Cotidianul The Washington Post şi-a învins anul acesta la premii marele rival, The New York Times. A luat patru Pulitzer, cu unul mai mult decât publicaţia din New York. Unul dintre ele pentru o poveste cutremurătoare

Gene Weingarten e jurnalistul de la Washington Post care a luat premiul Pulitzer pentru cel mai bun reportaj. A reuşit să spună o poveste ce te bântuie cu forţa unui roman rusesc, care, prin nu se ştie ce întorsătură a sorţii, a reuşit să se întrupeze cu personaje şi fapte în viaţa reală. Părinţi, care şi-au dorit cu disperare un copil, îl uită într-o zi înăbuşitoare de vară, când pare că toate problemele lumii s-au revărsat asupra lor, în maşină. Iar copilul moare.

Acest scenariu are loc în SUA de vreo 15-25 de ori pe an. În ultimii 10 ani i s-a întâmplat unui dentist. Unui funcţionar de poştă. Unui asistent social. Unui ofiţer de poliţie. Unui contabil. Unui soldat. Unui electrician. Unei asistente. Unui profesor de facultate şi unui bucătar care face pizza. Unui pediatru şi unui cercetător de top. În multe dintre cazuri, părinţii şi-au îngrijit impecabil copiii, până în ziua fatală. Unul dintre cei care şi-au uitat copilul în maşină şi l-a dorit cu atâta disperare încât, neputând avea copii, s-a dus până în Rusia cu soţia lui şi l-a luat dintr-un orfelinat de acolo.

Scenariul e asemănător în multe dintre cazuri, scrie Gene Weingarten: părinţii îşi pun copilul în scaunul pentru bebeluşi de pe bancheta din spate şi merg spre creşă sau spre babysitter ca să îl lase acolo. Le sună telefonul şi cineva le cere să rezolve o chestiune urgentă sau sunt cu mintea la ziua grea care îi aşteaptă. Uită să îşi lase copilul la creşă şi se duc la serviciu. Copilul e pe bancheta din spate şi nu face niciun zgomot. Părintele coboară, încuie, se duce la birou, iar copilul moare din cauza hipertermiei.

GANDUL, 13 aprilie 2010