CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

AUTORITATE DE STAT AUTONOMĂ

HOTĂRÂREA NR. 649

din 04.12.2008

Dosar nr: 731/2008

Petiţia nr: 13.897/29.10.2008

Petent: Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor

Reclamat: Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”

Obiect: discriminarea taţilor prin interdicţia ca ei să se interneze cu copiii lor bolnavi

I. Numele şi domiciliul părţilor

I.1. Numele şi sediul petentei

I.1.1. Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor, Str. Istriei nr. 30, bl. 41, sc. 1, ap. 32, sector 3, Bucureşti

I.2. Numele şi sediul reclamatului

I.2.1. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Grigore Alexandrescu, Bul. Iancu de Hunedoara nr. 30-32, sector 1, Bucureşti

II. Obiectul sesizării

Petenta arată că la avizierul reclamatului este postat un anunţ conform căreia „copiii se vor interna cu mame până la vârsta de 3 ani inclusiv”, „Mama - nu rude”.

III. Descrierea presupusei fapte de discriminare

Petenta consideră discriminatorie practica unor spitale de a interna doar mame cu copiii bolnavi. Arată că la avizierul reclamatului este postat un anunţ, semnat „Direcţia spitalului”, conform căreia „copiii se vor interna cu mame până la vârsta de 3 ani inclusiv”, „Mama - nu rude”.

IV. Procedura de citare

Părţile au fost citate pentru data de 04.11.2008 (filele 4 şi 7 din dosar).

La audierea din 04.11.2008 părţile nu s-au prezentat.

La solicitarea petentului părţile au fost recitate pentru data de 25.11.2008.

La audierea din 25.11.2008 s-a prezentat petenta.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

V. Susţinerile părţilor

Petenta, prin petiţia înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (în continuare CNCD) cu nr. 13.897/29.10.2008, consideră discriminatorie practica unor spitale de a interna doar mame cu copiii bolnavi. Arată că la avizierul reclamatului este postat un anunţ, semnat „Direcţia spitalului”, conform căreia „copiii se vor interna cu mame până la vârsta de 3 ani inclusiv”, „Mama - nu rude”.

Depune ca dovadă poza anunţului (fila 2 din dosar).

Reclamatul, prin Adresa nr. 3.711 din 04.11.2008, arată următoarele:

- spitalele de pediatrie nu au circuite separate pentru tate şi mame, mai ales grupuri sanitare şi duşuri;

- spitalele de pediatrie au aprobate în structură patrui pentru însoţitoare-mame;

- există cazuri în care mama alăptează, iar pentru mama aflată în această ipostază este imoral şi jenant ca în momentul alăptării să fie prezent un bărbat în salon;

- sunt îngrijiri medicale în care mama este implicată în mod activ şi care sunt acceptate de copil cu mai multă uşurinţă sub supravegherea mamei;

- în sistemul medical sunt angajate mai multe femei ca şi asistenţi medicali;

- nu sunt singurul spital de copii din ţară care a impus această regulă.

VI. Motivele de fapt şi de drept

În fapt, Colegiul Director reţine că reclamatul recunoaşte refuzul internării persoanelor de sex masculin în spital, invocând justificări pentru această diferenţiere.

În drept, Colegiul Director reţine următoarele:

Constituţia României, prin art. 16 alin. 1 garantează dreptul la egalitate: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.

Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art 1 prevede interzicerea generală a discriminării: „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.”

Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (în continuare O.G. nr. 137/2000), republicată, la art. 2 alin. 1 stabileşte: „Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”

Conform art 2, alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, republicată: „Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.”

Art. 10 din O.G. nr. 137/2000, republicată, prevede: „Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenţei acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza prin: [...] b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate publică - alegerea medicului de familie, asistenţa medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenţă sau alte servicii de sănătate [...] h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi”.

6.1. Raportându-ne la juriprudenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel cum s-a statuat anterior (vezi Hotărârea nr. 278 din 22.04.2008, Hotărârea nr. 631/13.11.2008), din analiza prevederilor Ordinului M.S.F. nr. 1781/2006, Colegiul Director nu poate reţine distincţii între persoane aflate în situaţii comparabile, pe bază de sex, care au ca scop sau ca efect, atingerea unui drept prevăzut de lege. Astfel, Ordinul nr. 1.781 din 28 decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 1.057 din 30 decembrie 2006, în Anexa nr. 17 cu privire la condiţiile acordării serviciilor medicale în unităţi sanitare, prevede că „Spitalele suportă din bugetul de venituri şi cheltuieli suma aferentă serviciilor hoteliere standard (cazare standard şi masă la nivelul alocaţiei de hrană) pentru însoţitorii copiilor bolnavi în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorii persoanelor cu handicap grav”.

În acelaşi sens, prin Hotărârea de Guvern nr. 1.842 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.034 din 27 decembrie 2006, în art. 67 se prevede că „Spitalele vor acoperi [...], toate cheltuielile, potrivit legii, inclusiv pentru: [...] d) servicii hoteliere standard (cazare şi masă) pentru însoţitorii copiilor bolnavi în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorii persoanelor cu handicap grav, în condiţiile stabilite prin norme”.

Or, raportat la aceste prevederi şi la circumstanţele de fapt ale cauzei, Colegiul director observă faptul că prin efectul legii serviciile hoteliere standard în spital sunt disponibile şi acoperite pentru „însoţitorii” copiilor bolnavi până la 3 ani, fără nici o deosebire, astfel încât în cauză nu se pot reţine distincţii pe bază de sex, între însoţitorul bărbat şi însoţitorul femeie, i.e. tata sau mama, cuprinse în acte cu caracter obligatoriu.

6.2. Practica de a interzice taţilor internarea cu minorul în spital poate are ca efect o gravă încălcare a accesului la acordarea serviciilor de sănătate pentru copii (conform legislaţiei din România, interesul suprem al copilului trebuie să primeze).

Colegiul director este de opinie că în principiu, o deosebire între părinţi, în sensul că tatăl nu poate fi cazat la internarea pacientului minor sub 3 ani, în comparaţie cu mama, căreia i se permite internarea, pe simplul considerent al sexului, circumstanţă care s-ar putea materializa prin impunerea unui ordin, reguli sau dispoziţii la internarea într-o unitate medicală, trebuie să fie justificată de considerente foarte puternice şi obiective pentru atingerea unui scop legitim.

În lipsa unor astfel de considerente, o atare deosebire poate îmbraca forma unui tratament diferit, şi subsecvent a unei discriminări pe criteriul de sex.

6.3. Justificarea obiectivă include existenţa unui scop legitim, atinse prin metode adecvate şi necesare.

Privind justificarea obiectivă, prin juresprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a enunţat următoarele principii:

  • Convenţia nu interzice orice tratament diferenţiat, ci doar acel tratament diferenţiat care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, având în vedere faptul că de multe ori statele trebuie să adopte legi care prevăd un tratament diferenţiat, menit să corecteze inegalităţile faptice; justificarea trebuie să fie analizată în relaţie cu scopul legitim şi efectele măsurii în cauză (Cazul „referitor la unele aspecte ale legislaţiei cu privire la limba educaţiei în Belgia” împotriva Belgiei, 23 iulie 1968);
  • prin discriminare se înţelege un tratament diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii comparabile, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă; art. 14 din Convenţie nu interzice statelor membre să trateze grupurile diferenţiat în maniera de a corecta inegalităţile faptice; în anumite circumstanţe absenţa unui tratament diferenţiat reprezintă o violare a dispoziţiei în cauză; poate fi discriminatorie aceea politică sau măsură generală care prejudiciază în mod disproporţionat un grup de persoane, chiar dacă măsura nu vizează în mod specific acel grup; o discriminare potenţială poate rezulta dintr-o situaţie faptică (D.H. şi alţii împotriva Cehiei, 13 noiembrie 2007, Sampanis şi alţii împotriva Greciei, 5 iunie 2008);
  • justificarea obiectivă şi rezonabilă trebuie să urmărească un scop legitim, şi măsura aplicată trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit; în cazul tratamentului diferit bazat pe rasă, culoare sau origine etnică noţiunea de justificare obiectivă şi rezonabilă trebuie interpretată într-o manieră cât se poate de strictă (D.H. şi alţii împotriva Cehiei, 13 noiembrie 2007, Sampanis şi alţii împotriva Greciei, 5 iunie 2008).

În analiza scopului legitim, trebuie analizat existenţa acestui scop raportat la dreptul atins prin diferenţiere (spre exemplu, conform Convenţiei europene a drepturilor omului, libertatea de exprimare poate fi restrâns pentru următoarele scopuri legitime: pentru securitatea naţională, integritatea teritorială, siguranţa publică, apărarea ordinii, prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, moralei, reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale, pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti).

În analiza metodei adecvate şi necesare, trebuie analizat dacă prin metoda aleasă se atinge scopul dorit, şi dacă există sau nu alte metode prin care scopul poate fi atins, fără a crea o situaţie de diferenţiere.

6.4. Afirmaţia conform căreia „sunt îngrijiri medicale în care mama este implicată în mod activ”, nu reprezintă o justificare obiectivă, având în vedere faptul că taţii au dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului, mai mult, în unele situaţii copii nu au mamă. Relaţia dintre mamă şi copil nu poate fi privilegiat de nici o autoritate sau instituţie faţă de relaţia dintre tată şi copil. Singurii care pot decide cine să acorde îngrijirea medicală pentru copil sunt părinţii sau tutorii legali, nicidecum un spital. Sublinierea „Mama - nu rude” arată că reclamatul, în mod eronat, exlude posibilitatea ca un copil să fie crescut de o altă persoană decât mama.

Colegiul director a reţinut prevederile art. 97 din Codul Familiei, potrivit cărora „Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sînt din căsătorie, din afară căsătoriei, ori înfiaţi. Ei exercita drepturile lor părinteşti numai în interesul copiilor.”

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Petrovic împotriva Austriei (27 martie 1998), cu privire la discriminarea între sexe, statuează: „fără a neglija diferenţele care pot să existe între tata şi mamă în relaţia cu copilul lor la acesta vârstă (vârsta fragedă), Curtea consideră că, în privinţa îngrijirilor ce au a fi acordate copiilor în această perioadă, cei doi părinţi se găsesc într-o situaţie analoagă”. În acelasi sens, în cauza Hoffmann împotriva Austriei (23 iunie 1993) se arată că între părinţi există o egalitate fundamentală inter alia referitor la drepturile părinteşti. (Vezi în acelaşi sens şi cauza Salguiero Da Silva Mouta împotriva Portugaliei, 21 decembrie 1999)

6.5. Alte justificări invocate nu sunt legitime („nu suntem singurul spital de copii din ţară care a impus această regulă”). Faptul că şi alţii discriminează nu poate fi acceptată ca o justificare a discriminării.

6.6. Lipsa unor condiţii pentru internarea atât a persoanelor de sex feminin cât şi a persoanelor de sex masculin (lipsa spaţiilor separate pentru bărbaţi şi femei) s-ar putea considera ca fiind legitimă, însă metoda aleasă (interdicţia internării bărbaţilor) nu este adecvată. Măsura adecvată ar fi amenajarea corespunzătoare a spaţiilor din spitale, pentru a respecta drepturile copilului la o îngrijire medicală adecvată.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu unanimitate de voturi ale membrilor prezenţi la şedinţă

COLEGIUL DIRECTOR

HOTĂRĂŞTE:

1. Interdicţia de a se interna în calitate de însoţitor o altă persoană în afara mamei reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 şi 4 coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 137/2000, republicată;

2. Sancţionarea Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, prin Ulmeanu Coriolan, director, cu 600 RON, conform art. 26 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, republicată;

3. O copie a prezentei hotărâri se va comunica părţilor, Ministerului Sănătăţii Publice, şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti (pentru recuperarea amenzii datorate către stat).

VII. Modalitatea de plată a amenzii: La Trezoreria Bucureşti, conform Ordonanţei nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Contravenientul este obligat să trimită dovada plăţii amenzii către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (cu specificarea numărului de dosar) în termen de 15 de zile din momentul în care constituie de drept titlu executoriu, conform art. 20 alin. 10 al O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

VIII. Calea de atac şi termenul în care se poate exercita

Prezenta hotărâre poate fi atacată în termenul legal potrivit O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare şi Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ la instanţa de contencios administrativ.

Membrii Colegiului director prezenţi la şedinţă

ASZTALOS CSABA FERENC - Preşedinte

GERGELY DEZIDERIU - Membru

HALLER ISTVÁN - Membru

IONIŢĂ GHEORGHE - Membru

PANFILE ANAMARIA - Membru

TRUINEA ROXANA PAULA - Membru

VASILE MONICA - Membru

Data redactării 04.12.2008

Notă: Hotărârile emise de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării potrivit prevederilor legii şi care nu sunt atacate în termenul legal, în faţa instanţei de contencios administrativ, potrivit O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare şi Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, constituie de drept titlu executoriu.

comunicat_cncd Aici puteti citi COMUNICATUL CNCD si afisele incriminate de T.A.T.A.