Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Capitolul I - Dispozitii generale si definitii
Art. 1
(2) Autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este parte.Art. 2
(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
(4) Persoanele prevazute la alin. (3) sunt obligate sa implice familia in toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil si sa sprijine ingrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia in cadrul familiei.
(5) Persoanele prevazute la alin. (3) determina interesul superior al copilului tinand cont de urmatoarele criterii:
a) Nevoile fizice, emotionale si psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, având în vedere vârsta si etapa de dezvoltare a minorului;
b) Identitatea culturala, lingvistica, religioasa si spirituala a copilului, inclusiv apartenenta la o anumita etnie;
c) Opiniile si preferintele copilului în masura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, conform art. 24;
d) Natura, forta si stabilitatea relatiei dintre copil si fiecare dintre parintii sai;
e) Natura, forta si stabilitatea relatiei dintre copil si oricare alta persoana semnificativa în viata acestuia, fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament;
f) Capacitatea fiecarei persoane indicate la alin. 5 lit. d) si e) de a îngriji copilul si de a raspunde nevoilor acestuia;
g) Capacitatea fiecarei persoane indicate la alin. 5 lit. d) si e) de a comunica si coopera în chestiunile care privesc copilul;
h) Orice antecedente ale fiecarei persoane indicate la alin. 5 lit. d) si e) relevante pentru siguranta si bunastarea copilului;
i) Beneficiile pe care dezvoltarea si mentinerea de relatii semnificative cu ambii parinti le au asupra copilului si vointa fiecaruia dintre acestia de a sustine dezvoltarea si mentinerea unei relatii cu celalalt parinte;
j) Istoricul îngrijirii copilului;
k) Planul propus pentru îngrijirea si cresterea copilului de fiecare parinte sau de oricare alta persoana semnificativa in viata minorului, care solicita stabilirea unor masuri cu privire la acesta.
Art. 3 Citeste tot articolul »
