate dintre cele cu atribuţii de control din:

a) Ministerul Sănătăţii, pentru contravenţiile prevăzute la lit. a), c) şi d);

b) Ministerul Afacerilor Interne sau structurile subordonate acestuia, după caz, pentru contravenţiile prevăzute la lit. b) şi e);

c) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pentru contravenţiile prevăzute la lit. h), k), m), n), r), s), ş), t) şi ţ);

d) Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru contravenţia prevăzută la lit. l);

e) consiliul judeţean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti, pentru contravenţiile prevăzute la alin. lit. f) şi g).

7. Obligatii profesionale clare ale cadrelor didactice, ale functionarilor DGASPC si ale organismelor private acreditate;

În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

Cadrele didactice au obligaţia de a referi centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională cazurile de abuz, neglijare, exploatare şi orice altă formă de violenţă asupra copilului şi de a semnala serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceste cazuri.

În vederea asigurării respectării dreptului copilului, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) este obligată:

a) să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind posibilele cazuri de abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului;

b) să asigure prestarea serviciilor prevăzute de lege, specializate pentru nevoile copiilor, victime ale abuzului sau neglijării şi ale familiilor acestora.

Organismele private care organizează şi dezvoltă servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi servicii de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, au obligaţia de a notifica direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului data începerii funcţionării efective a acestora şi de a permite accesul specialiştilor direcţiei în spaţiile în care se furnizează serviciile.

Organismele private acreditate pot încheia convenţii de colaborare cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi/sau cu serviciile publice de asistenţă socială sau pot contracta servicii destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, în condiţiile legii.

8. Plasamentul in regim de urgenta;

Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:

a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă; b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.

Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute anterior care a condus la rămânerea unui minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în a cărei circumscripţie locuieşte copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.

Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi respectiv îndeplinite de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute de lege, dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situaţiile prevăzute de lege, măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură. În situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate dispune, în termenul prevăzut mai sus revocarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.

Ordonanţa preşedinţială de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, familie, asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, este dată în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

În termen de 5 zile de la data executării ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Instanţa se pronunţă şi cu privire la obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţe de consiliere.

Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.

La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor, au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.

9. Protectia copilului impotriva exploatarii economice; Prestarea de catre copii a activitatilor remunerate;

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă sau activitate domestică ori în afara familiei, inclusiv în instituţii de învăţământ, de protecţie specială, reeducare şi detenţie sau în domeniul cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinţi ori de reprezentantul lui legal, în schimbul unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă.

Prestarea de către copii a activităţilor remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling este condiţionată de informarea prealabilă a serviciului public de asistenţă socială de la domiciliul copilului.

Condiţiile de muncă pentru situaţiile prevăzute anterior şi modalităţile procedurii de informare prealabilă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

10. Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal

Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică.

Copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal va fi însoţit şi asistat de către un psiholog sau asistentul social, desemnat de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în orice etapă a cercetării penale.

11. Standarde privind serviciile de tip familial

Pot primi copii în plasament familiile şi persoanele care au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în România şi care prezintă garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi.

La stabilirea măsurii de plasament la familii şi persoane, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului realizează demersuri pentru identificarea membrilor familiei extinse alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în vederea consultării şi implicării lor în stabilirea/revizuirea obiectivelor planului individualizat de protecţie.

Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecţiei copilului, încheiat cu direcţia sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:

a) activitatea de creştere, îngrijire şi educare a copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la domiciliu;

b) programul de lucru este impus de nevoile copiilor;

c) planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament;

d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa, este autorizată de direcţie.

Contractul individual de muncă se încheie la data emiterii dispoziţiei directorului de stabilire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă sau a hotărârii comisiei pentru protecţia copilului/instanţei cu privire la stabilirea măsurii plasamentului.

12. Atributiile principale ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului;

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului exercită, în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, următoarele atribuţii principale:

a) coordonează activităţile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi a drepturilor copilului la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti;

b) coordonează, la nivel judeţean, activităţile şi măsurile de implementare a obiectivelor strategiei judeţene în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

c) asigură îndrumarea metodologică a activităţilor serviciilor publice de asistenţă socială;

d) asigură, la nivel judeţean, aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

e) monitorizează şi analizează respectarea drepturilor copilului la nivelul judeţului/sectorului şi propune măsuri pentru situaţiile în care acestea sunt încălcate;

f) monitorizează activitatea autorizată prestată de copii în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, în raza sa de competenţă teritorială;

g) solicită informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană juridică publică sau privată, ori de la persoane fizice implicate în sfera sa de competenţă, acestea având obligaţia de a le pune la dispoziţie în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării.

Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială, precum şi modelul standard al documentelor elaborate de către acestea se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

·    Prezentarea unor cazuri concrete, care demonstreaza cat de important este noul cadru legal pentru protejarea interesului superior al copilului de justitia romana si de autoritatile publice competente:

1. Cazul IAHN: un tata incearca fara succes de ani de zile sa-si trateze corect copilul diagnosticat cu hemipareza spastica si epilepsie, cerand justitiei romane si autoritatilor competente sa protejeze interesul copilului de abuzurile materne;

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

3. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie, care este anchetata in numeroase dosare penale, fiind cautata si de interlopi pentru imprumuturile contractate la camatari;

4. Cazul SMADEA: o mama incearca de luni de zile sa-si readuca fiul acasa, fiind impiedicata de fostul sot (functionar guvernamental ), cel care retine copilul fara drept in conditii nocive;

5. Cazul BUCURESCU: un tata nu este lasat sa se bucure de viata de familie alaturi de fiul sau, din cauza ca a refuzat sa-si sponsorizeze fosta sotie si pentru ca a ales sa-si intretina direct copilul si sa contribuie in natura la procesul lui de crestere si de educare;

Informatii suplimentare privind noul cadru normativ privind protectia drepturilor copilului, istoricul cazurilor prezentate in conferinta de presa, documentele relevante privind cele 5 cazuri deosebit de grave si datele de contact ale parintilor in cauza se pot obtine de la Presedintele T.A.T.A. la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/.

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

LEGEA Nr. 272/2004

privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

- completata si modificata de Parlament in sept. 2013 –

(publicata integral de T.A.T.A. cu noile prevederi marcate si bolduite)

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale şi definiţii

Art. 1

(1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului.

(2) Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.

Art. 2

(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(1)ind. 1 Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

(5) În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate,de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Art. 3

De dispoziţiile prezentei legi beneficiază:

a) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;

b) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;

c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;

d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România;

e) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente.

Art. 4

Art. 4. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii;

b) familie - părinţii şi copiii acestora;

c) familie extinsă - rudele copilului, până la gradul IV inclusiv;

d) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;

e) plan individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;

f) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violenţă asupra copilului, precum şi a separării copilului de familia sa;

g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.

Art. 5

(1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.

(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.

(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

Art. 6

Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Art. 7

Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.

Art. 7 indice 1

În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

CAPITOLUL II

Drepturile copilului

SECŢIUNEA 1

Drepturi şi libertăţi civile

Art. 8

(1) Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.

(2) Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.

(3) Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii.

(4) Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nici o ingerinţă.

(5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului.

Art. 9

Art. 9. - (1) În scopul realizării dreptului prevăzut la art. 8 alin. (1), unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie au obligaţia de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuţii de asistenţă socială.

(2) În vederea stabilirii identităţii copilului părăsit în unităţi sanitare sau găsit ori a părinţilor acestuia, organele de poliţie şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, competente, au obligaţia de a desemna una sau mai multe persoane responsabile, care să realizeze, cu celeritate, demersurile ce le revin, potrivit legii, pentru înregistrarea naşterii copilului şi să transmită datele de identificare direcţiei generale

de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, serviciului public de asistenţă socială.

(3) Persoanele desemnate la alin. (2) au obligaţia efectuării demersurilor de stabilire a identităţii părinţilor copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, în situaţia în care aceştia au fost identificaţi şi nu au întocmit certificatul de naştere.

Art. 10

(1) Certificatul medical constatator al naşterii, atât pentru copilul născut viu, cât şi pentru copilul născut mort, se întocmeşte în termen de 24 de ore de la naştere.

(2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) revine medicului care a asistat sau a constatat naşterea şi medicului şef de secţie.

(3) Când naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare, medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc naşterea este obligat ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate naşterea copilului, după care să întocmească şi să elibereze certificatul medical constatator al naşterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său.

Art. 11

(1) În situaţia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală are obligaţia să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organele de poliţie, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei.

(2) În termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmeşte un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, reprezentantul poliţiei şi al maternităţii; când starea de sănătate a copilului permite externarea, în baza procesului-verbal, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copil.

(3) În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal, poliţia este obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei şi să comunice rezultatul acestor verificări direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului.

(4) În situaţia în care mama este identificată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va asigura consilierea şi sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere.

(5) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate de poliţie, nu este posibilă identificarea mamei, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2), dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul poliţiei cu rezultatul verificărilor.

(6) În termen de 5 zile de la primirea documentaţiei prevăzute la alin. (5), serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a obţine dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările ulterioare, şi de a face declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul de stare civilă competent.

(7) In termen de 24 de ore de la înregistrarea naşterii copilului, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a transmite direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului actul de înregistrare a naşterii copilului.

Art. 11 indice 1

În situaţia copilului părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost părăsit acesta, cu respectarea procedurii prevăzute la art. 11.

Art. 12

(1) In situaţia copilului găsit în familie sau într-un loc public, precum şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.

(2) Expertiza medico-legală necesară pentru înregistrarea naşterii copilului este gratuită.

Art. 12 indice 1

Metodologia privind realizarea obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor şi profesioniştilor implicaţi în prevenirea şi intervenţia în cazurile de copii aflaţi în situaţie de risc sau părăsiţi în unităţi sanitare/secţii/compartimente de specialitate obstetrică-ginecologie şi neonatologie/alte unităţi sanitare care oferă servicii medicale pentru copii se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi cu Ministerul Sănătăţii.

Art. 13

(1) Unităţile sanitare, unităţile de protecţie socială, serviciile de îngrijire de tip rezidenţial, entităţile fără personalitate juridică, alte persoane juridice, precum şi persoane fizice care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată stabili identitatea sunt obligate să anunţe, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază îşi au sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identităţii lor, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de care aparţin, în vederea luării în evidenţă.

(2) Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii, are obligaţia de a-l întreţine şi, în termen de 48 de ore, de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul.

Art. 14

(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Art. 15

(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.

(3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).

(4) Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, oferită de specialitati atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.

(5) În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

(6) Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6), poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.

(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

Art. 16

(1) Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2) Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Art. 16 indice 1

(1) În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;

c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.

Art. 16 indice 2

(1) În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (5), şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-1 implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile în care locuinţa minorului se stabileşte la terţe persoane sau la un serviciu de protecţie specială.

Art. 17

(1) Copilul ai cărui părinţi locuiesc în state diferite are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

SE ABROGA (2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) va fi facilitată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin comun.

Art. 18

(1) Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanţii lor legali.

(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Părinţii sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sunt obligaţi să anunţe la poliţie dispariţia acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariţiei.

Art. 19

(1) Misiunile diplomatice şi consulare ale României au obligaţia de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate.

(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului va lua măsurile necesare pentru întoarcerea copilului la părinţi sau la un alt reprezentant legal, imediat după identificarea acestora. În cazul în care persoanele identificate nu pot sau refuză să preia copilul, la cererea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucureşti, în situaţia în care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(3) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 20

(1) Misiunile diplomatice şi consulare străine au obligaţia de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Autoritatea pentru Străini despre toate situaţiile în care au cunoştinţă de copii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. În cazul în care autorităţile române se autosesizează, acestea vor înştiinţa de urgenţă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.

(2) În situaţia copiilor prevăzuţi la alin. (1), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, până la definitivarea demersurilor legale ce cad în competenţa Autorităţii pentru Străini, va solicita Tribunalului Bucureşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(3) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

(4) În cazul nereturnării copilului, acesta beneficiază de protecţia specială prevăzută în prezenta lege.

Art. 21

În vederea aplicării prevederilor art. 19 şi 20 se încheie tratatele necesare cu statele sau cu autorităţile statelor vizate, pe baza propunerilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi ale Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a altor instituţii interesate.

Art. 22

(1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.

(2) Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială.

(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimţământul scris al acestuia şi al părinţilor sau, după caz, al altui reprezentant legal.

(4) Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.

(5) Consiliul Naţional al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protecţia şi garantarea dreptului copilului prevăzut la alin. (1).

Art. 23

(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi morale, sănătatea sa fizică şi mentală, sub orice formă şi prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.

(3) Părinţii sau, după caz, alţi reprezentanţi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum şi persoanele care, prin natura funcţiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi, în funcţie de vârsta şi de gradul de înţelegere al acestora, precum şi de a le permite să-şi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.

(4) Părinţii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Art. 24

(1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.

(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.

(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.

(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispoziţiilor alin. (2) şi (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunţa printr-o decizie motivată.

(6) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt şi rămân aplicabile.

Art. 25

(1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

(2) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia.

(4) Atunci când copilul beneficiază de protecţie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acţiuni menite să influenţeze convingerile religioase ale copilului.

Art. 26

(1) Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice sau private competente iau măsurile necesare asigurării exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 27

(1) Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte.

(1 ind. 1) Copilul aparţinând minorităţilor naţionale are dreptul să se exprime în limba maternă în procedurile care îl privesc.

(1 ind. 2) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alin. (1), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna realizare şi exercitare a drepturilor tuturor copiilor.

(2) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării asigură şi urmăreşte exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 28

(1) Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului.

Art. 29

(1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

(2) Copilul este informat de către părinte/reprezentant legal asupra drepturilor şi îndatoririlor ce-i revin, precum şi asupra modalităţilor de exercitare şi îndeplinire a acestora.

(3) Îndatoririle copilului se stabilesc în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, fără ca acestea să conducă la încălcări ale drepturilor sale.

SECŢIUNEA a 2-a

Mediul familial şi îngrijirea alternativă

Art. 30

(1) Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.

(2) Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.

(3) Părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia.

Art. 31

(1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.

(2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

(2 ind.1) În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor părinţi.

(2 ind.2) În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (21), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2 ind.3) Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul.

(2 ind.4) Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

(2 ind.5) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

(3) În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Art. 32

Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:

a) să supravegheze copilul;

b) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;

c) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;

d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Art. 33

Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Art. 34

(1) Serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie.

(2) Orice separare a copilului de părinţii săi, precum şi orice limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Art. 35

(1) Planul de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi de persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situaţiei copilului şi a familiei acestuia.

(2) La nivelul municipiului Bucureşti întocmirea şi punerea în aplicare a planului prevăzut la alin. (1) se realizează de către direcţia generală de asistentă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector.

(3) Planul de servicii se aprobă prin dispoziţia primarului.

(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, exploatării şi a oricăror forme de violenţă asupra copilului sau separarea copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistenţă socială ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti are obligaţia de a oferi servicii şi prestaţii destinate menţinerii copilului în familie şi de a sprijini accesul copilului şi al familiei sale la alte servicii.

(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcţia generală de asistentă socială şi protecţia copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menţinerea copilului alături de părinţii săi nu este posibilă.

Art. 36

(1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.

(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.

(3) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti.

Art. 37

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va lua toate măsurile necesare pentru ca părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora le-a fost limitat exerciţiul anumitor drepturi să beneficieze de asistenţă specializată pentru creşterea capacităţii acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exerciţiului drepturilor părinteşti.

(2) Părinţii care solicită redarea exerciţiului drepturilor părinteşti beneficiază de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

Art. 38

Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:

a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi;

b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti;

c) decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti;

d) redarea exerciţiului drepturilor părinteşti.

Art. 39

(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă.

(2) Protecţia prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de prezenta lege, adopţia. În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competentă va ţine seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.

Art. 40

(1) Tutela se instituie în situaţia în care ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa judecătorească hotărăşte că este în interesul copilului instituirea unei tutele. (1) Abrogat.

(2) Tutela se instituie conform legii de către instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.

modificat de Lege nr. 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, M. Of. 409/2011;

Art. 41

Abrogat. (modificat de Lege nr. 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, M. Of. 409/2011);

Art. 42

Abrogat. (modificat de Lege nr. 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, M. Of. 409/2011 ;)

SECŢIUNEA a 3-a

Sănătatea şi bunăstarea copilului

Art. 43

(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

(2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat.

(3) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru:

a) reducerea mortalităţii infantile;

b) asigurarea şi dezvoltarea serviciilor medicale primare şi comunitare;

c) prevenirea malnutriţiei şi a îmbolnăvirilor;

d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- şi postnatală, indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate;

e) informarea părinţilor şi a copiilor cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei şi salubrităţii mediului înconjurător;

f) dezvoltarea de acţiuni şi programe pentru ocrotirea sănătăţii şi de prevenire a bolilor, de asistenţă a părinţilor şi de educaţie, precum şi de servicii în materie de planificare familială;

g) verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasaţi pentru a primi îngrijire, protecţie sau tratament;

h) asigurarea confidenţialităţii consultanţei medicale acordate la solicitarea copilului;

i) derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.

(4) Părinţii sunt obligaţi să solicite asistenţă medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi pentru a preveni situaţiile care pun în pericol viaţa, creşterea şi dezvoltarea copilului.

(5) În situaţia excepţională în care viaţa copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la sănătatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului, chiar fără a avea acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.

(6) Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor şi al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în vederea ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, educaţiei pentru sănătate, prevenirii abandonului, abuzului sau neglijării copilului.

Art. 44

(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

(2) Părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor legali, le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor; părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor locuinţă, precum şi condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură, pregătire profesională, precum şi un mediu de viaţă sănătos.

Art. 45

(1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte.

(2) În cazul în care părinţii sau persoanele care au, potrivit legii, obligaţia de a întreţine copilul nu pot asigura, din motive independente de voinţa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinţă, hrană, îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului, statul, prin autorităţile publice competente, este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestaţii financiare, prestaţii în natură, precum şi sub formă de servicii, în condiţiile legii.

(3) Părinţii au obligaţia să solicite autorităţilor competente acordarea alocaţiilor, indemnizaţiilor, prestaţiilor în bani sau în natură şi a altor facilităţi prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a informa părinţii şi copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum şi asupra modalităţii de acordare a drepturilor de asistenţă socială şi de asigurări sociale.

Art. 46

(1) Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.

(2) Copilul cu handicap are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale.

(2 ind.1) În vederea asigurării accesului la educaţie, recuperare şi reabilitare, copilul cu handicap poate fi şcolarizat în alt judeţ/sector al municipiului Bucureşti decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul judeţului/sectorului în care se află unitatea de învăţământ.

(3) Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor.

(4) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să iniţieze programe şi să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap şi ale familiilor acestora în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.

Art. 46 ind.1

(1) Copilul cu dizabilităţi beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.

(2) Părintele sau reprezentantul legal are obligaţia de a respecta şi/sau urma serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu dizabilităţi încadrat în grad de handicap.

SECŢIUNEA a 4-a

Educaţie, activităţi recreative şi culturale

Art. 47

(1) Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

(2) Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.

(3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale.

Art. 48

(1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ, ca instituţii ale administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:

a) facilitarea accesului la educaţia preşcolară şi asigurarea învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii;

b) dezvoltarea de programe de educaţie pentru părinţii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violenţei în familie;

c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerinţele programei şcolare naţionale, pentru a nu intra prematur pe piaţa muncii;

d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de învăţământ;

e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă şi timp liber, precum şi a dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică;

f) prevenirea abandonului şcolar din motive economice, luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar, cum sunt: hrană, rechizite, transport şi altele asemenea.

(2) În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

(3) Copilul, personal şi, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii.

(4) Cadrele didactice au obligaţia de a referi centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională cazurile de abuz, neglijare, exploatare şi orice altă formă de violenţă asupra copilului şi de a semnala serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceste cazuri.

Art. 49

(1) Copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă.

(2) Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă şi vacanţă, să participe în mod liber la activităţi recreative proprii vârstei sale şi la activităţile culturale, artistice şi sportive ale comunităţii. Autorităţile publice au obligaţia să contribuie, potrivit atribuţiilor ce le revin, la asigurarea condiţiilor exercitării în condiţii de egalitate a acestui drept.

(3) Autorităţile publice au obligaţia să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, locuri de joacă suficiente şi adecvate pentru copii, în mod special în situaţia zonelor intens populate.

CAPITOLUL III

Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii comune

Art. 50

Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Art. 51

(1) Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.

(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.

(3) Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă cel puţin de două ori, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui.

Art. 52

Serviciile de protecţie specială sunt cele prevăzute la art. 108–110.

Art. 53

(1) Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie.

(2) Planul prevăzut la alin. (1) se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(3) Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia. În situaţia în care copilul refuză să îşi dea consimţământul, măsurile de protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească, care, în situaţii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă.

Art. 54

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligaţia de a întocmi planul individualizat de protecţie, în termen de 30 de zile după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului a dispus plasamentul în regim de urgenţă.

(2) În situaţia copilului pentru care a fost instituită tutela, dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile.

(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie se acordă prioritate reintegrării copilului în familie, iar dacă aceasta nu este posibilă, se va proceda la deschiderea procedurii adopţiei interne.

(4) Reintegrarea copilului în familie ca obiectiv al planului individualizat de protecţie se stabileşte cu consultarea obligatorie a părinţilor şi a membrilor familiei extinse care au putut fi găsiţi.

(5) Deschiderea procedurii adopţiei interne se realizează în condiţiile legii speciale, adopţia ca obiectiv al planului individualizat de protecţie stabilindu-se fără consultarea părinţilor şi a membrilor familiei extinse.

(6) Planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial, numai în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în condiţiile prezentei legi.

Art. 55

Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:

a) plasamentul;

b) plasamentul în regim de urgenţă;

c) supravegherea specializată.

Art. 56

De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;

e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Art. 57

Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 2-a

Plasamentul

Art. 58

(1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:

a) o persoană sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 110 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.

(2) Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistentă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Art. 59

Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

Art. 60

(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani, în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.

(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

b) menţinerea fraţilor împreună;

c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Art. 61

(1) Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, pentru situaţiile prevăzute la art. 56 lit. b) şi e).

(2) Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului:

a) în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. c) şi d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;

b) în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.

Art. 62

(1) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului.

(2) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în vederea respectării interesului superior al copilului instanţa nu dispune altfel, în funcţie de circumstanţele cazului.

(3) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. c) şi d) sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(4) Dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la dreptul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului se aplică în mod corespunzător.

Art. 63

Art. 63. - (1) Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, de unde provine copilul.

(2) Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 - 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reşedinţa.

(3) Acţiunile şi lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acţiuni sau lucrări de interes local, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

SECŢIUNEA a 3-a

Plasamentul în regim de urgenţă

Art. 64

(1) Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:

a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;

b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.

(1 ind.1) Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

(1 ind.2) Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute la alin. (11) care a condus la rămânerea unui minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în a cărei circumscripţie locuieşte copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.

(2) Dispoziţiile art. 58–60 se aplică în mod corespunzător.

(3) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi respectiv îndeplinite de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 65

(1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (11), măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiileart. 94 alin. (3).

Art. 66

(1) În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură.

(1 ind.1) În situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.

(2) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

(3) În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţă este dispus de către instanţa judecătorească, aceasta se va pronunţa în condiţiile art. 94 alin. (4).

SECŢIUNEA a 4-a

Supravegherea specializată

Art. 67

(1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

(2) În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.

SECŢIUNEA a 5-a

Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială

Art. 68

(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.

(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul.

Art. 69

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.

(2) În îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat întocmeşte, trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.

(3) În situaţia în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească.

(4) Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.

Art. 70

La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor, au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.

Art. 71

Copilul faţă de care a fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine relaţii cu alte persoane, dacă acestea nu au o influenţă negativă asupra dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

CAPITOLUL IV

Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat

Art. 72

(1) Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care au obţinut acest statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor.

(2) Copiii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază de una dintre formele de protecţie prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 73

(1) În situaţia în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoţit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal, susţinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor unde urmează a fi depusă cererea.

(2) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) se analizează cu prioritate.

(3) în scopul susţinerii adecvate a intereselor copilului prevăzut la alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului desemnează o persoană cu studii superioare juridice sau de asistenţă socială din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat, care să susţină drepturile copilului şi să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de acordare a statutului de refugiat.

(4) În situaţia în care se constată că persoana desemnată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului nu îşi îndeplineşte corespunzător obligaţia de apărare a intereselor copilului sau dovedeşte rea-credinţă în îndeplinirea acesteia, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate solicita direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului înlocuirea acestei persoane.

Art. 74

(1) Până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat, cazarea copiilor prevăzuţi la art. 73 se realizează într-un serviciu de tip rezidenţial prevăzut de prezenta lege, aparţinând direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau unui organism privat autorizat.

(2) Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.

(3) Copiii prevăzuţi la alin. (1), cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevăzută de prezenta lege.

Art. 75

(1) În situaţia în care cererea copilului prevăzut la art. 72, de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv şi irevocabil, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează Autoritatea pentru Străini şi solicită instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială.

(2) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

Art. 76

(1) Copiii afectaţi de conflicte armate beneficiază de protecţie şi asistenţă în condiţiile prezentei legi.

(2) În caz de conflicte armate, instituţiile statului iau măsurile necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.

Art. 77

Nici un copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor armate.

Art. 78

(1) În situaţia existenţei unui conflict armat, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu Ministerul Apărării Naţionale, precum şi cu alte instituţii cu atribuţii specifice, are obligaţia de a iniţia şi de a implementa strategii şi programe, inclusiv la nivel familial şi comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor soldaţi şi, respectiv, pentru a remedia efectele fizice şi psihice ale conflictelor asupra copilului şi pentru a promova reintegrarea socială a acestuia.

(2) Organele administraţiei publice centrale menţionate la alin. (1), în colaborare cu Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă şi cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor promova măsurile corespunzătoare pentru:

a) educarea în spiritul înţelegerii, solidarităţii şi păcii, ca un proces general şi continuu în prevenirea conflictelor;

b) educarea şi pregătirea copiilor demobilizaţi pentru o viaţă socială activă şi responsabilă.

Art. 79

(1) În orice judeţ sau sector al municipiului Bucureşti, preşedintele consiliului judeţean ori, după caz, primarul sectorului municipiului Bucureşti are obligaţia de a înainta direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în termen de 24 de ore de la iniţierea unui conflict armat, o listă completă a tuturor copiilor aflaţi pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale, în vederea monitorizării situaţiei acestora.

(2) Infrastructura având ca destinaţie protecţia şi promovarea drepturilor copilului nu va fi folosită în scopuri militare.

(3) În cazul acţiunilor de evaluare desfăşurate în urma unor conflicte armate, copiilor li se va acorda prioritate. Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în colaborare cu protecţia civilă, va lua măsurile necesare pentru a se asigura supravegherea copiilor care sunt evacuaţi de către persoane care îşi pot asuma responsabilitatea ocrotirii şi siguranţei lor. Ori de câte ori este posibil, membrii aceleiaşi familii vor fi cazaţi împreună.

CAPITOLUL V

Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal

Art. 80

(1) Pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, la propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) şi c).

(2) În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) şi c), Comisia pentru Protecţia Copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de:

a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;

b) gradul de pericol social al faptei;

c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul;

d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;

e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.

(3) Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică.

Art. 81

(1) Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi:

a) frecventarea cursurilor şcolare;

b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;

c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

(2) În cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească, după distincţiile prevăzute la art. 80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum şi îndeplinirea de către copil a obligaţiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 82

În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 81 săvârşeşte în continuare fapte penale, comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial specializat.

Art. 83

Este interzis să se dea publicităţii orice date referitoare la săvârşirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.

Art. 84

(1) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.

(2) Tipurile de servicii specializate prevăzute la alin. (1), precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal va fi însoţit şi asistat de către un psiholog sau asistentul social, desemnat de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în orice etapă a cercetării penale.

CAPITOLUL VI

Protecţia copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă

Art. 85

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.

(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.

(3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 86

(1) Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.

(2) Persoanele menţionate la alin. (1) vor asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.

SECŢIUNEA 1

Protecţia copilului împotriva exploatării economice

Art. 87

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă sau activitate domestică ori în afara familiei, inclusiv în instituţii de învăţământ, de protecţie specială, reeducare şi detenţie sau în domeniul cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

(2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinţi ori de reprezentantul lui legal, în schimbul unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă.

(3) În situaţiile în care copiii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăţământ, desfăşurând munci cu nerespectarea legii, unităţile de învăţământ sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistenţă socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de asistenţă socială împreună cu inspectoratele şcolare judeţene şi cu celelalte instituţii publice competente sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării şcolare a copilului.

(4) Inspecţia Muncii, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, are obligaţia de a promova campanii de conştientizare şi informare:

a) pentru copii – despre măsurile de protecţie de care pot beneficia şi despre riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică;

b) pentru publicul larg – incluzând educaţie parentală şi activităţi de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu şi pentru copii, pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecţie împotriva exploatării economice;

c) pentru angajatori sau potenţiali angajatori.

Art. 87 ind.1

(1) Prestarea de către copii a activităţilor remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling prevăzute la art. 87 alin. (1) este condiţionată de informarea prealabilă a serviciului public de asistenţă socială de la domiciliul copilului.

(2) Condiţiile de muncă pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi modalităţile procedurii de informare prealabilă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

SECŢIUNEA a 2-a

Protecţia copilului împotriva consumului de droguri

Art. 88

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope.

(2) Este interzisă vânzarea de solvenţi copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.

(3) Agenţia Naţională Antidrog, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor, şi, după caz, cu alte autorităţi sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, are obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru:

a) prevenirea folosirii copiilor la producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe;

b) conştientizarea publicului larg şi, în mod particular, a copiilor cu privire la această problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de învăţământ şi, după caz, prin introducerea acestui subiect în programa şcolară;

c) sprijinirea copiilor şi familiilor acestora, prin consiliere şi îndrumare – dacă este necesar, de natură confidenţială, dar şi prin elaborarea de politici şi strategii care să garanteze recuperarea fizică şi psihică şi reintegrarea socială a copiilor dependenţi de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de intervenţie alternativă la instituţiile psihiatrice tradiţionale;

d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra apariţiei consumului de droguri la copii, ca şi asupra implicării acestora în producţia şi traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situaţii, a progreselor realizate, a dificultăţilor întâmpinate şi, respectiv, a obiectivelor propuse pentru viitor;

e) dezvoltarea unui sistem de informare publică care să reducă toleranţa în ceea ce priveşte consumul de droguri şi să ajute la recunoaşterea primelor simptome de consum de droguri, mai ales în rândul copiilor.

(4) Instituţiile prevăzute la alin. (3) se vor asigura că opiniile copiilor sunt luate în considerare la elaborarea strategiilor antidrog.

SECŢIUNEA a 3-a

Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei

Art. 89

(1) Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.

(2) Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Art. 90

Sunt interzise săvârşirea oricărui act de violenţă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât şi în instituţiile care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor, în unităţi sanitare, unităţi de învăţământ, precum şi în orice altă instituţie publică sau privată care furnizează servicii sau desfăşoară activităţi cu copii.

Art. 91

(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoştinţă publicului.

Art. 91 ind.1

Părinţii sau reprezentanţii legali au obligaţia de a supraveghea copilul şi de a lua toate măsurile în vederea prevenirii înlesnirii sau practicării cerşetoriei de către copil.

Art. 92

În vederea asigurării respectării dreptului prevăzut la art. 85 alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată:

a) să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind posibilele cazuri de abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului;

b) să asigure prestarea serviciilor prevăzute la art. 107, specializate pentru nevoile copiilor, victime ale abuzului sau neglijării şi ale familiilor acestora.

Art. 93

Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliţie au obligaţia să sprijine reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 94

(1) Reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil sunt obligaţi să colaboreze cu reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.

(2) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, şi nu întâmpină opoziţie din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă. Prevederile art. 58–60, art. 64 alin. (3) şi ale art. 66 se aplică în mod corespunzător.

(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Prevederile art. 58–60 şi ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) În termen de 5 zile de la data executării ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Instanţa se pronunţă şi cu privire la obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţe de consiliere.

Art. 95

(1) În cadrul procesului prevăzut la art. 94 alin. (3) şi (4), se poate administra, din oficiu, ca probă, declaraţia scrisă a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaraţia copilului poate fi înregistrată, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu asistenţa unui psiholog.

(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declaraţiei sale.

(3) Dacă instanţa judecătorească apreciază necesar, aceasta îl poate chema pe copil în faţa ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului în acest sens.

Art. 96

În cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.

Art. 97

În instituţiile publice sau private, precum şi în serviciile de tip rezidenţial, publice sau private, care asigură protecţia, creşterea, îngrijirea sau educarea copiilor, este interzisă angajarea persoanei împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru săvârşirea, cu intenţie, a unei infracţiuni.

SECŢIUNEA a 3 ind.1-a

Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

Art. 97 ind.1.

(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.

(2) Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.

(3) Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(4) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.

Art. 97 ind.2

(1) Persoana desemnată conform art. 971 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.

(2) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.

(3) Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată potrivit art. 971 alin. (3).

(4) Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei.

(5) La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).

(6) Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.

(7) Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea.

(8) Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul.

(9) Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.

Art. 97 ind.3

Autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială pot iniţia, în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie, campanii de informare a părinţilor, în vederea:

a) conştientizării de către părinţi a riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în străinătate;

b) informării părinţilor cu privire la obligaţiile ce le revin în situaţia în care intenţionează să plece în străinătate.

Art. 97 ind.4

Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot beneficia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Art. 97 ind.5 - Serviciul public de asistenţă socială şi centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională au obligaţia de a dezvolta servicii de consiliere specializată destinate copilului care a revenit în ţară, după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

SECŢIUNEA a 4-a

Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare

Art. 98

(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative, administrative şi educative destinate asigurării protecţiei efective împotriva oricăror forme de trafic intern sau internaţional al copiilor, în orice scop sau sub orice formă, inclusiv de către propriii părinţi.

(2) În acest scop, autorităţile publice menţionate la alin. (1) au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse.

SECŢIUNEA a 5-a

Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare

Art. 99

(1) Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare.

(2) Instituţiile şi autorităţile publice, potrivit atribuţiilor lor, adoptă reglementări specifice şi aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele:

a) transferului ilicit şi a nereturnării copilului;

b) încheierii adopţiilor, naţionale ori internaţionale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului;

c) exploatării sexuale şi a violenţei sexuale;

d) răpirii şi traficării de copii în orice scop şi sub orice formă;

e) implicării copiilor în conflicte armate;

f) dezvoltării forţate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice şi mentale;

g) exploatării copilului de către mass-media;

h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente ştiinţifice.

CAPITOLUL VII

Instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia copilului

SECŢIUNEA 1

Instituţii la nivel central

Art. 100

Monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de prezenta lege şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului se realizează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Art. 101

Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului în raporturile acestuia cu autorităţile publice cu scopul de a promova şi de a îmbunătăţi condiţia copilului se realizează şi prin instituţia Avocatul Poporului.

SECŢIUNEA a 2-a

Instituţii şi servicii la nivel local

Art. 102

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să garanteze şi să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unităţile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinţilor săi.

Art. 103

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.

(2) În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti. Rolul acestor structuri este atât de soluţionare a unor cazuri concrete, cât şi de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităţi.

(3) Mandatul structurilor comunitare consultative se stabileşte prin acte emise de către autorităţile administraţiei publice locale.

(4) Pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului.

Art. 104

(1) În subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează comisia pentru protecţia copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuţii principale:

a) stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului;

b) pronunţarea, în condiţiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie specială a copilului;

c) soluţionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;

d) alte atribuţii prevăzute de lege.

(2) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(3) Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii comisiilor pentru protecţia copilului, precum şi secretarul acestora, constituite potrivit legii, au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă echivalentă cu 1% din indemnizaţia preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului de sector.

(4) Indemnizaţia se suportă din bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie şi cu încadrarea în limita maximă a cheltuielilor de personal, stabilită prin lege.

Art. 105

(1) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului, existent în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi serviciul public de asistenţă socială de la nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se reorganizează ca direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care preia, în mod corespunzător, funcţiile serviciului public de asistenţă socială de la nivelul judeţului şi, respectiv, atribuţiile serviciului public de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti.

(3) Instituţia prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protecţiei drepturilor copilului atribuţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative în vigoare.

(4) Structura organizatorică, numărul de personal şi finanţarea direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, care o înfiinţează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor ce îi revin, precum şi realizarea deplină şi exercitarea efectivă a drepturilor copilului.

(5) Atribuţiile şi regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Art. 105 ind l

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului exercită, în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, următoarele atribuţii principale:

a) coordonează activităţile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi a drepturilor copilului la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti;

b) coordonează, la nivel judeţean, activităţile şi măsurile de implementare a obiectivelor strategiei judeţene în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

c) asigură îndrumarea metodologică a activităţilor serviciilor publice de asistenţă socială;

d) asigură, la nivel judeţean, aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

e) monitorizează şi analizează respectarea drepturilor copilului la nivelul judeţului/sectorului şi propune măsuri pentru situaţiile în care acestea sunt încălcate;

f) monitorizează activitatea autorizată conform art. 87l prestată de copii în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, în raza sa de competenţă teritorială;

g) solicită informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană juridică publică sau privată, ori de la persoane fizice implicate în sfera sa de competenţă, acestea având obligaţia de a le pune la dispoziţie în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării.

Art. 106

(1) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecţiei copilului următoarele atribuţii:

a) monitorizează şi analizează situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum şi modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea şi sintetizarea datelor şi informaţiilor relevante, în baza unei fişe de monitorizare aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice;

c) identifică şi evaluează situaţiile care impun acordarea de servicii şi/sau prestaţii pentru prevenirea separării copilului de familia sa;

d) elaborează documentaţia necesară pentru acordarea serviciilor şi/sau prestaţiilor şi acordă aceste servicii şi/sau prestaţii, în condiţiile legii;

e) asigură consilierea şi informarea familiilor cu copii în întreţinere asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, asupra drepturilor copilului şi asupra serviciilor disponibile pe plan local;

f) asigură şi urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a consumului de alcool şi droguri, de prevenire şi combatere a violenţei în familie, precum şi a comportamentului delincvent;

g) vizitează, periodic, la domiciliu, familiile şi copiii care beneficiază de servicii şi prestaţii şi urmăresc modul de utilizare a prestaţiilor, precum şi familiile care au în îngrijire copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate;

i) urmăresc evoluţia dezvoltării copilului şi modul în care părinţii acestuia îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie specială şi a fost reintegrat în familia sa;

j) colaborează cu direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în domeniul protecţiei copilului şi transmit acesteia toate datele şi informaţiile solicitate din acest domeniu.

k) urmăresc punerea în aplicare a hotărârilor comisiei pentru protecţia copilului/instanţei de tutelă referitoare la prestarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local, prevăzute la art. 63 alin. (2).

(2) La nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, atribuţiile prevăzute la alin. (1) sunt exercitate de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(3) Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială, precum şi modelul standard al documentelor elaborate de către acestea se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Art. 107

(1) Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, se organizează şi funcţionează următoarele tipuri de servicii:

a) servicii de zi;

b) servicii de tip familial;

c) servicii de tip rezidenţial.

(2) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 108

(1) Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

(2) Accesul la aceste servicii se realizează în baza planului de servicii sau, după caz, a planului individualizat de protecţie, în condiţiile prezentei legi.

Art. 109

Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.

Art. 109 ind. 1

(1) Pot primi copii în plasament familiile şi persoanele care au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în România şi care prezintă garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi.

(2) La stabilirea măsurii de plasament la familii şi persoane, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului realizează demersuri pentru identificarea membrilor familiei extinse alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în vederea consultării şi implicării lor în stabilirea/revizuirea obiectivelor planului individualizat de protecţie.

(3) Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecţiei copilului, încheiat cu direcţia sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:

a) activitatea de creştere, îngrijire şi educare a copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la domiciliu;

b) programul de lucru este impus de nevoile copiilor;

c) planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament;

d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa, este autorizată de direcţie.

(4) Contractul individual de muncă se încheie la data emiterii dispoziţiei directorului de stabilire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă sau a hotărârii comisiei pentru protecţia copilului/instanţei cu privire la stabilirea măsurii plasamentului.

Art. 110

(1) Serviciile de tip rezidenţial sunt acele servicii prin care se asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.

(2) Din categoria serviciilor de tip rezidenţial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe o perioadă mai mare de 24 de ore.

(3) Sunt considerate servicii de tip rezidenţial şi centrele maternale.

(4) Serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează numai în structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.

(5) Serviciile de tip rezidenţial se organizează pe model familial şi pot avea caracter specializat în funcţie de nevoile copiilor plasaţi.

Art. 111

(1) Pentru asigurarea prevenirii separării copilului de părinţii lui, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de zi, potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă.

(2) În situaţia în care consiliul local nu identifică resurse financiare şi umane suficiente pentru a organiza serviciile prevăzute la alin. (1), la cererea acestuia, consiliul judeţean va asigura finanţarea necesară înfiinţării acestor servicii. Consiliul local asigură finanţarea cu până la 50% a cheltuielilor de funcţionare a acestor servicii, cota-parte şi cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite anual prin hotărâre a consiliului judeţean.

Art. 112

Pentru asigurarea protecţiei speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, consiliul judeţean şi, respectiv, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de tip familial şi de tip rezidenţial, potrivit nevoilor identificate la nivelul unităţii lor administrativ-teritoriale. În funcţie de nevoile evaluate ale copiilor plasaţi, consiliul judeţean poate organiza şi dezvolta şi servicii de zi.

CAPITOLUL VIII

Organisme private

Art. 113

(1) Organismele private care pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite şi acreditate în condiţiile legii.

(2) În desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (1), organismele private acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de prezenta lege, precum şi de reglementările prin care aceasta este pusă în executare.

(3) Organismele private care organizează şi dezvoltă servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi servicii de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, au obligaţia de a notifica direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului data începerii funcţionării efective a acestora şi de a permite accesul specialiştilor direcţiei în spaţiile în care se furnizează serviciile.

(4) Organismele private acreditate pot încheia convenţii de colaborare cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi/sau cu serviciile publice de asistenţă socială sau pot contracta servicii destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, în condiţiile legii.

Art. 114

Organismele private legal constituite şi acreditate pot înfiinţa, organiza şi dezvolta serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi de protecţie specială a copilului, prevăzute la art. 107, numai pe baza licenţei eliberate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

CAPITOLUL IX

Licenţierea şi inspecţia serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi

Art. 115

(1) Autorităţile publice sau organismele private autorizate pot înfiinţa, organiza şi dezvolta servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi servicii de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevăzute de prezenta lege, numai dacă au obţinut licenţa de funcţionare pentru serviciul respectiv, eliberată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(2) Licenţa de funcţionare prevăzută la alin. (1) se acordă pe baza îndeplinirii standardelor minime obligatorii elaborate pentru serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi pentru serviciile de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi. Standardele se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi se aprobă prin ordin al secretarului de stat.

Art. 116

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului efectuează inspecţii periodice cu privire la modul în care autorităţile publice sau organismele private autorizate respectă standardele prevăzute la art. 110.

Art. 117

Condiţiile şi procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licenţei prevăzute la art. 115,precum şi condiţiile şi procedura de efectuare a inspecţiilor prevăzute la art. 116 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL X

Finanţarea sistemului de protecţie a copilului

Art. 118

(1) Prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, se finanţează din următoarele surse:

a) bugetul de stat - în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale, repartizate pe judeţe, potrivit propunerilor formulate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pe baza standardelor de cost pentru serviciile sociale, aprobate prin hotărâre a Guvernului;

b) bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti - în completarea cuantumului prevăzut la lit. a), pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a serviciilor, din venituri proprii sau din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale;

c) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor;

d) donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, permise de lege.

(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului poate finanţa programe de interes naţional pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, precum şi din alte surse, în condiţiile legii.

Art. 119

(1) Pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocaţie lunară de plasament, raportată la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 0,194 ISR. De această alocaţie beneficiază şi copilul pentru care a fost instituită tutela, în condiţiile legii.

(2) Alocaţia se plăteşte persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.

(3) Alocaţia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(4) Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului sau s-a instituit tutela, stabilirea dreptului la alocaţie prevăzută la alin. (1) se face începând cu luna următoare celei în care a fost emisă dispoziţia conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau hotărârea comisiei pentru protecţia copilului sau a instanţei de judecată, după caz.

(5) Procedura de stabilire şi de plată a alocaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.

Art. 120

(1) Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale au dreptul la hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico - sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum şi sume de bani pentru nevoi personale.

(2) Necesarul de îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, materiale cultural-sportive se stabileşte în funcţie de vârsta şi nevoile copilului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după caz, a organului de conducere al organismului privat acreditat.

(3) În cazul copiilor cu handicap, infectaţi HIV sau bolnavi SIDA, cuantumul sumelor necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 50%, în raport cu sumele acordate.

(4) Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale au dreptul, la ieşirea din sistemul de protecţie specială, la o indemnizaţie care se acordă o singură dată, egală cu valoarea salariului de bază minim brut pe ţară, garantat în plată, stabilit potrivit legii.

(5) Cuantumul drepturilor prevăzute la alin. (1) pentru copiii din serviciile publice destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi şi protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se indexează, periodic, cu rata inflaţiei.

Art. 121

(1) Primarii acordă prestaţii financiare excepţionale, în situaţia în care familia care îngrijeşte copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate de o situaţie excepţională şi care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului.

(2) Prestaţiile excepţionale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu au posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea corespunzătoare ori ca urmare a necesităţii suportării unor cheltuieli particulare destinate menţinerii legăturii copilului cu familia sa.

(3) În funcţie de fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispoziţie, cu privire la acordarea prestaţiei financiare excepţionale şi cuantumul acesteia.

Art. 122

Cuantumul maxim, precum şi condiţiile de acordare a prestaţiilor financiare excepţionale se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.

Art. 123

Prestaţiile financiare excepţionale pot fi acordate şi sub formă de prestaţii în natură, pe baza dispoziţiei primarului, constând, în principal, în alimente, îmbrăcăminte, manuale şi rechizite sau echipamente şcolare, suportarea cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze, medicamente şi alte accesorii medicale.

CAPITOLUL XI

Reguli speciale de procedură

Art. 124

(1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.

(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.

Art. 125

(1) Cauzele prevăzute la art. 124 se soluţionează în regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului.

(2) Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie şi se face cu respectarea prevederilorart. 24, cu excepţia cauzelor care privesc stabilirea unei măsuri de protecţie specială pentru copilul abuzat sau neglijat; în acest caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (3).

(3) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(4) Părţile sunt legal citate dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.

(5) Ordonanţa preşedinţială de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, familie, asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, este dată în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Art. 126

(1) Hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.

(2) În situaţii deosebite, pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile.

Art. 127

(1) Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă.

(2) Hotărârea se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare.

Art. 128

Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Art. 129

Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

Art. 130

(1) În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmeşte şi prezintă instanţei raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:

a) personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului;

b) antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului;

c) condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit;

d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenţial în care ar putea fi plasat copilul;

e) orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot servi soluţionării cauzei.

SE ABROGA (2) În toate cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de protecţie specială stabilite de prezenta lege pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă instanţa judecătorească.

Art. 131

Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

CAPITOLUL XII

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 132

(1) Îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cerşetoriei de către un minor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.

(2) Recrutarea ori constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârşită de un părinte sau de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta prevăzută la alin. (1), şi de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru fapta prevăzută la alin. (2).

Art. 133

Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 134

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 36 alin. (2), art. 48 alin. (4) şi art. 91 constituie abatere disciplinară gravă şi se sancţionează potrivit legii.

(2) Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 36 alin. (3), art. 87 alin. (3) teza întâi şi art. 106 alin. (1) lit. a) constituie abatere disciplinară.

Art. 135

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

a) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 9 alin. (1);

b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 9 alin. (2);

c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) şi (3);

d) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1);

e) necomunicarea, de către organele de poliţie, a rezultatelor verificărilor specifice privind identitatea mamei, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3);

f) neefectuarea, de către serviciul public de asistenţă socială, a declaraţiei de înregistrare a naşterii, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6);

g) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (7);

h) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 12 alin. (1);

i) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 13 şi la art. 18 alin. (3);

j) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (2)-(4) şi ale art. 83;

k) nerespectarea prevederilor art. 35 alin.(1) şi (4);

l) nerespectarea prevederilor art. 48 alin. (2);

m) nerespectarea prevederilor art.70;

n) nerespectarea prevederilor art. 80 alin. (3);

o) nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (2);

p) nerespectarea prevederilor art. 911;

r) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 92 lit. a);

s) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 96;

ş) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 971 alin. (1);

t) nerespectarea prevederilor art. 106 alin. (1) lit. c) - k);

ţ) nerespectarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. b).

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), g), h), i), k) ,m), n), o), r), s), ş);

b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cea prevăzută la lit. f) şi l);

c) cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), p) şi ţ) ;

d) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e), j) şi t).

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunii se fac de către ofiţerii şi agenţii de poliţie, în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. i), j), o) şi p), precum şi de persoane anume desemnate dintre cele cu atribuţii de control din:

a) Ministerul Sănătăţii, pentru contravenţiile prevăzute la alin.(1) lit. a), c) şi d);

b) Ministerul Afacerilor Interne sau structurile subordonate acestuia, după caz, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi e);

c) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. h), k), m), n), r), s), ş), t) şi ţ);

d) Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. l);

e) consiliul judeţean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g).

Art. 136

Contravenţiilor prevăzute la art. 135 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL XIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 137

În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va reevalua împrejurările care au stat la baza măsurilor de protecţie dispuse de comisia pentru protecţia copilului şi, după caz, va solicita instituirea tutelei sau stabilirea unei măsuri de protecţie specială, în condiţiile prezentei legi.

Art. 138

Centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgenţă şi centrele maternale organizate în structura fostelor servicii publice specializate pentru protecţia copilului se reorganizează prin hotărârea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucureşti în structura direcţiei generale de asistenţă socială din subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucureşti, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.

Art. 139

(1) Serviciile de zi destinate prevenirii situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului, înfiinţate de consiliile judeţene, precum şi personalul care deserveşte aceste servicii se transferă consiliilor locale pe teritoriul cărora acestea funcţionează.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) serviciile de zi specializate pentru copilul abuzat sau neglijat, care se consideră de interes judeţean.

(3) În situaţia în care serviciile prevăzute la alin. (1) fac parte dintr-un complex de servicii care are ca obiect de activitate şi protecţia copilului în regim rezidenţial, respectiv centru de plasament, centru de primire în regim de urgenţă sau centru maternal, transferul se realizează numai dacă este posibilă separarea patrimoniului şi a personalului.

(4) Consiliile locale au obligaţia să păstreze destinaţia şi structura de personal a serviciilor preluate.

(5) Transferul prevăzut la alin. (1) se realizează pe bază de protocol încheiat între consiliul judeţean şi consiliul local.

Art. 140

Personalul didactic şi didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la data intrării în vigoare a prezentei legi este încadrat cu acest statut în cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, îşi păstrează statutul.

Art. 141

În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului au obligaţia să desemneze persoanele dintre cele cu atribuţii de control, care vor constata contravenţiile şi vor aplica sancţiunile menţionate în prezentul capitol.

Art. 142

(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a)art. 88 din Codul familiei;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 20;

c) Hotărârea Guvernului nr. 604/1997 privind criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 16 octombrie 1997;

d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protecţia copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2002;

e) lit. A a alin. (2) al art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 90/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, cu modificările ulterioare.

(2) Se modifică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la înregistrarea naşterii copilului abandonat de mamă în spital, cuprinse în Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Art. 143

(1) Formarea iniţială în domeniul protecţiei drepturilor copilului este obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem şi pentru cei care au atribuţii decizionale privitoare la copil.

(2) Educaţia permanentă şi formarea profesională continuă în domeniul protecţiei speciale a copilului se asigură pentru toate categoriile profesionale din sistem.

(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, precum şi, după caz, cu celelalte instituţii publice şi private interesate vor asigura formarea iniţială şi continuă a personalului care, în exercitarea sarcinilor ce îi revin, intră în contact cu domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

Art. 144

(1) La angajarea personalului de educaţie, protecţie şi îngrijire din cadrul instituţiilor publice şi private, care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul, se va prezenta în mod obligatoriu şi o expertiză neuropsihiatrică.

(2) Anual personalul prevăzut la alin. (1) este evaluat din punct de vedere psihologic.

(3) Rapoartele privind expertizele neuropsihiatrice, precum şi rapoartele de evaluare psihologică se păstrează conform legii la dosarul personal al salariatului.

Art. 145

(1) Regulamentele proprii ale persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de protecţie a copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a asigura exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor pe care le au copiii, în conformitate cu vârsta, sănătatea şi gradul de maturitate al acestora.

(2) Aceste regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil, astfel încât să permită accesul copiilor şi informarea lor adecvată.

Art. 146

Prevederile prezentei legi se completează cu alte reglementări care se referă la drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse în convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Art. 147

Elaborarea proiectelor de acte normative care fac referire la oricare dintre drepturile copilului prevăzute de prezenta lege se realizează obligatoriu cu avizul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Art. 148

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3), art. 84 alin. (2), art. 104 alin. (2), art. 105 alin. (5), art. 107 alin. (2) şi art. 117, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în străinătate, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate, prevăzută la art. 19 alin. (3), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(3) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, prevăzută la art. 104alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(4) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la art. 107 alin. (2) se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(5) Condiţiile şi procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licenţei prevăzute la art. 115,precum şi condiţiile şi procedura de efectuare a inspecţiilor prevăzute la art. 116 se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(6) SE ABROGA Procedura referitoare la exercitarea dreptului copilului ai cărui părinţi locuiesc în state diferite de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, prevăzută la art. 17 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie împreună cu Ministerul Afacerilor Externe.

(7) Tipurile de servicii specializate, prevăzute la art. 84 alin. (2), ce se asigură pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate, precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie în colaborare cu Ministerul Justiţiei.

(8) Atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului, prevăzute la art. 105 alin. (5), se elaborează de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

În tot cuprinsul legii, sintagmele „abuz sau neglijare”, „abuzul sau neglijarea”, „abuzat sau neglijat”, „abuzului şi exploatării” se înlocuiesc cu sintagmele „abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului”, „abuzul, neglijarea, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului”, „abuzat, neglijat, exploatat şi supus oricărei forme de violenţă asupra copilului”, „abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului.”

În tot cuprinsul legii, sintagma „Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice”.

Hotărârile Guvernului prevăzute la art. 12 ind.1, art. 87 ind.1 alin. (2), art. 97 ind.4 şi art. 106 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se adoptă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 2 alin. (1).

Până la aprobarea legii privind organizarea şi funcţionarea instanţei de tutelă, atribuţiile ce-i revin potrivit prezentei legi sunt îndeplinite de către instanţa judecătorească.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

CONFERINTA DE PRESA

16 September, 2013, 10:54
admin

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu Alianta T.A.T.A. si Zen World Extreme organizeaza miercuri, 18 SEPTEMBRIE 2013, la orele 10.30, in Sala TERRA a Hotelului RAMADA PARC din mun. Bucuresti, conferinta de presa cu tema centrala:

NOUL CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI IN ROMANIA

In cadrul conferintei de presa se vor aborda urmatoarele subiecte:

·   Prezentarea noutatilor normative exceptionale din Legea de modificare si completare a Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului:

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

2. Definirea ABUZULUI ASUPRA COPILULUI si a NEGLIJARII;

3. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

4. Sanctiuni dure (amenzi de max. 10.000 de lei) pentru incalcarea legislatiei recent adoptate;

5. Obligatii profesionale clare ale cadrelor didactice si medicale precum si ale functionarilor Directiei de Protectia Copilului;

6. Modalitatile de mentinere a relatiilor personale parinti-copil si de exercitare a autoritatii parintesti de ambii parinti;

7. Plasamentul in regim de urgenta;

8. Prestarea de catre copii a activitatilor remunerate;

9. Atributiile principale ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului;

10. Regulile speciale de procedura aplicabile divorturilor si cauzelor care privesc incuviintare masurilor privind minorii (stabilirea locuintei copilului, programul de legaturi personale parinte-copil, exercitarea autoritatii parintesti).

·    Prezentarea unor cazuri concrete din jud. Valcea, care demonstreaza cat de important este noul cadru legal pentru protejarea interesului superior al copilului de justitia romana si de autoritatile publice competente:

1. Cazul IAHN: un tata incearca fara succes de ani de zile sa-si trateze corect copilul diagnosticat cu hemipareza spastica si epilepsie, cerand justitiei romane si autoritatilor competente sa protejeze interesul copilului de abuzurile materne;

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

3. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie, care este anchetata in numeroase dosare penale, fiind cautata si de interlopi pentru imprumuturile contractate la camatari;

4. Cazul SMADEA: o mama incearca de luni de zile sa-si readuca fiul acasa, fiind impiedicata de fostul sot (functionar guvernamental ), cel care retine copilul fara drept in conditii nocive;

5. Cazul BUCURESCU: un tata nu este lasat sa se bucure de viata de familie alaturi de fiul sau, din cauza ca a refuzat sa-si sponsorizeze fosta sotie si pentru ca a ales sa-si intretina direct copilul si sa contribuie in natura la procesul lui de crestere si de educare;

Informatii suplimentare se pot obtine de la Presedintele T.A.T.A. la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/.

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Comunicat de presa

COPIII DIN ROMANIA AU NEVOIE DE MODELE EXCEPTIONALE IN SPORT SI

NU DE BUFONERIILE PENIBILE ALE UNUI FOST CAMPION

Alianta T.A.T.A. il roaga pe fostul campion Ilie Nastase sa nu-i mai demotiveze pe jucatorii de tenis din Romania, care se remarca in circuitul profesionist si sa faca efortul de a ramane un model pentru copiii care invata tenis acum si care vor escalada topurile WTA si ATP in viitor.

Cu toate ca a promis mereu in ultimii 20 de ani ca va crea o puternica academie de tenis, pentru a sustine acest sport in Romania, fostul lider ATP nu a reusit mai nimic, fiind depasit categoric la acest capitol de Andrei Pavel, de Gabriel Trifu si de alti fosti jucatori care nu s-au laudat, care nu au avut faima si influenta marelui Nasty, dar care au creat scoli de tenis bine cotate pe plan international.

Domnul Nastase se remarca din pacate prin tenacitatea cu care minimalizeaza importanta succeselor din prezent ale tenisului romanesc, desi ascensiunea jucatorilor romani in topurile profesioniste actuale este exceptionala, in conditiile in care sustinerea statului roman si a fostilor campioni cu dare de mana si stiinta de tenis este cvasi-nula.

halep

Dupa ce l-a executat pe Horia Tecau, castigator de Grand Slam la dublu, Ilie Nastase, cel mai bun jucator de tenis al Romaniei, nu este impresionat nici de performantele Simonei Halep. Romanca  noastra a ajuns la patru turnee WTA castigate in acest an, dupa cele de la Nurnberg, s’Hertogenbosch si Budapesta, invingand in weekend si la New Haven intr-o maniera senzationala, dupa ce a insirat victorii de rasunet in fata unor castigoare de Grand Slam. Printre victimele ei de prestigiu din 2013 se afla Radwanska, Stosur, Kuznetsova, Jankovic, Vinci, Wozniacki, Kvitova, fiind singura jucătoare din lume care a câștigat titluri pe toate suprafețele de joc în 2013. http://en.wikipedia.org/wiki/Simona_Halep

“Vorbim de niste turnee care nu sunt importante, din pacate. Sper ca intr-o zi, rezultatele pe care fetele le au la turneele astea neimportante sa le aiba si in turneele mari. Daca nu ai performante in turneele de Grand Slam, turneele mici nu prea conteaza. Nu vreau sa le iau din valoare, dar daca nu joci bine in turneele astea, nu mai conteaza”, a spus Ilie Nastase pentru Dolce Sport.

Probabil ca marele Ilie Nastase a fost deranjat de faptul ca uriasul succes al Simonei Halep a umbrit participarea acestuia la Gala onorifica americana dedicata liderilor ATP din ultimii 40 de ani. Jocul aproape perfect al Simonei  la New Haven a luat prim-planul expunerii mediatice de care ar fi beneficiat bufoneria penibila a domnului Ilie Nastase, cel care a decis sa stea in genunchi la propriu DOAR in fata urmatorilor fosti si actuali campioni ai tenisului mondial: Roger Federer, Rafael Nadal, Bjorn Borg, John McEnroe si Novak Djokovici.

Cei  “onorati” astfel de romanul Nasty au fost stanjeniti evident de gestul straniu si nepotrivit al acestuia, nestiind cum sa reactioneze si neintelegandu-i mesajul, in conditiile in care pe scena se aflau si alti colosi ai tenisului, in frunte cu Jimmy Connors, Ivan Lendl si Stefan Edberg, care aveau la activ mai multe victorii in turnee de Grand Slam si fusesera mai longevivi la varful ATP decat Ilie Nastase. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_ATP_number_1_ranked_singles_players

La evenimentul numit “No. 1 Celebration” au fost prezenti, alaturi de Ilie Nastase, John Newcombe, Jimmy Connors, Bjorn Borg, John McEnroe, Ivan Lendl, Mats Wilander, Stefan Edberg, Jim Courier, Marcelo Rios, Carlos Moya, Yevgeny Kafelnikov, Gustavo Kuerten, Lleyton Hewitt, Juan Carlos Ferrero, Andy Roddick, Roger Federer, Rafael Nadal si Novak Djokovici. http://www.youtube.com/watch?v=HvcNgWl6Uvk#t=32

Iata cateva date statistice care-l contrazic pe domnul Ilie Nastase, demonstrand cat de tare greseste fata de performera Halep:

· Pe lista invingatoarelor anterioare de la s’Hertogenbosch se afla Justine Henin, Martina Hingis si Mary Pierce, adica multiple castigatoare de turnee de Grand Slam si/sau foste lidere mondiale in clasamentul WTA. Merita amintit si ca fosta lidera mondiala WTA Kim Clijsters nu a reusit sa castige acest turneu, pierzand o finala.

· Turneul de la New Haven a avut in cei 15 ani de istorie castigatoare de exceptie din categoria fostelor lidere mondiale WTA, unele reusind chiar victorii consecutive: Venus Williams (4), Caroline Wozniacki (4), Justine Henin, Lindsay Davenport, Steffi Graf. Merita subliniat ca Simona Halep a reusit anul acesta sa le invinga in semifinala si in finala chiar pe castigatoarele ultimelor 5 editii ale turneului.

· Marcelo Rios, fostul lider mondial ATP si vecinul de scena al fostului campion Ilie Nastase la sindrofia de la New York la care acesta a fost bufonul de serviciu, NU A CASTIGAT NICIUN TURNEU DE GRAND SLAM IN CARIERA, ceea ce nu l-a impiedicat sa ajunga NR. 1 ATP.

simona-halep-nurnberg

Din fericire presa romaneasca a ales sa nu mediatizeze declaratiile invidioase ale fostului campion la adresa campioanei Halep, accentuand importanta pe care o au succesele Simonei si ale colegelor sale de generatie pentru copiii care se apuca de tenis in Romania.

“Toate aceste rezultate și forfota creată în jurul lor o să aibă aproape sigur un efect undeva unde se uită prea puțini: la școlile de tenis. Mai mulți copii își vor dori să se apuce de acest sport, mai mulți părinți vor dori să-și vadă odraslele la tenis. Cei mai mulți vor fi, însă, descurajați chiar de sistem. Vor descoperi cu stupoare că nu sunt sprijiniți, că trebuie să plătească ei totul, că unele centre de copii n-au nici măcar mingi suficiente, că există influențe de tot felul, interese și tot soiul de alte obstacole nefirești. E un drum lung, greu și costisitor; e un sport care nu-i pentru oricine, iar noi, pe Treizecizero.ro, am mai tot scris despre diversele aspecte care nu se văd la televizor. Dar pentru cine are suficientă răbdare și putere și-și asumă riscul să-l parcurgă până la capăt, părinte și copil, deopotrivă, satisfacțiile vor fi imense.” http://www.treizecizero.ro/news/simona-halep-castiga-si-la-new-haven-al-patrulea-titlu-al-anului

T.A.T.A. ii recomanda marelui Nasty sa ramana la US OPEN, pentru a-i incuraja pe conationalii sai si pentru a-i motiva sa se autodepaseasca si sa doboare recordurile fostilor campioni ai tenisului romanesc, pe ale caror succese s-a asezat din pacate colbul zecilor de ani trecuti de atunci. Poate va gasi puterea sa le dea sfaturi pertinente si altruiste, pentru ca tinerii performeri Halep, Carstea sau Tecau sa se instaleze in fruntea ierarhiilor profesioniste mondiale, stiind ca au beneficiat si de suportul marelui Nasty.

Simona Halep poate ajunge liderul WTA in premiera pentru tenisul feminin romanesc fara sa castige turnee de Grand Slam, cu conditia sa colectioneze cu talent si cu tenacitate in continuare “niste turnee care nu sunt importante” pentru domnul Ilie Nastase.

Informatii suplimentare se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web a T.A.T.A. http://www.t-a-t-a.ro/

simona-halep-autographed-photo-8x10

Copii si parinti