Florin Oancea, bărbatul care şi-a abandonat fiul iarna trecută pe o stradă de la periferia Capitalei, este cercetat în stare de libertate pentru că anchetatorii nu au făcut nimic în acest dosar. Magistraţii Judecătoriei Sectorului 5 au reţinut, în motivarea deciziei de cercetare în libertate, că împotriva inculpatului nu a fost începută urmărirea penală decât după ce acesta s-a întors din Dubai, la mai bine de opt luni de la comiterea infracţiunii, bărbatul mergând de bunăvoie la poliţie, unde a întrebat dacă există acuzaţii împotriva sa. Astfel, la dosarul cauzei nu există decât declaraţia lui Florin Oancea, „ce nu poate fi corelată cu alte probe (în cauză nu au fost ascultaţi nici minorul, nici bunicii acestuia, dar nici principalul martor, soţia inculpatului”.

„În ceea ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanţa constată că această condiţie nu este îndeplinită. Astfel, în ceea ce priveşte ecoul faptelor inculpatului în rândul opiniei publice, instanţa constată că de la constatarea infracţiunii flagrante de abandon de familie (când minorul a fost găsit singur pe stradă în data de 13.01.2010) şi până în prezent au  trecut mai mult de opt luni, timp în care nu s-a început urmărirea penală nici in rem şi nici împotriva vreunei persoane, în dosar neefectuându-se nici un act de urmărire penală propriu-zisă până la data de 1.10.2010, când făptuitorul s-a prezentat de bunăvoie la poliţie pentru a verifica dacă există vreo acuzaţie penală împotriva sa”, au reţinut magistraţii în motivarea decizeiei de cercetare în libertate. „Nu se poate reţine astfel nici că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală, cât timp o urmărire penală în curs nu a existat, pe de-o parte, iar pe de altă parte, fără a  fi invitat pentru data de 1.10.2010 la poliţie, făptuitorul s-a prezentat din proprie iniţiativă la Secţia 24 Poliţie, conştient că va trebui să răspundă pentru faptele sale”, au reţinut magistraţii în documentul citat. „Simpla emoţie publică produsă de comiterea anumitor fapte nu poate justifica în sine  o măsură privativă de libertate, despre o anumită tulburare a ordinii publice putându-se totuşi vorbi doar  imediat după descoperirea faptelor - adică în ianuarie 2010 - şi nu la mai mult de o jumătate de an după ce faptele au fost descoperite de poliţie, de medici şi de cei care au efectuat anchetele sociale pentru plasamentul copilului. Dacă această urgenţă şi necesitate a  unei măsuri preventive ar fi fost justificate imediat după găsirea minorului abandonat, instanţa apreciază că după atât de mult timp de la epuizarea faptelor  o măsură preventivă severă nu se mai impune în cauză”, au mai apreciat judecătorii.

 

Nu şi-a vizitat copilul de ruşine

 „De asemenea, instanţa constată că de la data la care l-a abandonat pe minor pe stradă, inculpatul nu a mai luat legătura cu copilul său, fiind informat despre starea acestuia de către fratele său, O.G., ce locuia în Bucureşti. Copilul se află acum într-un sat din alt judeţ, în grija bunicilor paterni,  inculpatul arătând că nu a intenţionat  şi nu intenţionează să meargă să-şi vadă copilul, de ruşine pentru faptele comise. Sub acest aspect, instanţa constată că nu există nici un risc ca inculpatul să mai comită alte acte  împotriva fiul său sau împotriva altor minori, acesta nemaivând în grijă nici un alt copil”, se arată în document. „Din economia textului legal ce defineşte scopul măsurilor preventive (art.136 C.proc.pen.), instanţa reţine faptul    alegerea unei măsuri preventive trebuie să fie proporţională cu scopul acesteia, instanţa urmând a ţine seama de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura. Existenţa indiciilor temeinice de săvârşire a unor infracţiuni grave nu poate fi în sine unica justificare a măsurii arestului preventiv, inculpatul bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie până la o eventuală condamnare definitivă în prezenta cauză. Instanţa apreciază astfel că măsura preventivă nu poate fi folosită ca o anticipare a unei viitoare eventuale sancţiuni penale severe ce-i va fi aplicată inculpatului”, apreciază instanţa.

 

Copilul ţinut în lanţuri şi abandonat nu a fost expertizat psihic

Florin Oancea, împreună cu a doua sa soţie, şi-a abandonat fiul în vârstă de 10 ani, iarna trecută, pe strada Ionescu Cristea din sectorul 5 Bucureşti, şi deşi copilul era îmbrăcat sumar, i-a cerut să-l aştepte pe stradă, deoarece se va întoarce să-l ia de acolo. Potrivit instanţei, “inculpatul nu avea intenţia să se mai întoarcă să-şi ia fiul, în aceeaşi noapte părăsind Bucureştiul şi plecând în Dubai cu soţia sa, unde cei doi lucrau de mai mult timp”. “Minorul a fost găsit pe stradă de un taximetrist, care a anunţat poliţia, în aceeaşi noapte copilul fiind internat la Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii, cu diagnosticul malnutriţie gradul I, internare ce a durat până la data de 20.01.2010. În cauză nu a fost efectuată până în acest moment  o expertiză medico-legală pentru a se putea stabili şi alte consecinţe suferite de către minor ca urmare a tratamentului la care a fost supus anterior datei de 13.01.2010”, reţin magistraţii, referindu-se la perioada petrecută de minor în Dubai, cu tatăl său, care îl ţinea legat cu lanţuri, hrănindu-l ca pe un animal, pentru că nu se integrase în noul mediu.

 

Şi-a abandonat fiul pe câmp de teamă să nu piardă avionul

Florin Oancea şi-a motivat gestul prin faptul că risca să piardă avionul către Dubai, unde muncea de mai mult timp împreună cu a doua sa soţie, şi, implicit, slujba. De asemenea, Oancea declară că ultima oară când a muncit în Orientul Mijlociu, timp de două luni, şi-a ţinut copilul în lanţuri, hrănindu-l ca pe un animal, de teamă ca acesta să nu fugă de acasă, înapoi în România.

 „Inculpatul a arătat că în momentul în care l-a abandonat pe copil pe o stradă din Bucureşti nu a avut intenţia să-i facă vreun rău, ci l-a lăsat acolo sperând că îl va găsi cineva şi îl va duce la bunici. Inculpatul a mai arătat că iniţial dorea să-l ducă cu o maşină până în apropierea satului unde locuiesc părinţii săi, dar la ora la care îşi terminase treburile în Bucureşti se făcuse prea târziu şi ar fi pierdut cursa de avion către Dubai, cu riscul de a-şi pierde locul de muncă, aşa încât şi-a abandonat copilul pe stradă”, se arată în motivarea decizeie de cercetare în libertate, dată ieri publicităţii de magistraţii Judecătoriei Sectorului 5. „Potrivit afirmaţiilor inculpatului, din luna decembrie 2009 şi până la data de 13 ianuarie 2010,  în timp ce locuiau  în Dubai, l-a ţinut pe copil legat de picior,  iniţial cu o sfoară, iar apoi cu un lanţ, lăsându-i mâncare în apropiere, pentru a se hrăni singur în timpul cât inculpatul şi soţia sa erau plecaţi la serviciu. Acest  tratament continua şi în timpul nopţii, minorul fiind dezlegat doar uneori pentru scurt timp”, se arată în documentul citat. „Inculpatul a justificat tratamentul pe care i l-a aplicat copilului, prin temerea sa ca minorul să nu fugă de acasă sau să sară pe fereastră (locuiau la etajul 11), inculpatul afirmând că fiul său nu se adapta deloc în noul mediu şi că ar fi plecat de mai multe ori de acasă, cu intenţia de a ajunge în România,  iar odată ar fi încercat să sară pe fereastra de la baie. De asemenea, inculpatul a mai arătat că minorul a început să refuze să se mai hrănească din momentul în care a fost  legat şi că nu a avut niciodată intenţia să-şi înfometeze copilul”, au mai reţinut magistraţii. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins cererea procurorilor de a-l aresta pe Florin Oancea, tatăl care şi-a abandonat în câmp copilul, rezultat dintr-o altă căsătorie. În momentul în care a decis să-şi abandoneze fiul, Oancea era împreună cu cea de-a doua soţie, o stewardesă. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a judecat, în seara de 1 octombrie, propunerea procurorilor de arestare preventivă a lui Florin Oancea, acuzat de rele tratamente aplicate minorului şi de lipsire de libertate în mod ilegal, însă judecătorii au apreciat că bărbatul poate fi cercetat în stare de libertate. Instanţa a decis să îi dea bărbatului interdicţia de a părăsi localitatea, însă decizia nu este una definitivă, ea putând fi atacată cu recurs pe rolul Tribunalului Bucureşti.

PUTEREA