Înainte de a hotărî cum îşi vor boteza bebeluşul, cei mai mulţi părinţi fac liste, analizează semnificaţiile şi se gândesc la origini. Alţii îl aleg printr-o întâmplare. Românii păstrează încă obiceiul de a le da copiilor două nume, unul dintre ele fiind al unui sfânt. Iar în ultima perioadă au revenit la numele româneşti.

 

Andrei (28 de ani) nu s-ar vedea purtând un alt nume, întrucât cel pe care îl are îi place şi îl defineşte. Pasionat de istorie şi de originea cuvintelor, şi-a întrebat de două ori părinţii de ce au făcut această alegere. „Prima oară mi-au răspuns la mişto, ca să fiţi amândoi - mai am o soră - cu litera «A». A doua oară mi-au spus că ăsta le-a plăcut, că are rezonanţă bună şi mai e şi nume de sfânt”, povesteşte Andrei, căruia îi place originea numelui său, de la „andros” - bărbat, în limba greacă.

„Prenumele îţi oferă încredere şi, combinat cu numele, dacă are rezonanţă bună, îţi oferă un confort. Amândouă te definesc, te caracterizează. Nu te faci de râs când te prezinţi, nu fac copiii mişto de tine când eşti mic, nu ai nu ştiu ce derivate de care să îţi fie ruşine”, spune el.

În 2009, numele lui, Andrei, a fost cel mai frecvent prenume de băiat ales de părinţi pentru bebeluşii lor. La fete, cel mai frecvent a fost Maria. Urmează Alexandru şi Ionuţ la băieţi şi Andreea şi Elena la fete, potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, citată de site-uri dedicate părinţilor.

Gândite sau alese printr-o întâmplare

Alegerea numelui copilului este un proces foarte interesant din punct de vedere psihologic, spune psihoterapeutul Cristina Negoiţă. „Numele copilului poate reprezenta «misiunea» sau «rolul» pe care l-ar dori pentru acesta. De multe ori, numele copilului poartă încărcătura pe care părinţii i-o atribuie. El poate fi urmaşul unor membri semnificativi din familie, purtând numele acestora şi ducând mai departe misiunea lor, sau poate purta un nume ce are o rezonanţă şi un scop special pentru părinţi: «Te vei numi Alina, pentru că rolul tău este să ne alini la bătrâneţe»”, explică psihologul.

Cristina Niculescu, publisher al www.sfatulparintilor.ro, spune că nu există reguli în ceea ce priveşte planificarea numelui copilului. „Unii părinţi fac liste şi tabele de nume, se documentează cu privire la semnificaţiile fiecăruia în diverse culturi, ca să fie siguri că îi oferă copilului lor şansa la un destin bun şi prin numele pe care îl va purta. Alţii spun că l-au decis într-o clipită, ca urmare a unui eveniment pe care l-au interpretat drept semn, cum ar fi un desen cu cretă pe asfalt reprezentând o prinţesă, deasupra căreia scria «Alessia»”, spune Cristina Niculescu.

Semnificaţia, foarte importantă

Aceasta este de părere că semnificaţia numelui contează foarte mult, în special pentru mămici, care au răbdarea de a studia originile numelui, semnificaţia religioasă. „Uneori, este pur şi simplu cel al unei rude sau al unui prieten drag, sau al naşilor, alteori e ales pentru că este melodios şi deosebit în percepţia părinţilor”, a observat publisherul www.sfatulparintilor.ro. Alteori, spune Cristina Niculescu, numele copilului este ales în funcţie de cum se potriveşte cu numele de familie. Se întâmplă ca bebeluşul să primească mai multe nume doar ca să nu se supere nici naşii, nici părinţii, nici bunicii.

Din observaţiile ei, cei mai mulţi copii au două nume, de obicei al doilea fiind al unui sfânt, obicei bine păstrat încă. De asemenea, în ultima perioadă, a simţit o revenire a numelor româneşti, în detrimentul celor de inspiraţie străină: „Maria, Alexandra, cu derivatul Alexia/Alexandru, Ştefan, Andreea, Daniel, Adrian, Ioana, Adriana, Nicoleta, Irina, Mihaela, Loredana, Vicenţiu şi Darius, dar, în pondere mult mai mică, şi Bianca, Francesca şi Alessia, pentru că, după cum spune una dintre mămici, «e internaţional şi nu se ştie unde va ajunge să trăiască fetiţa»”. 

Cele mai uzuale nume în lume

În Marea Britanie, în 2010, cele mai frecvente nume au fost Oliver şi Olivia, iar în Danemarca, cele mai uzuale au fost William şi Ida. În Cehia avem Tereza şi Jan, în Germania - Leon şi Mia, în Grecia - Georgios şi Maria, în Olanda - Sem şi Sophie, iar în Rusia - Aleksandr şi Anastasia. În Franţa se estimează că, în acest an, cele mai folosite nume vor fi Lucas sau variaţiile Luca, Luka sau Lukas, pentru băieţi, şi Emma, în cazul fetelor.

Spune-mi cum îl botezi ca să-ţi spun cine eşti!

Lucas Mihai Gheorghiţă (şapte luni) a primit primul nume pentru că tatăl lui îl admiră foarte mult pe George Lucas, regizorul filmului „Războiul stelelor”. În plus, spun părinţii, numele cu «s» e mai puţin întâlnit decât cel simplu, Luca. „Şi are şi o simbolistică frumoasă: «purtătorul de lumină»”, spune Carmen, mama micuţului. Al doilea nume, Mihai, a fost ales din mai multe motive: „E nume de sfânt, copilul îşi va sărbători ziua odată cu mine, pentru că mă cheamă şi Gabriela, şi cu naşii lui, dar are, la fel, şi o semnificaţie care mi-a plăcut - «Cine este ca Dumnezeu». Deci numele lui complet ar însemna «Cine este ca Dumnezeu… poartă lumină»”, spune mămica, în vârstă de 28 de ani.

Diversificarea numelor

Alegerea prenumelui copilului a devenit o sarcină tot mai dificilă în ultimii 25 de ani, pentru că mulţi dintre părinţi nu mai vor nume populare, ci unice, arată o serie de studii americane. Autoarea cărţii „The Baby Name Wizard”, Laura Wattenberg, spune că în anii ‘50 jumătate dintre copiii născuţi într-un an erau botezaţi cu aceleaşi 25 de nume de băieţi, respectiv 50 de nume de fete. În prezent însă, mult mai puţini părinţi le dau copiilor nume comune.

Diversitatea numelor a crescut în ultimii 25 de ani cât într-o sută, a constatat Wattenberg analizând statistici din Statele Unite.

Studiile au arătat şi că popularitatea unor nume este influenţată de filme, celebrităţi şi alte elemente culturale, dar şi de internet. Astfel, numele copiilor spune mult mai multe decât în trecut despre pasiunile părinţilor, despre clasa socială din care fac parte şi despre educaţia lor, dar şi despre ambiţiile pe care le au pentru cel mic.

Deşi la noi cele mai uzuale nume sunt în continuare cele româneşti, se vede totuşi o diversificare, iar numele Lucas este doar un exemplu. Faţă de altădată, acum sunt mult mai populare nume precum Carina, Artur sau Riana.

Surse de inspiraţie

Pentru că numele îl diferenţiază pe micuţ de ceilalţi copii de vârsta lui, uneori părinţii se gândesc şi la nume de domnitori sau ale unor figuri istorice care să nu fie în trend, dar care să aibă semnificaţii puternice - Decebal, Hanibal, Caius, Corvin, Cleopatra sau nume inspirate din natură - Brăduţ, Stejărel, Mugurel sau Codruţ. Vedetele le dau şi ele idei părinţilor, aşa că există şi bebeluşi numiţi precum copiii celebrităţilor autohtone - Aela, fiica interpretului Gabriel Cotabiţă; Raris, fiul cântăreţului Cătălin Crişan; Aris Melkior, fiul jurnalistei Andreei Esca; Una, fiica jurnalistului Mircea Toma; Chelsea, fiica antrenorului de fotbal Dan Petrescu; Marilu, fiica antrenorului de fotbal Răzvan Lucescu, precum şi Calina, fata creatoarei de modă Catinca Roman. Tot pentru că vor un nume diferit pentru copilul lor, părinţii aleg apelative masculine, pe care le feminizează sau invers. Astfel au apărut Bogdana sau Ianca.

Femeile au ultimul cuvânt

În patru din cinci cazuri, mămicile sunt cele care iau decizia finală în ceea ce priveşte numele bebeluşului, arată un studiu citat de „The Daily Mail”. Alegerea numelui este principala cauză de dispută în timpul celor nouă luni de aşteptare, iar cuplurile au, în medie, o listă de 12 variante, precizează aceeaşi sursă. În unu din patru cazuri, decizia nu este luată decât după ce se naşte copilul.

21% din proaspeţii părinţi îşi doresc ca numele copilului să nu poată fi scurtat sau schimbat în vreun fel. Atunci când aleg numele, 37% folosesc unul existent în familie, iar patru din zece ţin cont de sugestiile bunicilor copiilor. Sondajul a fost realizat pe baza răspunsurilor a 3.000 de părinţi.

Numele de botez are un rol semnificativ asupra noastră, dar mai ales asupra modului în care suntem percepuţi de ceilalţi, spun psihologii, dar şi studiile, care arată, astfel, de ce este atât de importantă alegerea pe care o fac părinţii la naşterea copilului.

Un nume plăcut, care simbolizează curaj, putere, frumuseţe, îi poate da încredere posesorului în anumite momente din viaţă. Pe de altă parte, un prenume ciudat, scris greşit, care simbolizează ceva neplăcut într-o altă cultură sau care în asociere cu numele are un efect ciudat îl poate influenţa negativ pe posesorul acestuia. În plus, oamenii îşi creează o anumită impresie despre ceilalţi, în funcţie de numele pe care aceştia îl poartă.

În urma unei cercetări din 1993, oamenii de ştiinţă au descoperit că majoritatea oamenilor îi percep pe cei cu nume ortografiate neconvenţional ca fiind mult mai puţin morali decât ceilalţi şi cu şanse mici de a avea succes în viaţă.

Prejudecăţi în funcţie de context

Potrivit altei cercetări, din 1998, „a purta un nume neobişnuit le provoacă celor din jur reacţii nefavorabile, care în timp duc la scăderea stimei de sine a persoanei în cauză”, scrie revista „Descoperă”. „Părerea oamenilor despre un prenume sau altul se formează în interacţiune cu persoanele care poartă acel prenume sau cu poveşti despre persoane reale sau personaje fictive care poartă sau au purtat prenumele respective. Există persoane care refuză să dea un anumit nume copilului lor pentru că acesta are o rezonanţă negativă din cauza istoriei unei persoane cu prenumele respectiv. Chiar şi persoanele educate menţin prejudecăţi faţă de un nume sau altul, în funcţie de contextul sau de contextele de viaţă în care l-au întâlnit”, conchide psihologul Cristina Negoiţă.

“Chiar şi persoanele educate au prejudecăţi faţă de un nume sau altul, în funcţie de contextul de viaţă în care l-au întâlnit.”

Cristina Negoiţă psiholog

ADEVARUL