Premieră la Teatrul de Comedie

“Reza face din obişnuitul oricărei zile un mic, hai să-i spunem «eveniment». Pentru că o vorbă, un gest, o aparent insignifiantă clipă de enervare, o semi-jignire pot provoca mini-taifunuri, nu într-un pahar cu apă ci în orice încăpere de burghez paşnic, care numai la asta nu se aştepta. Numai asta nu-şi dorea. Vîntul suflă cu zîmbet… dar suflă. Nu sparge geamuri, nici suflete, dar descoperă ceva comun multora dintre noi.” – Lucian Giurchescu

Avem două cupluri distinse, pe care nimeni nu le-ar putea bănui de atitudini necivilizate. Cei patru intelectuali se întîlnesc pentru a discuta despre faptul că băieţelul unuia dintre cupluri a spart dinţii, cu bîta, băieţelului celuilalt cuplu. Prima impresie: Aaaaaoleu ce plictisealăăăă! Numai că privirea indiscretă pe care o aruncăm în salonul familiei Houillé începe să aducă informaţii captivante. Michel Huillé (Marius Drogeanu) o prezintă pe soţia sa, Véronique (Tania Popa) drept scriitoare. A scris un capitol într-un volum colectiv despre Africa. Şi tocmai a făcut nişte clafoutis delicios. De aici începe distracţia. Telefonul domnului Alain Reille (Alexandru Conovaru) sună încontinuu. Fiind avocat, are de apărat, la Haga, cauza unora care au scos pe piaţă un medicament periculos. Periculos, mai ales, pentru mama lui Michel! Felul în care Conovaru se “serveşte” cu prăjitură declanşează primele hohote de rîs. Atmosfera astfel detensionată, prilejuieşte atacarea unor subiecte mai lejere: clafoutis e o prăjitură, o plăcintă sau o tartă? Evident, detensionarea este doar una de suprafaţă. Doamnei Annette Reille (Teodora Stanciu) i se face rău de la clafoutis – sau de la nervii stă­pîniţi din ce în ce mai greu? – şi vomită pe biblioteca doamnei Huillé şi, mai ales, pe albumul Kokoschka, preferatul acesteia. Pentru că nu reuşesc să ajungă la o concluzie în legătură cu soluţionarea problemei copiilor, cei patru devin din ce în ce mai irascibili, lupta cuplu contra cuplu transformîndu-se în în lupta dintre soţi, cu dezvăluirile unor frustrări îndelung ascunse.
Încercînd să obţină o nouă clipă de acalmie, Michel scoate la bătaie provizia sa de băuturi. Pe măsură ce personajele se cherchelesc, umorul atinge apogeul, iar publicul nu se mai poate opri din rîs. Tania Popa spune doar “Mda” şi sala explodează. Teodora Stanciu, distinsă şi rafinată, întruchipează singurul personaj care rămîne, cît de cît, lucid: pentru că vomită tot timpul, doamna Reille nu apucă să se îmbete ca lumea. Ea doar foarte nervoasă că soţul ei îşi petrece viaţa trăncănind la telefon, iar acum trebuie să îndure şi umilinţa asta de a-şi apăra copilul bătăuş în faţa unor oameni opaci. Alexandru Conovaru şi Marius Drogeanu sînt doi taţi depăşiţi de situaţie (şi de neveste) care, în unele momente se dovedesc la fel de ”maturi” ca şi fiii lor în vîrstă de 11 ani. Spectacolul este construit din gesturi mici, de o mare expresivitate. Regizorul Lucian Giurchescu exploatează cu virtuozitate filonul comic (prea puţin cunoscut pînă acum) al celor patru minunaţi actori şi, împreună cu ei, ne oferă un spectacol din specia celor pe care ai vrea mereu să le revezi.

“Doamne… ce măcel!” de Yasmina Reza
Teatrul de Comedie, Sala Studio, 2010
Regia şi traducerea: Lucian Giurchescu
Decor: Puiu Antemir
Costume: Anca Răduţă
Asistent regie: Radu Solcanu
Ilustraţie muzicală: Vasile Manta
Distribuţia: Tania Popa, Teodora Stanciu, Alexandru Conovaru, Marius Drogeanu

NATIONAL, 10 mai 2010