Parintii cu venituri medii din Romania nu au nicio solutie pentru cresterea decentaa pruncilor * Daca aleg sa stea acasa isi pot pierde locul de munca, daca apeleazala o mamica de serviciu, plodul risca sa fie torturat sau tampit.

Visul tuturor parintilor, care nu au de ales si sunt nevoite sa-si lase copilul sau copiii pe mana unei dadace, este sa o gaseasca pe Super-Bona, buna la toate, devotata, calma, curata si nefumatoare ca Alba ca Zapada, de preferat cu o experienta de mama eroina si, uneori mai important decat toate la un loc, sa joace rolul de mama de dupa-amiaza pentru cativa firfirici. In doar cateva secunde visul se transforma, insa, in cosmar.

Bonele nu sunt deloc greu de recunoscut. Le gasiti prin parcuri, la locurile de joaca, obosite si sacaite de toata harmalaia pe care o fac pustii si pustoaicele tarati cu forta din casa la groapa cu nisip plina de cutii de bere si chistoace. Mamele copiilor sunt la serviciu, asa ca toata responsabilitatea cade pe umerii coscoviti ai unei “baby-sitarite” acrita deja de propriile probleme. Termen la moda in zilele noastre, masura a posibilitatilor materiale ale parintilor de tanci, dar, ca multe altele, inteles si aplicat gresit in Romania. In Europa de Vest sau in Statele Unite, baby­sitter-ul este persoana care supra­vegheaza copilul pentru o ora-do­ua, timp in care parintii su­prasolicitati mai fug la un film, la o cina sau in patul conjugal. De obicei, varsta acestor babysittere e scazuta - sunt mai mult copile sau studente, care vor sa faca un ban de buzunar. Continuand comparatia, in lumea civilizata, tinerele mame sunt incurajate si stimulate sa-si creasca si sa-si educe singure odraslele, asa ca notiunea de mama part-time nu se aplica.

Fuga la serviciu

In Romania, parintii se grabesc sa se reintoarca la serviciu, de teama sa nu fie concediati sau din lipsa banilor. Exista o initiativa legislativa care urmeaza sa ridice indemnizatia pentru cresterea copilului la 85% din venitul parintelui care intra in concediu parental, facilitate abolita de guvernul Nastase. Presedintele a promulgat legea prin care se revine la vechea formula abia acum doua zile. Chiar si asa, parintii cu salarii decente ar preferea sa angajeze o bona si sa-si incaseze ulterior salariul intreg.

Fabrica de bone Unii au inteles imediat cum sta treaba si si-au deschis agentii specializate in plasarea de personal casnic (bone, menajere, ingrijitoare pentru batrani). Numai in Bucuresti sunt peste 50 de astfel de agentii si niciuna nu duce lipsa de clienti. Mentalitatea s-a schimbat usor-usor, iar vecina telenovelista de vizavi sau bunica nu mai sunt cel mai bine clasate candidate pentru postul de bona. “Ce stie cel mai bine sa faca o femeie in Romania? Sa fie mama si gospodina”, o spune Antoaneta Istrate, proprietara uneia dintre cele mai mari agentii de profil din Bucuresti. “In plus, completeaza doamna Istrate, bona nu mai e un lux, e o necesitate!” Punct ochit, punct lovit. Afacerea merge ca pe roate, iar unele agentii ajung in situatia in care isi recruteaza personal si din alte orase decat din cele in care au sediul. Personalul recrutat intra in baza de date a agentiei si este chemat periodic la intalniri cu potentiali clienti, intalniri pe care clientul le plateste cu sume cuprinse intre 10 si 50 de lei. Statistic, sustin reprezentantii agentiilor, din 50 de bone plasate, doar 3-4 sunt refuzate pe parcurs, aceasta in principal din cauza faptului ca nu exista “chimie” intre familie/copil si dadaca.

Whisky Bona si Dadaca Tot mai multi parinti sunt, insa, nemultumiti, iar cele maximum patru bone esuate de care vorbeau reprezentantii agentiilor se multiplica. Violeta Vijulie, mama unui baietel care acum are 6 ani, a schimbat cinci bone, ultimele doua luate prin agentie. In fiecare caz, a fost un ceva care a pus bete in roate. In primul caz, distanta Baneasa/Titan a fost prea greu de parcurs, iar in al doilea si in al treilea, copilul crescuse, iar bonele abia legau doua vorbe corect gramatical; prin urmare dezacordurile lor influentau grav educatia plozilor. Aici, ati zice ca intamplarea trebuie sa aiba totusi un final fericit si ca parintii si-au invatat lectia. Happy-end-ul cade in sarcina bonei cu numarul cinci, “nici prea prea, nici foarte foarte la prima vedere”, spune Violeta Vijulie. Bona relaxata, cu ceva experienta, care merge cu baiatul in parc si care, atunci cand il vede ca da cu gulia de pamant, nu se ambaleaza. O anunta pe mama prin telefon ca pustiul s-a zgariat la joaca si ca totul e bine. Bine ca nu se insoara, din moment ce a fost nevoie de doctor care sa constate buza si gingia sparte - posibile semne permanente pe fata copilului. Bonele din poveste au intre 50 si 60 de ani si, se presupune, experienta cu duiumul. Programul lor era de patru ore, de la 18.00 la 22.00 (uneori si mai tarziu, daca era cazul), iar salariul primit era de 1000 de lei. Prietena Violetei Vijulie o completeaza: si bona ei avea metehne crestinesti. “Socul a venit cand s-a baricadat cu copilul in casa si a tras la masea ceva whisky. Am chemat politia sa deschida usa!” Bona a fost concediata, iar agentia nu a putut decat sa ridice din umeri.

Sub supraveghere Parintii prefera in peste 90% din cazuri bonele trecute de 40-50 de ani, tocmai pentru ca le este clar ca o tanara care vrea sa se angajeze ca bona o face din disperare. Partial, norocul e adus de tehnologie. De multe ori, parintii opteaza sa-si instaleze in case camere de supraveghere si alte dispozitive inovatoare, care le mai iau din griji si le ofera vaga siguranta ca stiu ce face copilul lor. Bonele stramba insa din nas si, de multe ori, refuza sa mai lucreze in respectiva casa, stiind ca sunt urmarite de camere. Familia este obligata sa-si anunte angajata ca este supravegheata.

Hotul neprins, negustor cinstit Agentiile se dezic de cazurile bonelor cu probleme. Practic, ele sunt doar intermediarii dintre parinti si bone. Simpli recrutori de personal, din moment ce negocierea se poarta direct intre familie si viitorul angajat. Angajat cu numele - in cele mai multe cazuri, nici nu se pune problema semnarii vreunui contract. Agentia isi primeste banii pentru intermedierea intalnirilor (de multe ori, doar anunta locul si lasa cele doua parti sa se caute prin parcuri) si inca un comision de la familie de valoarea primului salariu. Care rar trece de 1000 de lei. In cazuri extreme, neexistand un contract, parintii sunt considerati responsabili, deoarece copilul lor, in fata legii, este supravegheat de un necunoscut. La recrutare, viitoarele dadace sunt examinate psihologic, li se verifica datele din cazier si li se cere o adeverinta medicala. Referintele nu sunt obligatorii, din moment ce exista o reala criza de personal in domeniu.

Unde nu-i lege, e tocmeala Daca ar exista o lege care sa recunoasca aceasta meserie si care sa oblige agentiile sa-si scoleasca bonele, lucrurile s-ar imbunatati. Pana atunci insa, bonele nu se deosebesc cu nimic de muncitorii la negru. Cat despre cursuri de specializare/pedagogie, nici nu poate fi vorba. O spun raspicat proprietarii de agentii. Asta, deoarece, argumenteaza ei, “nu ar exista certitudinea ca spe­cializarea platita de agentii ar garanta colaboararea ulterioara”. Exista o lege care exprima clar dreptul la libera munca, asa ca agentiile ar iesi in pierdere. In plus, nicio potentiala diploma eliberata nu ar fi recunoscuta ca atare, tocmai pentru ca in Romania meseria de bona nu exista.

Marry Poppins si-a luat talpasita Cine isi imagineaza ca are sanse sa gaseasca o guvernanta care sa ii educe copilul, sa-i gateasca si sa-l mai invete si o limba straina, isi face iluzii. Persoanele cat de cat pricepute au plecat demult prin Italia, Spania sau Marea Britanie si prefera sa ingrijeasca acolo un batran sau un copil pentru salarii cuprinse intre 800 si 1000 de euro. Si cum bonele tinere sunt refuzate din start, in Romania, parintii ajung in situatia de a se multumi cu prima persoana disponibila pentru copiii lor. Copii care, indiferent daca au o bona buna sau nu, trimisa de agentie sau recomandata de vecini, isi vad parintii doar dimineata la plecare si prin weekend-uri. Povestea de seara citita de bona nu e la fel cu cea citita de mama sau de tata. Dar cine si ce mai are de citit?