Anul trecut, peste 3.000 de copii au săvârşit infracţiuni, însă nu au răspuns penal, salvaţi fiind de vârstă. Aveau până în 14 ani. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), Poliţia şi Parchetul se arată îngrijoraţi de fenomenul delincvenţei juvenile. Fiecare dintre aceste instituţii prezintă cauzele delincvenţei juvenile, spune că va lua măsuri pentru stoparea fenomenului şi vine cu idei pentru „aducerea pe calea cea bună“ a minorilor infractori. Din păcate, totul rămâne la stadiul de declaraţii. Cele trei instituţii nu colaborează între ele, realitate recunoscută chiar de ANPDC. Potrivit acestei autorităţi, în cursul anului trecut, au fost luate măsuri de protecţie numai pentru 1.186 dintre cei 3.899 copii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal. Pentru aceasta, ANPDC dă vina pe legislaţie: „În România, la ora actuală, lipseşte o legislaţie clară care să oblige organele de cercetare penală să comunice autorităţilor pentru protecţia copilului cazurile copiilor cercetaţi pentru activităţi de tip infracţional. Aceasta duce la o eficienţă scăzută a intervenţiei serviciilor sociale şi la un acces întârziat al acestor copii la servicii de asistenţă specializată“. Prin urmare, ANPDC propune Poliţiei şi Parchetului să anunţe serviciile de asistenţă socială în momentul în care un copil sub 14 ani este cercetat, astfel încât, la audierea minorului, să fie de faţă şi un reprezentant al serviciilor de asistenţă socială, adică un asistent social. Acesta, potrivit ANPDC, ar putea fi un fel de „avocat“ al minorului delincvent, care să asigure drepturile copilului cercetat. Şi tot ANPDC vrea ca părinţii copiilor „certaţi cu legea“ să participe la şedinţe de consiliere pentru îmbunătăţirea abilităţilor de părinte.

CURENTUL