Micuţii care suferă de tulburări emoţionale sau comportamentale sunt sancţionaţi cu note mici la purtare şi ajung să nu-şi mai găsească locul în unităţile de învăţământ.

E greu de crezut că, în secolul al XXI-lea, într-o ţară din Uniunea Europeană, se mai poate vorbi despre în grădirea dreptului la educaţie. Se întâmplă însă în România şi nu e un caz izolat. Zeci de părinţi disperaţi din toată ţara încearcă să găsească o soluţie pentru ca micuţii lor - care suferă de tulburări emoţionale sau de atenţie - să-şi găsească locul într-o şcoală.

Statisticile arată că în această situaţie se găsesc sute de familii din România, ai căror copii sunt excluşi din sistemul de învăţământ de dascăli care, pur şi simplu, nu-i pot face faţă unui copil ce debordează de energie.
Bolile vremurilor noastre, problemele emoţionale, de atenţie sau comportamentale, gen ADHD (Deficit de Atenţie şi Hiperactivitate), care înainte treceau lesne drept „răsfăţ” afectează tot mai mulţi copii. Din păcate, „soluţia” pe care o găsesc mare parte dintre dascăli pentru a astâmpăra un astfel de elev e „insuficient” sau nota 4 la purtare, chiar şi în clasele primare. În plus, copilului i se pune eticheta „obraznicul clasei”, iar părinţilor li se transmite scurt: „Dacă nu vă convine, cereţi transferul!”.

Potrivit psihologilor, atitudinea punitivă, sancţiunile repetate cu note mici şi mustrările constante agravează, de fapt, starea unui copil cu probleme emoţionale. „Este mai potrivită o atitudine binevoitoare, încurajare permanentă, fără critică sau tonuri agresive, creşterea stimei de sine, responsabilizare şcolară, pentru a-i da copilului senzaţia de utilitate”, conchid specialiştii.

Probleme rezolvate prin noua Lege a educaţiei

Aceştia sunt susţinuţi de sute de părinţi. De altfel, o parte dintre ei - ai căror copii beneficiază deja de terapie la Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală al Asociaţiei „Salvaţi Copiii”, din Capitală - au trimis deja o scrisoare deschisă Ministerului Educaţiei, în care nu cer doar ajutorul, ci vin şi cu soluţii punctuale, care ar putea fi incluse în noua Lege a educaţiei.

Astfel, în opinia acestora, în pregătirea de bază a unui dascăl ar trebui introduse noţiuni solide de psihologia copilului; fiecare unitate şcolară ar trebui să aibă un psiholog - în condiţiile în care acum, în sistemul de învăţământ, există un psiholog la 800 de elevi; iar instituţia „profesorului de sprijin” ar trebui reorganizată pentru copiii cu deficienţe comportamentale. În plus, părinţii cer traininguri obligatorii pentru dascălii care au în clasă un copil cu astfel de probleme.

La rândul lor, subordonaţii ministrului Daniel Funeriu recunosc că „există probleme în sistem” şi promit că noua lege va garanta cel puţin o pregătire potrivită pentru viitorii pedagogi. „Există un deficit de pregătire a cadrelor didactice şi Ministerul Educaţiei este dator să gândească un modul de formare pentru toate cadrele didactice, cu prioritizare pe învăţământul preşcolar şi primar. Şi, în noua lege, avem în vedere acest lucru”, susţine Oana Badea, secretar de stat în învăţământul preuniversitar.

Până când problemele se vor rezolva vor mai trece însă câţiva ani, perioadă în care părinţilor ai căror copii nu găsesc înţelegere în şcoli le rămâne o singură soluţie: instanţele de judecată. Iar precedentul a fost creat deja de o familie din Timişoara, care le-a intentat proces dascălilor ce au hotărât să le lase copilul, acum elev în clasa a V-a, repetent la purtare.

OPINIA MEDICILOR

Boli cu efecte dezastruoase

Dascăli mai bine pregătiţi, care să aibă cunoştinţe de psihologie pe grupe de vârstă. Aceasta este principala recomandare pentru mai-marii Educaţiei a Dianei Stănculescu, coordonatoarea Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală care asigură, în acest moment, asistenţă unui număr de 200 de copii.

„Orice ai face, preşcolarilor nu le poţi ţine atenţia trează mai mult de 15 minute. Iar, de multe ori, la şcoală, un comportament emoţional este taxat într-un fel de profesor într-o zi şi, în altă zi, altfel… în funcţie de starea acestuia din urmă”, explică specialistul. Cât despre efectele acestor boli - care până acum aveau, în accepţiunea generală, ca singură cauză „cei şapte ani de-acasă” -, acestea pot fi dezastruoase.

Asta, pentru că, netratată, orice deficienţă de acest fel poate avea repercusiuni grave asupra viitorului adult. „Va fi un adult incapabil să-şi men ţină un job, să aibă stabilitatea unei vieţi de familie. Crescând cu etichete, aceşti copii şi le însuşesc, iar stima de sine este afectată. Îi vom regăsi în rândul şomerilor sau al deţinuţilor”, conchide Stănculescu. 

EVENIMENTUL ZILEI, 29 martie 2010