Raportul despre starea educaţiei arată că, în timp ce cheltuielile per elev au crescut din 2002, rezultatele şcolare sunt în cădere liberă. Procentul de promovabilitate la testări naţionale şi internaţionale e în scădere. În plus, numai unu din patru absolvenţi cu studii superioare a reuşit să se angajeze.

Ministerul Educaţiei a dat ieri publicităţii Raportul privin starea învăţământului. Documentul arată că în timp ce costurile per elev şi per student au crescut, iar acoperirea cu cadre didactice calificate a posturilor din învăţământ a fost mai bună, rezultatele elevilor şi studenţilor au fost mai slabe de la an la an.

Şcolarii români au o speranţă de viaţă mai redusă de 16,3 ani faţă de media europeană care e de 18 ani. Raportul mai arată că procentul elevilor care au obţinut note de trecere la tezele unice şi la Bacalaureat a fost an de an mai mic.

„Nu se mai face şcoală serioasă”

Mihail Hărdău, senator PDL şi preşedintele Comisiei pentru Învăţământ, a apreciat că nu se mai face şcoală serioasă în zilele noastre. „Nivelul de pregătire al elevilor e chiar mai scăzut decât se arată în documente.  Practic, învăţământul e în cădere liberă”, a declarat Hărdău.

Raportul arată că procentul de promovabilitate la examenul de Bacalaureat s-a redus de la 94% în 2007-2008 la 90% în 2008-2009. Cât priveşte rezultatele la testările internaţionale de tip PISA (evaluare standardizată a elevilor), în 2006 (data ultimei testări) elevii români s-au clasat pe locul 48 din 57 de ţări participante la citire, pe locul 44 la matematică şi pe locul  47 la ştiinţe.

Potrivit documentului, aproape 80% din elevi  sunt „analfabeţi ştiinţific”, adică s-au plasat la nivelul 1 pe o scală de la 1 la 6. Nivelul 2 e considerat nivelul de bază al alfabetizării în fizică, chimie şi biologie.

„Raportul relevă realitatea”

Ciprian Ciucu, director de programe la Centrul de Politici Europene, consideră că cifrele prezentate în Raport arată „relevă o realitate, nu o scădere a calităţii educaţiei în ultimii ani”. 

Eugen Palade, expert la Centrul Educaţia 2000+, a explicat eşecul la testările internaţionale prin faptul că „întrebările sunt formulate dintr-o perspectivă diferită de cea cu care sunt obişnuiţi copiii noştri. În sistemul nostru de pregătire nu se folosesc astfel de teste, nici profesorii nu sunt pregătiţi. E o abordare mai aproape de lumea reală, din realitatea imediată. Importantă este formarea şi stimularea profesorilor”.

învăţământul superior, ineficient

Potrivit datelor Ministerului Educaţiei, în 2008 a fost alocat învăţământului superior aproape o treime din totalul cheltuielilor pentru educaţie, faţă de 22% în 2006. Costul mediu per student a crescut semnificativ în perioada 2001-2008, valoarea acestui indicator ajungând la peste 5.000 de lei în 2008, de peste patru ori mai mult faţă de 2001.

Chiar şi în aceste condiţii, relevă Raportul, România înregistrează cel mai scăzut cost din ţările europene alături de Letonia, potrivit Raportului Key Data on Education 2009.

Documentul Ministerului Educaţiei mai arată că în 2008 doar unu din patru absolvenţi au reuşit să se angajeze. Asta, se spune în analiză, „ridică un serios semn de întrebare cu privire la eficacitatea învăţământului universitar”.

De ce nu se simte în calitate creşterea cheltuielilor din Educaţie? Cristian Hatu, expert pe învăţământ, foloseşte o comparaţie plastică pentru a explica ce se întâmplă: „S-au schimbat o groază de lucruri în sistem, s-au băgat bani, dar toate astea au tulburat doar apele de la suprafaţă. Cele de adâncime nu s-au clintit”.

El a explicat că „esenţială este reforma curriculară, a programei şcolare! Afară îi învaţă gândirea corectă, să raţioneze”.

Profesorii care predau la clasă ca acum 20 de ani sunt şi ei o problemă. „Ar trebui încurajate să intre în sistem minţile proaspete. Pentru asta ar fi necesară creşterea salariilor pentru debutanţi. Să scadă diferenţele dintre salariul maxim şi cel al unui debutant la catedră”, este de părere Cristian Hatu.

Raportul urmează să fie dezbătut

Carmen Constantin

Raportul privind starea învăţământului se elaborează anual şi ia în calcul datele din anul şcolar precedent. Informaţiile sunt transmise de fiecare şcoală către inspectoratul şcolar judeţean şi sunt centralizate apoi la Ministerul Educaţiei.

Raportul trebuie depus, potrivit Legii Învăţământului, care guvernează şi astăzi educaţia, la 15 ani de la adoptare, până la data de 15 octombrie, iar Parlamentul trebuie să-l dezbată în general în săptămânile imediat următoare. În acest an, documentul a fost depus la cele două Camere chiar înainte de expirarea termenului-limită, iar dezbaterea ar putea fi de asemenea mai lentă ca în alţi ani.

Documentul nici nu a parcurs traseul parlamentar obligatoriu pentru a intra pe lista celor care urmează să fie discutate la Camera Deputaţilor. La Senat, surse politice spun că discuţiile pot începe cel mai devreme la începutul lunii noiembrie.

În această săptămână, agenda a fost acaparată de moţiunea de cenzură a Opoziţiei şi de anunţata asumare a răspunderii guvernamentale pentru noua Lege a Educaţiei.

“Nivelul de pregătire al elevilor e chiar mai scăzut decât se arată în documente.”
Mihail Hărdău
senator PDL

“Aştept să văd motivaţia autorilor raportului. Cred că este o exagerare.”
Ecaterina Andronescu
senator PSD

ADEVARUL