Ce este mai bine pentru un copil ai cărui părinţi au o căsnicie eşuată? Să crească alături de doi soţi plini de resentimente sau să trăiască durerea şi frustrările separării de unul dintre ei?

“Mă sacrific pentru copil” este o replică în spatele căreia nu stă neapărat sacrificiul, ci şi teama de singurătate, laşitatea, neputinţa partenerilor ori credinţa naivă că timpul le va salva relaţia.

Copilul este, în aceste cazuri, o scuză pentru a mai sta împreună într-un mariaj toxic, iar simularea fericirii în faţa lui este un cuţit cu două tăişuri.

“Nu e o soluţie să divorţezi imediat ce apare o prolemă”

“Să rămâi blocat într-un mariaj doar de dragul copilului este o greşeală, dar nici să divorţezi imediat ce apare o problemă nu este o soluţie. Se divorţează prea uşor în vremurile acestea, ceea ce face ca mariajul să fie deja o noţiune frivolă. Imediat cum lucrurile nu mai merg bine, soţii invocă divorţul, fără să lupte pentru căsnicia lor, fără să încerce să rezolve situaţia”, a observat psihologul Maria Mate.

Lucrurile se complică când cuplul are copii însă, spune psihologul, binele lor depinde de fericirea părinţilor. Adevărate drame familiale sunt perpetuate pentru că unul sau ambii soţi invocă existenţa copiilor.

“Există familii în care violenţa fizică şi cea verbală sunt la ordinea zilei, în care, culmea, tocmai partenerul care e bătut şi înjosit ţine cu dinţii de căsnicie. Efectul asupra copiilor martori la aceste tratamente e devastator: se simt ne putincioşi, vinovaţi, sunt anxioşi şi, la grădiniţă ori la şcoală, vor avea, la rândul lor, un comportament deviant”, spune psihologul.

“Ce inimă aş avea dacă aş rupe copilul de tată?”

“Când ai un copil nu poţi fi egoist şi să îţi faci bagajul să pleci”, gândeşte Ramona, o mămică de 36 de ani, care admite că şi-a propus de multe ori să divorţeze, însă gândul la copil a întors- o din drum.

“Fata mea îşi adoră tatăl, ce inimă aş avea dacă aş rupe-o de el?”, se întreabă ea. Relaţia cu soţul s-a deteriorat după naşterea copilului, iar de atunci căsnicia lor “şi-a pierdut substanţa”. “Discuţiile nostre sunt exclusiv despre copil, dormim separat, ieşim separat în oraş şi nu e exclus ca soţul meu să aibă deja altă relaţie”, se confesează femeia.

Este conştientă că mediul în care creşte copilul nu este unul ideal, dar crede că mai rău decât atât ar fi ca micuţa să nu-şi vadă zilnic ambii părinţi.

Scuza alimentează speranţa

Psihologul Maria Mate spune că aşa cum nu există o reţetă a fericirii în cuplu, nici soluţiile care îi salvează pe unii nu sunt valabile tuturor cuplurilor.

“Cel mai important e ca partenerii care invocă fericirea copilului ca principal motiv de continuare a căsniciei să-şi dea seama dacă acest lucru nu e cumva o simplă scuză. De multe ori, cuplurile greşesc aşteptând ca partenerul să se schimbe şi să vină cu soluţii, în loc să discute sincer şi să găsească împreună rezolvări”. În aceste perioade de pasivitate, copilul e scuza lor.

Sechele afective asupra copiilor

Din păcate, fericirea unui copil şi dezvoltarea lui armonioasă nu ţin de simpla prezenţă fizică a ambilor părinţilor. Iar sechelele afective pot fi la fel de bine cauzate de traiul într-un mediu ostil, în care mama şi tata sunt reci, nu îşi arată ataşamentul reciproc, nu comunică, nu empatizează.

“Copilul învaţă comportamentul acesta şi va căuta ca, la maturitate, să recreeze acelaşi mediu, chiar dacă a suferit din pricina lui”, atenţionează Maria Mate.

“Părinţii trebuie să fie un exemplu de reuşită pentru copii, nu unul de eşec şi de resemnare.”,
MARIA MATE, psiholog

SFATURI

Cum să se poarte părinţii după despărţire

Fără îndoială, un divorţ are efecte puternice asupra copiilor. Universul lor se clatină, iar cei mai mari, de peste 4 ani, se pot crede responsabili de separare.

Pentru că o astfel de situaţie îi destabilizează, există riscul schimbării compor tamentului lor: unii pot deveni retraşi şi timizi, alţii violenţi.

Psihologul Laura Melniciuc spune că este firesc ca un copil să simtă “o oarecare doză de nesiguranţă şi de abandon” în momentul divorţului, “însă acestea pot fi rezolvate cu timpul prin implicarea, atenţia şi timpul acordat de părinţi”.

18_familie_shutterstock_2e8ab90ce3
Psihologul mai spune că este indicat ca părinţii să le explice copiilor că îi iubesc în continuare, că nu sunt responsabili de divorţ şi că vor fi prezenţi tot timpul în viaţa lor.

EVENIMENTUL ZILEI