Te cunosc din anii ‘90. Cântai la barul Melody la Viorel Păunescu şi erai căsătorită - fostă Halip - cu Dragoş Anghel, fiu de fotbalist, oficial, preşedinte, colonel la Dinamo. Un băiat de familie. Erai favorita miliardarului Cataramă.

Ca solistă. Ai o voce penetrantă, particulară, specială. Ţi-am urmărit evoluţia…şi artistică. Prietenia şi colaborarea mea cu iubitul tău Joey, care ţi-a cizelat cariera, şi te-a introdus în primul plan al muzicii de top, m-au făcut să te cunosc mai bine, să te apreciez şi să-ţi compun unele articole prin cotidiene şi hebdomadare.

M-a surprins, apoi, căsătoria, spectaculoasă şi tumultuoasă, cu Marcel Puşcaş, fostul fotbalist, preşedinte şi lt. major, la Steaua. Pe care, când m-am răcit de el - nu definitiv, doar cât ai fost tu! - îl lăsasem în preajma altei soliste.

Un om minunat: Elena Cârstea. Marcel avea deja o fetiţă cu o doamnă, actriţă - de ce să-i dau numele? - aşa încât în neputinţă de cauză aţi înfiat un copil. Aidoma Elenei. Sau „de ce să aibă numai el copilulul lui, şi io nu?” David a primit de la Marcel numele, dragostea şi protecţia.

Acum, faci un lucru urât: îţi creşti copilul împotriva tatălui şi îl izolezi de el. Ce pui în loc, când în casă aduci un nou bărbat, de care văd că din nou te desparţi, şi-ai să mai aduci unul, şi poate încă unul; ce mai înţelege copilul?

Cine e tatăl lui? Marcel, Bogdan Sanchi, viitorul tău locatar. Sau viitorii? Ce vină are David că tu-i schimbi taţii ca pe cântecele din repertoriu!? Şi mai dai şi lecţii de morală, politică, te dai mamă exemplară şi chiar, biet guvern!, aflu că ai avut pe mână un secretariat de stat pe profil. Lupul la stână.

Ţi-am văzut şi evoluţia în politică, la umbra paltinului Geoană. Ce nasol se străvede spiritul tău parvenit, de veşnică autostopistă într-un mobil autoritar, fie mascul sau partid. Lamentabil! Cântă, doamnă Halip şi lasă prostiile!

Foloseşte acum acel glas care se poate buhăi, ca un portret al lui Dorian Grey uitat printr-o mansardă pesedistă, devenind o voce mărăşească. Poţi să ajungi un monstru. Luminiţa, nu te automutila! Cântă, doamnă, şi taci!…, ai voce. Restul, caracter, linie, conduită, s-or mai găsi.

George Stanca

CLICK, 24 martie 2010