Drama micutei Alexandra Draghici s-a incheiat ieri, 3 martie 2011, la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, atunci cand fetita i-a fost reincredintata tatalui sau dupa 3 ani de cosmar si de eforturi uriase ale parintelui de a-si readuce acasa fiica adorata. Experienta tragica a taticului Bogdan Draghici pe salile tribunalelor, in relatia cu autoritatile si institutiile publice inerte si insensibile, care au refuzat sa apere interesul superior al copilului, a stat la baza infiintarii Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A.

p10100441

Cu toate ca in decembrie 2006, tatal a obtinut temporar custodia fiicei sale pe perioada procesului de divort, liderul T.A.T.A. a fost victima unui fenomen foarte nociv pentru societatea romaneasca: DISCRIMINAREA TATALUI. Alaturi de zeci si chiar sute de mii de tatici, care de-a lungul timpului au divortat, tatal Draghici s-a vazut practic decazut din drepturile parentale, redus doar la statutul de platitor de pensie alimentara si de vizitator al propriului copil, conform unui program dimensionat sadic de o justitie nedreapta si inumana.

Dupa 3 ani de eforturi supraomenesti, in care fiica sa a fost grav traumatizata de propria mama, dupa sute de zile nepetrecute cu propriul copil din vina justitiei si a autoritatilor publice care au refuzat sa intervina ferm si sa sanctioneze abuzurile familiei materne a Alexandrei, tatal acesteia a reusit sa determine justitia sa actioneze responsabil si sa reincredinteze copila acelui parinte care a demonstrat permanent ca-i poate oferi conditii optime de crestere si de educare, un mediu familial exceptional si mai ales iubire neconditionata.

La data de 3 martie anul curent, pe cale de ordonanta presedintiala, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti i-a incredintat tatalui Bogdan Draghici pe fiica sa,  minora Alexandra Draghici, nascuta la 21 august 2004, obligand-o pe mama acesteia la plata unei pensii alimentare simbolice (150 lei).

Informatii suplimentare se pot obtine de la presedintele T.A.T.A. la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ fiind postata cererea integrala formulata de liderul T.A.T.A., care prezinta in detaliu aceasta drama paterna si chinul unui copil sanctionat timp de trei ani pentru ca si-a iubit enorm tatal.

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

 

 

  

DOAMNA  PRESEDINTE,

 

 

 

Subsemnatul, DRĂGHICI GHEORGHE BOGDAN, domiciliat in Bucureşti,   sector 3, chem in judecată pe POPA ANGELA domiciliată în Bucureşti, Sos. Virtuţii, sector 6 pentru ca, prin hotărârea pe care o veţi pronunţa, pe cale de

 

ORDONANŢA PREŞEDINŢIALA

 

 

Să dispuneţi, fara citarea partilor, până la solutionarea definitivă şi irevocabila a cauzei care formează obiectul Dosarului  nr. 4546/303/2011 aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucureşti

 

- să-mi fie încredinţată spre creştere si educare minora DRĂGHICI ALEXANDRA, născută la data de 21.08.2004;

- obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în cuantum legal, în funcţie de veniturile pe care le realizează

 

MOTIVELE CERERII

 

Prin Sentinţa Civilă nr. 7754/05.12.2006 pronunţată de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in Dosarul 13337/303/2006 (judecator Mihaela Pasca), definitiva si irevocabila, prin Decizia civilă nr.1678/18.10.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Alexandra Draghici a fost încredinţata spre crestere si educare pârâtei POPA ANGELA, iar mie mi-a fost incuviintat dreptul  sa am legaturi personale cu minora după următorul program: în prima si a treia sâmbătă si duminică începând cu ora 9 până la ora 18, cu întoarcerea minorei seara, la domiciliul numitei Popa Angela.

Pentru a hotari asupra încredinţării, instanta a avut in vedere „acordul intervenit între părţi si vârsta minorei”, apreciind că este în interesul acesteia sa fie încredinţată spre crestere si educare mamei, iar asupra programului de vizitare, a avut în vedere „vârsta minorei şi interesul acesteia”.

Insa, in urma unor aspecte descoperite ulterior pronuntarii sentintei mai sus aratate, pe cale de ordonanta presedintiala, cateva zile mai tarziu, tot Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti mi-a incredintat-o spre crestere si educare pe Alexandra, prin Sentinta Civila nr. 8306/22.12.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in Dosarul nr. 14581/303/2006, pana la solutionarea in mod definitiv si irevocabil a Dosarului nr. 13337/303/2006 .

Drept urmare, in perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008, Alexandra s-a aflat in grija mea, locuind impreuna cu mine si beneficiind si de implicarea benefica a familiei paterne extinse. Intre Alexandra si mine au existat mereu relaţii afective puternice, iar varsta frageda nu a fost un impediment în a beneficia din partea mea de o educatie si crestere in propriul sau interes.

Reintoarcerea Alexandrei in grija paratei s-a realizat la data de 07.01.2008 intr-un mod deosebit de violent, care ar afecta si un adult. Mama Alexandrei a venit in lipsa mea, fără să anunţe, la casa de vacanta a familiei mele din comuna Poiana Lacului, jud. Arges, insoţită de doi bărbaţi care, după descrierea mamei mele, păreau a fi gărzi de corp şi au intrat in casă cu forţa, fără să le fi deschis cineva uşa. Fetiţa a fost luată pe sus de mama ei si trecută în braţele unuia dintre bărbaţii cu care a venit, pentru a avea mainile libere să o lovească violent pe mama mea, sub privirea îngrozită a  Alexandrei. Intrucât Alexandra începuse să plângă şi să ţipe din ce în ce mai tare, iar mama mea să strige dupa ajutor, agresorii au fugit din curte impreuna cu fetita, parasind localitatea cu ajutorul autoturismului numitei Popa Angela (Skoda Octavia Tour cu nr. B-54-ZZE).

angela_popa-copy

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Sector 6 a realizat o ancheta sociala complexa in perioada februarie-aprilie 2008, constatand ca numita Popa Angela nu-mi permite sa am legaturi personale nemijlocite cu fiica mea, ignorand astfel Sentinta civila nr. 7754/2006. Desi raportul de evaluare psihologica intocmit de DGAPSC Sector 6 confirma o depreciere dramatica a starii psiho-afective a fiicei mele in primele patru luni ale anului 2008 si desi i s-a evidentiat mamei Alexandrei impactul negativ al actiunilor sale asupra dezvoltarii psihice al copilei noastre, numita Popa Angela a continuat sa incalce flagrant dispozitiile Sentintei civile nr. 7754/2006 cu privire la programul de vizitare, fiind cercetata penal de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 6.

Luand act de starea de fapt din primele 5 luni ale anului 2008, Judecatoria Sectorului 6 a hotarat sa extinda programul de legaturi pesonale tata-copil. Prin Sentinta civila nr. 3141 din 9 mai 2008, instanta a dispus ca cele 2 finaluri de saptamana lunare atribuite prin Sentinta civila nr. 7754/2006 sa fie extinse dupa cum urmeaza:

·         In saptamanile 2 si 4 din luna, in zilele de luni si miercuri, incuviinteaza tatalui sa ia minora de la gradinita la terminarea programului, cu obligatia de a duce minora la gradinita a doua zi dimineata;

·         In zilele de 22 iulie, 15 august, 21 august, 30 august ale anului in curs, in intervalul orar 10-18, cu obligatia tatalui de a readuce minora la domiciliul paratei la sfarsitul programului de vizita;

·         Primele 3 saptamani ale vacantei de vara aferente anului in curs;

·         A doua jumatate a vacantei de iarna aferente anului in curs.

Totodata, aceeasi instanta obliga pe numita Popa Angela sa comunice tatalui minorei Alexandra Draghici informatiile la care se refera art. 15 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 272/2004.

 Dupa pronuntarea Sentintei civile nr. 3141 la data de 9 mai 2008, numita Popa Angela a reactionat prompt, retragand minora de la Gradinita “Degetica” incepand cu data de 15 mai 2008. Deoarece minora a fost retrasa de la programele gradinitei si contractul incheiat de mama sa cu unitatea de invatamant a fost reziliat unilateral de catre parinte, programul de vizitare stabilit de Judecatoria Sector 6 prin Sentinta civila nr. 3141/2008 nu a mai fost realizat la datele la care tatal trebuia sa-si ia copilul direct de la gradinita la domiciliul sau.

Mentionez ca numita Popa Angela a refuzat categoric sa-mi comunice informatiile cu privire la starea de sanatate si evolutia la gradinita a Alexandrei Draghici, ignorand aceeasi Sentinta civila nr. 3141/2008. Anterior pronuntarii acelei sentinte civile, mama Alexandrei ceruse imperative atat conducerii gradinitei cat si medicului de familie al copilei sa nu comunice tatalui minorei nici o informatie cu privire la starea de sanatate sau evolutia prescolara ale acesteia. Deoarece starea de sanatate a copilei se degrada vizibil, am luat legatura cu medicul de familie Tuta Minodora, colega de policlinica a numitei Popa Angela, si am fost informat de aceasta ca mama Alexandrei nu-i adusese timp de 3 luni nici un act medical privind antecedentele fetitei (carnet de vaccinari, fisa medicala anterioara, bilete de externare din spital etc), nedepunand la cabinetul medicului nici macar certificatul de nastere al Alexandrei Draghici.

 

Prin Decizia Civila nr. 932/2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr. 2814/303/2008, avand ca obiect reincredintare minor in principal si redimensionare program legaturi personale in subsidiar, s-a incuviintat tatalui de a avea legaturi cu minora Alexandra Draghici potrivit urmatorului program:

·         In prima si a treia sambata si duminica a fiecarei luni, de la ora 9 sambata cu readucerea minorei la domiciliul mamei duminica ora 18;

·         In anii impari: in perioada 15 august, ora 9 – 1 septembrie ora 18, in perioada 23 decembrie ora 18 – 30 decembrie ora 10, cu readucerea minorei la domiciliul mamei;

·         In anii pari, in perioada 15 iulie ora 9 – 31 iulie ora 18, cu ocazia Sarbatorilor Pascale, incepand cu ziua de ajun ora 18 pana a doua zi de Paste ora 18, in perioada 29 decembrie ora 18 – 2 ianuarie ora 18, cu readucerea minorei la domiciliul mamei.

 

 

Desi decizia Tribunalului Bucuresti mai sus indicata este pronuntata din luna iunie 2009, fiind executorie, desi anterior au mai fost incuviintate extinderi ale programului de vizitare prin TREI hotarari judecatoresti, mama copilului nu a intreprins absolut nimic pozitiv in a pregati copilul pentru deplasarile la domiciliul meu, asa cum au stabilit judecatorii, preferand sa fuga de la domiciliu in intervalele de timp rezervate programului de relatii personale tata-copil si decazandu-ma DE FACTO din drepturile parentale, cu sfidarea autoritatilor de stat si a puterii judecatoresti si cu ignorarea cadrului legal existent privind protectia drepturilor copilului.

 

Mai mult, spune copilului despre mine lucruri de natura a-l speria si il foloseste, fara remuscari si fara a se gandi la el, pentru a se razbuna impotriva mea, pentru ca mi-am refacut viata alaturi de o alta persoana si pentru ca-i pot oferi Alexandrei un mediu familial impecabil. Interpretarea hotararilor judecatoresti si aplicarea dupa bunul plac nu sunt in interesul superior al copilului. Hotararea judecatoreasca a fost data tocmai pentru că ea, ca parinte, nu intelege că fiica noastra are drepturi dincolo de drepturile ei ca mama si că trebuie să respecte in primul rand drepturile propriului ei copil, dacă, intr-adevar, este un parinte responsabil.

Mama Alexandrei urmareste prin orice mijloc sa ma indeparteze de minora, pentru a-i crea fetitei convingerea ca am abandonat-o, ca nu o mai iubesc si ca reprezint un pericol pentru propriul meu copil.

Va solicit sa observati ca numita Angela Popa se foloseste de copil pentru ca ea să nu respecte hotararea, traumatizand-o deliberat pe Alexandra. Ea stie că o executare silita se face de executorul judecatoresc sprijinit de organele de politie, dar nu justifica copilului eventuala prezenta a organelor de politie prin propria ei iresponsabilitate, ignoranta  si  refuz in a executa de buna voie o hotarare judecatoreasca ci, in fata copilului, ma face pe mine sa apar vinovat. Eu trebuie sa par vinovat daca procedez la executare silita, nu ea pentru ca nu executa de buna voie un drept al copilului.

 Dar, mai mult decat atat, cum poate sa se considere o mama responsabila si iubitoare, atenta cu sentimentele copilului daca ii este mai usor sa sperie un copil cu politia pentru ca el sa spuna că nu vrea la tati, decat sa-i explice copilului ca va merge la tati, unde are si alte jucarii frumoase, că in felul acesta este mai bogat decat alti copii pentru că are doua randuri de jucarii, si acasa la mami si acasa la tati. Si in primul rand sa-i explice copilului ca este norocos pentru ca este atat de iubit de tata si de familia extinsa paterna.

 

In perioada martie 2009 – februarie 2011 m-am aflat in concediul de crestere si ingrijire a copilului in varsta de pana la doi ani, dedicandu-mi timpul si energia educarii celor trei copile (in prezent, Ariana – 7 ani, Karin – 5 ani, Sara – 2 ani), dorindu-mi ca in cel mai scurt timp sa pot veghea si la cresterea si educarea Alexandrei (6 ani), aceasta reusind astfel sa creaca alaturi de Karin (nascuta pe 27 iunie 2005) si Ariana (nascuta pe 27 iunie 2003), fetitele actualei mele sotii, medicul de familie Helen Daniela Draghici, apropiate ca varsta de Alexandra,  alaturi de care ea a trait aproape un an de zile in cursul lui 2007. Intre cele trei fetite exista de altfel relatii de atasament foarte puternice.

 

Parata Popa Angela sfideaza prin atitudinea sa autoritatea de stat, nesocotind hotararile judecatoresti care protejeaza interesul superior al copilului si drepturile parentale ale tatalui, demersurile Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 6 , ale executorului judecatoresc si ale Politiei Capitalei. Numita Popa Angela ignora total prevederile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care reglementeaza la art. 14 urmatoarele: (1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.  Art. 15 stabileste ca “(1) In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin: a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.

Mentionez ca m-am casatorit cu actuala sotie, medicul de familie Helen Daniela Draghici, la data de 29 iunie 2008, iar Alexandra nu a fost lasata de numita Popa Angela sa participe la fericitul eveniment, desi copila dorea sa fie alaturi de noi, iar la data de 27 iunie a fost si aniversarea surorilor sale Ariana si Karin. De fapt, incepand cu luna ianuarie 2008 si pana in prezent (februarie 2011), numita Popa Angela i-a interzis fiicei noastre, minora Alexandra Draghici, sa mai revina in cadrul familiei paterne, refuzand categoric de mai bine de 3 (TREI) ani sa respecte hotararile judecatoresti si cadrul legal existent, care-mi garantau dreptul de a avea legaturi personale cu fetita mea.

Mai mult, in ziua de 10.05.2009 s-a oficiat botezul surorii Alexandrei, Sara-Maria Draghici, nascuta la data de 21.01.2009 din casatoria subsemnatului cu actuala mea sotie, sarbatoare unica la care Alexandra era indreptatita sa participe, fiind un prilej de reunire a  familiei.

Desi Judecatoria Sectorului 6 mi-a incuviintat prin Sentinta Civila nr. 3406/27.04.2009, pronuntata in Dosarul nr. 3548/303/2009, extinderea programului de vizitare pentru intervalul 3 mai 2009 ora 18 – 11 mai 2009 ora 10, numita Popa Angela a refuzat sa respecte si aceasta hotarare judecatoreasca, desi instanta dispusese ca executarea ordonantei sa se faca fara somatie si fara trecerea unui termen, in baza art. 581 alin. 4 din Codul de procedura civila.

 

In intervalul ianuarie 2008 - aprilie 2008 parata a restrictionat dupa bunul plac programul de vizitare stabilit prin Sentinta Civila 7754/05.12.2006, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6, iar din aprilie 2008 nu a mai respectat-o de loc, prin lipsa de la domiciliu facand imposibila chiar si  executarea silita.

De asemenea, parata nu a executat de buna voie nici Sentinta Civila nr.  3141/09.05.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, definitiva si executorie de la data  pronuntarii,  sentinta al carei dispozitiv, pentru intervalul in care a fost valabila nu a putut fi executat silit. Impotriva ei parata a formulat chiar si contestatie le executare pentru motivul ca trebuia  sa fie somata in vederea executarii de buna voie, in conditiile in care zilele si orele programului de vizitare erau stabilite  prin hotarare.

 

La data de 7 septembrie 2010, cu ocazia audierii fiicei mele la Judecatoria Sectorul 6 Bucuresti de catre doamna judecator Mihaela Pasca, desi cei doi parinti au convenit in camera de consiliu ca tatal sa petreaca sambata, 11 septembrie anul curent, intervalul orar 9-12 impreuna cu fiica sa la domiciliul Angelei Popa, aceasta a recurs la amenintari si la violente verbale, pentru a-mi impune anumite conditii de desfasurare a intalnirii cu propriul copil. Am fost anuntat ca nu avem voie sa vorbim despre activitatile ei scolare si extrascolare, despre familia paterna, despre evenimente din trecutul mai mult sau mai putin indepartat, fiind somat sa ma concentrez doar pe prezent si pe subiecte agreate de mama fetitei.

Mentionez ca la audierea de la Judecatoria Sectorului 6 a participat si doamna psiholog Florina Mirela Bicoiu, care a fost permanent martora la prima intalnire tata-copil din ultimele 29 de luni (DOI ANI SI CINCI LUNI). Doamna psiholog avea obligatia de a evalua relatia tata-copil si de a stabili cat de puternica este legatura afectiva dintre cei doi. Eu consider ca realitatea nu poate fi ignorata, iar chinul unui copil tinut impotriva vointei sale departe de propriul parinte trebuie curmat cat mai rapid, pentru ca pasivitatea autoritatilor publice si a justitiei a depasit orice limita a suportabilului.

Desi mama Alexandrei mi-a interzis din ianuarie 2008 sa o mai iau pe fetita la domiciliul meu, iar din aprilie 2008 a refuzat orice contact tata-copil, la audierea de marti, 7 septembrie, fiica mea a spus foarte clar ca-si iubeste tatal si ca si-l doreste prezent si implicat in cresterea si educarea ei. Doamna psiholog a constatat in camera de consiliu, timp de mai bine de o ora, ca Alexandra isi exprima afectiunea deosebita pentru taticul ei atat in prezenta mamei biologice cat si MAI ALES in absenta ei.

Copila mi-a marturisit ca merge la gradinita, desi mama ei a declarat in fata tuturor autoritatilor competente ca minora a fost ingrijita la domiciliu de bunica materna sau de bona in perioada mai 2008 – septembrie 2010. Acest declaratii in fals au fost facute pentru a ma exclude din viata copilei, careia i s-a spus ca nu m-am mai interesat de soarta ei.

Popa Angela i-a spus fiicei noastre ca nu vreau sa o vad si ca voi veni doar cu gandul de a o rapi, incercand permanent sa o convinga de faptul ca anul petrecut in familia mea a fost de fapt ceva rau, obtinut cu forta, in urma rapirii sale dintr-un parc. Copilei i s-a ascuns realitatea reprezentata de hotararea judecatoreasca pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in 2006 prin care mi-a fost incredintata copila temporar spre crestere si educare pe durata procesului de divort.

Doamna psiholog a intrebat-o pe fiica mea cum ar reactiona daca tatal ei i-ar oferi doua bilete la circ sau la teatru, iar raspunsul fetitei a fost edificator. Aceasta si-ar anunta mama ca pleaca cu taticul ei la plimbare, folosind asadar biletele impreuna cu parintele de care a fost separata nedrept aproape 3 ani.

In camera de consiliu de la judecatorie, doamna psiholog a fost martora unor scene impresionante, unor manifestari de afectiune reciproca tata-copil, unei metamorfozari stupefiante a Alexandrei, care a redevenit in prezenta mea copilul exuberant, vesel si comunicativ format in si de familia paterna. Mi-a spus ca ma iubeste, m-a potopit cu pupicii stransi in sufletul ei atat de chinuit in cei doi ani si noua luni de izgonire a tatalui din viata ei. Mi-a sarit in brate si mi-a cerut sa o alint si sa ne jucam asa cum stia ca facusem de nenumarate ori in perioada in care ma ocupasem de cresterea si educarea ei si in care avusese parte de o familie paterna in care iubirea era si este si in prezent la ea acasa.

Contactata ulterior de reprezentantii DGASPC, mama Alexandrei a refuzat categoric sa imi permita ca cele 3 ore convenite sa le petrec cu fiica mea la sediul Directiei, sub monitorizarea unui personal calificat si in absenta fostei sotii. Atunci am solicitat ca sambata, 11 septembrie 2010, sa fiu insotit de reprezentantii DGASPC, care sa previna potentialele manifestari violente ale fostei sotii care sunt de fiecare data traumatizante pentru Alexandra. Ultima data cand s-a manifestat iresponsabil a fost chiar marti, 7 septembrie , cu 15 minute inainte de audierea Alexandrei, atunci cand m-a agresat fizic si verbal, pe mine si pe cei care ma insoteau (sotia mea, cele doua surioare ale Alexandrei, avocata mea gravida in luna terminala), potopindu-ne cu injurii, cu amenintari, aruncand cadourile oferite de noi Alexandrei, distrugand fotografiile primite de copila si smulgandu-mi ochelarii de la ochi si incercand sa-i distruga.

Mentionez ca aceasta a chemat politia apeland la serviciul 112, atunci cand am incercat sa o contactez pe Alexandra la domiciliul mamei sale in afara programului de legaturi personale care-mi permitea sa o iau pe fiica noastra la domiciliul meu. A formulat chiar plangeri impotriva politistilor si a executorului judecatoresc, acuzandu-i ca o hartuiesc, pentru ca acestia o cautau in cursul anchetelor penale sau a executarii silite, consemnand ca refuza categoric sa respecte legea si hotararile judecatoresti.

Fosta sotie a agresat-o in doua randuri pe mama mea, in public, amenintand-o ca o va omori, fiind cercetata penal pentru vatamare corporala si tentativa de omor.

Date fiind aceste realitati cumplite, am solicitat ca reprezentantii DGASPC sa monitorizeze intalnirea tata-copil de la domiciliul Angelei Popa, pentru ca fetita sa fie protejata de abuzurile mamei biologice si sa fie evaluata astfel legatura afectiva dintre copil si taticul sau. La intalnirea tata-copil a asistat si domnul Dan Olaru din partea ei.

Cei doi reprezentanti ai DGASPC au putut constata ca singurul perturbator, unicul alienator al relatiei tata-copil este fosta mea sotie, numita Popa Angela. Am petrecut 3 ore cu fiica mea in „tarcul“ impus de mama fetitei, intr-un apartament rece, in care camera copilului utilata si mobilata conform varstei acestuia este de fapt un banal dormitor cu pat de mijloc si cu sifonier, in care spatiul liber ramas eventual pentru copil este de cca 5-6 mp, fiind lipsit total de semne care ar arata ca acolo este camera copilului.

Copila a fost imbracata de mama biologica foarte subtire, in ciuda temperaturii scazute din apartament, cu niste colanti subtiri, un tricou si sosete scurte. Ii era frig, stranuta si-i curgea nasul, manifestari firesti in conditiile impuse de mama si mie pentru a relationa cu propriul copil.

Fosta sotie le-a cerut functionarilor DGASPC sa-mi puna in vedere ca nu am voie sa-i arat fetitei fotografii sau imagini video din trecut. Pe buna dreptate, acestia i-au cerut o sentinta civila prin care mi s-ar fi interzis sa utilizez fotografii de familie in relatia cu propriul copil. Le-am pus din proprie initiativa la dispozitie hotararile judecatoresti de incuviintare a programului de legaturi personale tata-copil, conform carora am dreptul sa iau fetita la domiciliul meu.

Alexandra a tinut sa-mi povesteasca cat de rea este matusa Violeta Maticiuc de la Chisinau (locul unde si-a petrecut probabil chiar majoritatea timpului in ultimii ani). M-a intrebat daca imi este si mie frica de matusa respectiva, adica de sora fostei sotii. Mi-a descris bataile dese administrate de aceasta baietelului sau (Mircea) in varsta de 5 ani, pe care il ocara de fiecare data in timp ce-l lovea pentru ca face prostii ca Alexandra si se ia dupa verisoara lui. Am intrebat-o direct daca a fost si ea tot atat de des agresata fizic de matusa din Rep. Moldova, iar copila a plecat privirea si a schimbat subiectul, pentru ca era o tema-tabu.

Fiica mea m-a intrebat daca stiu unde se afla gradinita ei si cum se numeste, reprosandu-mi ca nu am vrut sa o mai vad atat de mult timp. Am fost obligat sa-i explic ca am incercat mereu sa o vad si sa o iau la domiciliul meu, dar nu am fost lasat de mama ei. Fosta sotie a intervenit imediat, reprosandu-mi ca traumatizez copilul.

De fapt, cele trei ore pe care le-am petrecut cu fiica mea sambata, 11 septembrie 2010, DUPA DOI ANI SI JUMATATE DE SEPARARE IMPUSA DE MAMA COPILEI, au fost permanent parazitate de interventiile fostei sotii, care dorea sa asculte tot ce vorbim si sa ne cenzureze atunci cand o deranjau subiectele abordate de fiica mea. A fost evident ca mama ei o sperie si ca i-a stabilit niste interdictii foarte dure in ceea ce priveste relatia cu tatal ei. Cu toate acestea, copila a ignorat multe dintre regulile sadice impuse de fosta mea sotie, incercand sa profite de scurta bucurie si libertate oferita de prezenta taticului sau.

I-am spus ca sambata urmatoare o pot lua la mine acasa pana duminica seara, conform hotararii judecatoresti si am intrebat-o daca doreste sa vina. A intrebat-o pe mama ei daca este de acord, iar aceasta a refuzat, invocand vointa judecatorului. Am pus-o sa-i ceara acordul, daca micuta isi doreste sa mearga la domiciliul meu, iar raspunsul a fost acelasi: “Sunt de acord, dar deocamdata nu vei merge!“. Era clara frustrarea copilei, dar si resemnarea cu care accepta cruda realitate. „Tot aici ne putem vedea, tati, pentru ca mama asa vrea!“.

Consider ca a fost evident pentru functionarii DGASPC ca sunt un parinte care nu numai ca-si iubeste enorm copila si este iubit de propriul copil „pana la soare si inapoi“, dar sunt si un tatic care are experienta, competenta si disponibilitatea afectiva suficiente pentru a veghea la cresterea si educarea unui copil. Va reamintesc ca mai am trei fetite acasa, pe surioarele Alexandrei, cu varste de 7 ani, 5 ani si 2 ani, iar acestea sunt fericite intr-un mediu familial ideal si isi asteapta cu mult dor si drag surioara Alexandra.

 

Alexandra a fost dur sanctionata de mama ei pentru efuziunea sentimentala adresata tatalui ei la data de 11 septembrie 2010. Parata ne-a interzis din nou sa mai relationam, asa incat in intervalul 11 septembrie 2010 – 18 februarie 2011 am fost tinuti departe unul de altul, iar fiica mea a fost supusa unor abuzuri psiho-emotionale fara precedent si de o duritate extrema.

La data de 18 februarie anul curent, doamna judecator Mihaela Pasca de la Judecatoria Sectorul 6 Bucuresti a facut o cercetare la fata locului chiar la domiciliul paratei Popa Angela, fiind cu aceasta ocazie audiata minora Alexandra Draghici. Fiind prezent la domiciliul paratei in perioada vizitei respective si insotit si de reprezentanti ai DGASPC Sector 6, am descoperit cu tristete ca cele 5 luni scurse de la revederea tata-copil au fost de cosmar pentru fiica mea. Fetitei i s-a interzis sa-mi mai spuna TATA si sa mai vina in bratele mele sau sa relationeze cu taticul ei, fiind evident victima unui grav abuz psiho-emotional. Represaliile la care a fost supusa incepand cu luna septembrie, dupa ce a comunicat atat judecatorului cat si reprezentantilor DGASPC ca isi iubeste tatal si ca isi doreste ca parintele sau sa fie prezent in viata ei, au provocat traumatizarea grava a copilului, fiind necesara consilierea sa psihologica si MAI ALES integrarea rapida intr-un mediu familial armonios, in care iubirea este prezenta permanent si unde Alexandra sa fie securizata din punct de vedere psiho-emotional, adica este imperios necesar ca acest cosmar care dureaza de mai bine de TREI ANI sa se termine si fiica mea sa revina acasa, in familia paterna, langa taticul ei, beneficiind desigur de un program consistent de legaturi personale mama-copil, pe care tatal este dispus sa-l propuna atat judiciar cat si extrajudiciar.

 

Desi parata a fost practic somata de doamna judecator in timpul vizitei facute la domicilul mamei la data de 18 februarie 2011 sa respecte hotararea judecatoreasca privind programul de legaturi personale tata-copil, cerandu-i-se in mod expres sa-mi incredinteze copilul in intervalul 19-20 februarie anul curent, doamna Popa Angela a refuzat sa permita executarea deciziei civile si a preferat sa paraseasca domiciliul fara a-i permite fiicei noastre sa revina in familia paterna.

 

Subliniez ca fiica mea a fost retrasa din nou de la gradinita “DREAMS WORLD KINDERGARTEN” pe care o frecventa in septembrie 2010, fiind invocat drept motiv de catre mama sa faptul ca DGASPC Sector 6 contactase conducerea gradinitei pentru a se interesa de minora. Si medicul de familie Minodora Tuta a fost schimbat recent, iar parata a refuzat sa-mi comunice daca si unde este inscrisa fiica mea ca pacient.

 

In luna aprilie 2008 am introdus actiunea prin care am solicitat in principal reincredintarea Alexandrei catre subsemnatul, iar in subsidiar, extinderea programului de vizitare, cerere ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2814/303/2008. Acest dosar se afla in prezent pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, cu proximul termen la data de 23 februarie anul curent. Soluţionarea recursului a fost suspendata de la data de 5 mai 2010 până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate formulata de subsemnatul. Curtea de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1 alin.2 din Codul Familiei şi art.38 alin.4 din Codul Familiei.

 

 

Va solicit să constataţi avand in vedere cele aratate mai jos, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C.pr.civ. pentru  admiterea cererilor mele pe cale de ordonanţă preşedinţială respectiv: urgenţă, vremelnicie, neprejudecarea fondului cauzei.

 

URGENTA luarii acestei masuri rezida din urmatoarele imprejurari:

Alexandra Draghici este victima unui grav abuz psiho-emotional din partea mamei si a familiei materne, fiind impiedicata sa revina in cadrul familiei paterne, deoarece parata Popa Angela urmareste sa saboteze relatia tata-copil si sa determine alienarea parentala. Sindromul Alienării Părinteşti sau Sindromul Alienării Parentale (în engleză Parental Alienation Syndrome sau prescurtat PAS) constă în denigrarea sistematică a unui părinte de către celălalt cu intenţia îndepărtării copilului de acesta. PAS este o formă de abuz emoţional asupra copilului, care apare în cursul sau în urma unui divorţ, prin care părintele ce obţine custodia copilului urmăreşte excluderea completă a celuilalt părinte din viaţa copilului. (“Ura nu este un sentiment natural pentru copil. Trebuie să fie învăţată. Un părinte care îşi învaţă copilul să urască celălalt părinte este o ameninţare gravă şi persistentă la sănătatea mentală şi emoţională a unui copil” (Judecător Gomery, Canada); “Nimeni nu poate sa pretindă nici unui părinte să se împace cu ideea de a nu-şi vedea copilul, de a renunţa la el, de a da ‘cancel’ pe ‘istoria’ de până atunci petrecută împreună sau să împrumute un mod străin de a privi lucrurile.“ (Psiholog dr. Mihaela Săhlean)

Prin felul în care mama Alexandrei se poartă cu mine, induce copilului sentimentul că eu  reprezint un pericol, influenţând relaţia dintre noi.

Mentionez ca mama Alexandrei nu mi-a mai permis sa-mi vad copila inca din luna aprilie 2008, iar in intervalul ianuarie – aprilie 2008 am fost lasat de numita Popa Angela sa-mi vad copila timp de doar 10 ore in total in decurs de 4 luni.

Influenţarea relaţiei tată-copil şi restricţionarea acesteia nu sunt în interesul minorului, prezentarea într-o lumină negativă a celuilalt părinte putând să conducă la traume psihice greu sau imposibil de corectat.

 

Parata nu se ocupa de cresteresa si educarea fiicei noastre in mod direct, preferand sa o trimita la Chisinau lungi perioade de timp, unde o lasa in grija bunicii materne (SINIC PELAGHEA) si a matusii materne (MATICIUC VIOLETA). Minora se simte astfel abandonata in Republica Moldova, considerandu-se pedepsita pentru vinovatii inexistente. Copilei i se spune ca tatal sau nu o mai iubeste si nu mai doreste sa fie prezent in viata ei.

 

Învederez faptul că relaţia dintre mama Alexandrei şi Alexandra nu este una care să răspundă nevoilor  fetiţei, ci este o relatie rece si austera, spre deosebire de relaţia caldă şi plină de afecţiune pe care fetiţa a avut-o şi o are cu mine, tatăl ei.

Pârâta nu a fost niciodată ataşată de copilă pentru că a considerat-o de la început o piedică în realizarea profesională, ca rezultat al unei sarcini nedorite. Deşi s-a aflat în concediu pentru creşterea şi îngrijrea copilului timp de doi ani, pârâta nu a stat acasă. Ea a înfiinţat o societate comercială, al cărei unic asociat şi administrator este şi s-a ocupat de această afacere. Nu a suportat ideea să stea acasă şi să schimbe scutecele copilului sau să o ajute să sufle nasul, aceste activităţi creându-i repulsie si fiind realizate cu placere de tata si de bunica paterna.

Pârâta este o fire rece şi nu are răbdarea de a se coborî la nivelul de înţelegere al copilului pentru a-i răspunde la întrebări, pentru a-i argumenta de ce este bine să facă un lucru şi de ce nu, preferând să-i impună punctul său de vedere, retezând orice iniţiativă a Alexandrei. Replica invariabila a paratei la nelamuririle si intrebarile Alexandrei este “ASA TREBUIE!”.

De asemenea, pârâta nu aceptă exteriorizările de afecţiune ale Alexandrei, nici faţă de ea, nici faţă de alte persoane, sfătuind-o să şi le reprime, deoarece le considera dovezi de slabiciune, şi nici nu are aptitudini ludice, refuzând adesea invitaţiile Alexandrei la joacă.

Trecerea bruscă de la un părinte afectuos şi atent la un părinte sever si posac precum şi lipsirea de o relaţie calda si implicată crează confuzie pentru copil, de natură să genereze complexe de vinovaţie sau sentimente de abandon.

 

Mama Alexandrei nu are timp să se ocupe de fetiţă. Programul său de lucru este următorul: la firma EURO-OPTIC este prezenta luni, miercuri, vineri si sâmbătă, de la ora 10 la ora 13,30, iar marţi şi joi este de la ora 14 la ora 18, in timp ce la Ambulatoriul de specialitate CF 2 Grivita are urmatorul program obligatoriu in zilele de luni, miercuri, vineri, in intervalul orar 14-21, iar marţi şi joi, de la ora 7 la ora 14. Cumuland cele doua orare rezulta urmatorul program saptamanal profesional: luni, miercuri si vineri, in intervalul 10-21, marti si joi, in intervalul 7-18, iar sambata, in intervalul 10-13.30. Mentionez si ca de la locul de munca si pana la domiciliu parata ajunge cca 60 de minute.

Se poate observa din modalitatea în care si-a stabilit programul de lucru că pe mama Alexandrei nu a preocupat-o să-şi facă timp şi pentru propriul copil, pastrandu-si atitudinea de neimplicare din primii doi ani de viata ai Alexandrei.

De aceea, atunci cand se afla la Bucuresti, Alexandra este ţinută în casă sau la magazinul mamei întrucât pârâta nu are în grija cui să o lase cât timp este la lucru. Câteodată, Alexandra este lăsată cu vânzătoarea de la magazin (MARIANA OPREA), care este permanent bolnavă datorită, probabil, unui sistem imunitar scăzut. Aceasta indeplineste si rolul de bona de ocazie, deoarece parata nu are rude in Romania si refuza categoric sa apeleze la mine si la familia mea.

Acţiunile mamei Alexandrei sunt dovezile cele mai clare că nu o preocupă sentimentele şi sănătatea copilului, ignorand interesul superior al acestuia: s-a opus vehement în a consimţi la efectuarea operaţiei de îndepărtare a polipilor, deşi mai multi medici specialişti de la spitalele Grigore Alexandrescu si M.S. Curie au recomandat acest lucru, minimizându-i importanţa, a dus copilul la grădiniţă deşi era bolnav, a înscris în cursul anului 2006 copilul la o grădiniţă neautorizată, a negat in evidentele medicale contaminarea cu un virus deosebit de periculos, a smuls cu violenţă copilul din mediul în care trăise atâta timp, interzice relatii personale fiică-tată, creând fetiţei  impresia că tatăl reprezintă un pericol pentru ea, imi interzice accesul la informaţile privind sănătatea copilului, fumează atat ea cat si anturajul sau în prezenţa copilului, este mai preocupata de cariera profesionala şi de gestionarea unei afaceri decât de propriul copil, influenţează personalitatea fetiţei descurajând-o, făcând-o să-şi piardă încrederea în sine şi să fie dependentă de mamă de o maniera nociva.

 

Incredintarea Alexandrei tatalui sau ar determina doar un program de grădiniţă normal, sentimentul de abandon ar dispărea, iar Alexandra s-ar afla si lângă tatăl ei, bucurându-se de afecţiunea părintească si de activităţile specifice vârstei pe care le-a avut în ultimul an.

Ca si mai inainte de incredintarea judecatoreasca,  in  intervalul de timp în care  Alexandra s-a aflat  langă mine, a fost principala mea prioritate, fetita crescand si dezvoltandu-se intr-un mediu deosebit de armonios, fiind inconjurata nu numai de dragostea si atentia mea, dar si de afectiunea parintilor mei si a restului familiei. Spre deosebire de numita Popa Angela, care are toate rudele in Rep. Moldova si etaleaza un caracter nesociabil, eu i-am asigurat fetitei mele un mediu familial propice, format din tata, bunici, unchi, animat adesea de prieteni de familie indragiti si de Alexandra. Mai mult de atat, fiica mea, nascuta in 2004, are o relatie afectiva ideala cu actuala mea sotie si cu cele doua fetite ale acesteia, Karin si Ariana, nascute in 2003 si in 2005. Faptul ca le considera surioarele ei, iar pe mama acestora o apeleaza “mami Helen”, arata ca relatiile de familie sunt deosebit de puternice. Alexandra s-a simtit intotdeauna iubita de cei dragi, dezvoltandu-se armonios, fiind sociabila, altruista, jucausa, vesela, volubila. Imi ador fiica si am stiut mereu sa o fac fericita, chiar si atunci cand mama ei biologica a incercat sa o tulbure si sa-i faca deliberat rau.

 Supravegherea parinteasca, hrana compusa din alimente naturale corespunzatoare varstei, programul regulat de joaca in aer liber, odihna si pregatire, programul de inot inceput de la varsta  de 7 luni au contribuit la intarirea organismului copilei si la individualizarea unei personalitati frumoase, caracterizata prin incredere in fortele proprii, siguranta, preocupare fata de cei din jur si fata de propria persoana, devenind în preajma mea o fire sociabila, vesela, curioasa, dornica de a afla cat mai multe despre tot ceea ce o inconjoara, de a se implica in activitati care ii solicita creativitatea si imaginatia.

Pentru largirea orizontului de cunoastere dar si pentru a evita sau macar intarzia o interventie chirurgicala  de extragere a polipilor, la recomandarea medicilor, am calatorit cu Alexandra in zonele prielnice efectuarii unor cure montane si heliomarine: pe Litoral, la Ocna Sibiului din judetul Sibiu,  in jud. Maramures (Ocna Sugatag, Barsana, Rohia), la Poiana Brasov si in statiunea Amara din jud. Ialomita. In fiecare statiune, Alexandra a beneficiat timp de cel putin 10 zile de conditii excelente, alaturi de membrii dragi ai familiei sale.

Cursurile de inot la care Alexandra  a participat de la varsta de 7 luni au fost urmate in mod riguros, in tot acest timp, mergand o data sau de o doua ori pe saptamana la o piscină special amenajata si fiind insotita permanent si exclusiv de catre mine. Inca din timpul casatoriei, parata a refuzat sa se implice in acest program benefic pentru Alexandra.

La inceputul lunii septembrie 2007, Alexandra a fost membră a Taberei de Dans organizata pentru copii, în localitatea Azuga, timp de 10 zile, ocazie cu care am aflat ca are aptitudinile necesare pentru a urma cursuri de dans şi pe care urma sa le frecventeze din 2008. 

Cu ocazia redecorarii camerei sale de la domiciliul nostru comun din str. Istriei, Alexandra a participat in mod activ, o parte din decoratiuni fiind confectionate, iar altele fiind alese de ea, insistand sa aibă si un „mini-atelier de pictura”. De aceea, o parte a camerei ei este amenajata cu birou si toate ustensilele necesare desenului.

La fel, in locuinta de vacanta a familiei mele din comuna Poiana Lacului de langa Pitesti, fetita are micul sau univers, cu jucarii specifice varstei şi in care desenele sale cu flori, fluturi si oameni sunt la loc de cinste. Tot acolo are amenajata o camera de joaca, dotata cu tobogan, balansoar si casuta din material plastic. De altfel, Alexandra povesteste tuturor cu deosebită încântare despre  “căsuţa rosie” (astfel cum a numit intr-o clipa de inspiratie casa de vacanta)  şi „camera mea frumoasă” (aceasta fiind camera sa din Bucuresti).  

In timpul petrecut in Bucuresti, ieşeam cu Alexandra zilnic in parc, la joacă, unde se intelegea de minune cu alti copii de vârsta ei, sau mergeam la Circ ori la Gradina Zoologica  pentru că fetiţei îi plac foarte mult animalele.

Şi la locuinţa de vacanţă de la Poiana Lacului, Alexandra are prieteni. Acestia veneau la noi acasa si se jucau, fetita impartind cu mare placere jucariile sale. Sau mergeam impreuna, copii si parinti, la Gradina Zoologica in cadrul careia este amenajat un loc de joaca. Tot acolo poneii sunt lasati liberi sa se plimbe fiind foarte blanzi, iar bucuria cea mai mare a copiilor era sa le dea de mancare.

Una din sarcinile importante pe care fetiţa le-a indragit in timpul petrecut la tara si de care s-a ocupat cu multa seriozitate si bucurie, impreuna cu „Tati”, a fost aceea de a ingriji doi catelusi Golden-Retriever, botezaţi de ea Lord si Linda şi de care s-a ataşat foarte tare.

Aproape la fiecare sfarsit de saptamana in care fetita nu avea program de vizitare cu mama ei si cu exceptia perioadei in care a trebuit sa urmeze curele heliomarine si montane, mergeam cu fiica mea fie in localitatea Ganeasa, sat Cozieni, jud. Ilfov, langa Manastirea Pasarea, unde se afla casa de vacanta a socrilor mei, fie la Poiana Lacului, langa Pitesti, beneficiind in ambele locatii de un cadru natural superb pentru orice copil, de un mediu ideal si sanatos, nepoluat, care oferea conditii excelente de petrecere a timpului liber.

 

Privarea în mod brutal de toate aceste activităţi şi înlocuirea lor cu un stil de viaţă cazon impus si agreat de parata, relaţia de afecţine puternică ce exista între Alexandra şi mine precum si intre Alexandra si bunica sa precum şi toate celelalte aspecte învederate vă solicit să constataţi că justifică urgenţa luării măsurii de incredintare catre mine a fiicei mele pe cale de ordonanţă preşedinţială pentru a evita adancirea suferintei la care este supusa fetita.

 

 Trebuie sa mentionez si faptul ca, desi fetita a fost bolnava, parata nu a ezitat sa o duca la gradinita, dand dovada de neglijenta si s-a opus cu vehementa unei interventii chirurgicale, recomandata de mai multi medici si care era in interesul fetitei. Fiind deranjata de concluziile la care ajunsese medicul pediatru, parata a agresat-o verbal si a amenintat-o pe dr. Maria Runcan.

Desi carnetul de sanatate al fiicei mele se afla la parata, aceasta a refuzat cu indarjire sa-mi dea informatii despre istoricul vaccinarilor facute copilului, analizele efectuate si constatarile medicilor, preferand sa-si puna propriul copil in pericol.  Copila a fost in cele din urma vaccinata, in ciuda comportamentului iresponsabil al unui parinte-medic, insa m-am aflat ulterior in imposibilitatea de a o inscrie la gradinita incepand cu septembrie 2007, deoarece parata a refuzat sa-mi predea actele medicale ale Alexandrei si sa-mi comunice date privind starea de sanatate a mamei copilei, desi gradinita aleasa solicita date privind starea de sanatate a parintilor copilei.

 

Parata tradeaza o grava instabilitate in plan psiho-afectiv si relational, avand pana in prezent trei casatorii esuate si o multitudine de relatii ratate in plan sentimental. Fiica mea este expusa astfel unui mediu nociv, in care partenerii mamei sale se schimba des, desi este la o varsta frageda, la care nevoia de stabilitate si de confort afectiv trebuie sa fie satisfacuta cu prioritate. Violentele verbale sau fizice au caracterizat adesea comportamentul paratei in viata de cuplu, agresarea grava a celui de-al doilea sot, un reputat medic neurolog, si a ultimei soacre, doamna Maria Draghici, fiind edificatoare. In plan social, parata relationeaza cu dificultate, avand grave carente de adaptabilitate si integrare, tradand adesea complexe, stari de panica si anxietate. Circumstantele atenuante reprezentate de copilaria sa nefericita si traumatizata, adolescenta marcata de saracie si de compromisuri degradante, studentia afectata de contaminarea cu un virus teribil si de viata promiscua, cariera profesionala si viata sociala derulate intr-o tara considerata straina de ea, carentele grave in plan cultural si in utilizarea corecta a limbii romane, toate acestea explica in parte comportamentul iresponsabil al paratei, victimizand-o chiar in parte, insa nu ma pot determina sa accept ca fiica mea sa devina la randul sau victima unui parinte profund tulburat, nefericit si mutilat grav in plan personal.

 

Va rugam sa constatati ca se impune luarea masurii ca Alexandra sa-mi fie incredintata avand in vedere, in primul rand, ca este in interesul superior al copilului sa se bucure in sfarsit de conditiile ideale privind cresterea si educarea sa pe care le ofera tatal si familia paterna extinsa, acestia fiind cei care au crescut-o, au educat-o, au inconjurat-o cu o iubire neconditionata, asigurandu-i conditii materiale excelente si un mediu afectiv propice dezvoltarii sale armonioase.

Alexandra a crescut frumos in familia paterna şi eu am dovedit în acest interval de timp în care fetiţa a fost în grija mea că sunt un tată responsabil şi capabil să-i ofer fiicei mele tot ceea ce îi este necasar pentru o creştere sănătoasă şi fizică şi spirituală. Mi-am dorit acest copil minunat, am vegheat permanent asupra dezvoltarii sale optime inca dinainte sa se nasca, am asistat la venirea sa pe lume, am inconjurat-o mereu cu o afectiune totala, fiind implicat mereu si deplin in cresterea si educarea ei.

 

VREMELNICIA acestor masuri, ca cea de-a doua conditie de admisibilitate a cererii de a se pronunta o ordonanţă preşedinţială rezultă din faptul că am solicitat aceasta incredintare temporara până la solutionarea  definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4546/303/2011, aflat pe rolul Curtii de Apel Bucureşti.

 

Conditia NEPREJUDECARII FONDULUI este indeplinita prin faptul ca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti se afla Dosarul nr. 4546/303/2011, care are ca obiect reincredintarea minorei Alexandra Draghici catre subsemnatul, iar in prezenta pricina urmeaza a se admininistra un probator sumar. Fondul cauzei va fi soluţionat prin pronunţarea instantelor de judecată, în mod definitiv şi irevocabil în dosarul mai sus indicat .

 

Cererea noastra de a se judeca prezenta pricina fara citarea partilor este intemeiata avand in vedere ca procesul se poate lungi astfel incat exista riscul ca actiunea sa ramana fara obiect. Fiecare demers anterior al tatalui Alexandrei in justitie a fost sabotat de parata Popa Angela prin tergiversarea solutionarii dosarelor pentru a le lasa fara obiect total sau partial.

 

In demersul meu am în vedere drepturile şi libertãţile copilului protejate prin Legea nr. 272/2004 precum şi articolul 8 din C.E.D.O referitor la relaţiile de familie, drepturile şi responsabilitãţile pãrinteşti reglementate atât de Codul familiei cât şi de Legea 272/2004, practica CEDO: Cauza Keegan c. Irlandei, (Hotãrârea din 6 mai 1994) prin care se recunoaşte dreptul la vizitare al pãrintelui cãruia nu i s-a încredinţat minorul şi obligaţia pozitivã a statelor pentru a lua mãsuri pentru exercitarea efectivã a acestui drept, Cauza Ignaccolo-Zenide c. României (hotãrârea din 11.01.2000), Cauza Pini şi Bertani, Manera şi Atripaldi c. României ( hotãrârea din  22/06/2004), Recomandarea 864 (1979) a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, al cãrei prim principiu stipulezã ”copii nu trebuie sã mai fie consideraţi proprietatea pãrinţilor, ci sã fie recunoscuţi ca persoane cu drepturi şi necesitãţi proprii”,

“Un studiu semnat de Marissa Diener (2002) la University of Utah a demonstrat că bebelusii (în vârstă de 12 luni) care au o relatie apropiată cu tatăl lor par mai rezistenti la stres decât ceilalti. Bebelusii care au avut o relatie bună cu tatii lor au folosit mai multe strategii interpersonale decât ceilalti. Concluzia autoarei are implicatii deosebite: “se pare că există ceva unic la tati, care le conferă copiilor oportunităti diferite de a-si regla emotiile” (Broughton, 2002 pag. Al).

Studii cum ar fi cel realizat de Pruett (1987) au arătat că bebelusii de sase luni, ai căror tati se jucau frecvent cu ei, au înregistrat scoruri superioare la Testul Bailey privind Dezvoltare Mentală si Motrice. Parke (1981) a observat că acei copii ai căror tati au petrecut mai mult timp cu ei erau mai activi social si puteau face fata mai bine situatiilor de stress, în comparatie cu copiii relativ lipsiti de o interactiune substantială cu tatii lor. O a doua femeie nu poate juca rolul tatălui. De fapt, McLanahan si Sandefur (1994) au constatat că copiii care locuiau cu mama si bunica se descurcau mai prost la adolescentă, în comparatie cu cei care locuiau cu un singur părinte. Biller (1993) a concluzionat că bărbatii care fuseseră lipsiti de tată aveau acum sanse mai mari să recurgă la comportamente agresive, masculine, oarecum recuperatorii. Studiul său, bazat pe mai mult de 1.000 de surse separate, a demonstrat în mod repetat efectul pozitiv al tatilor asupra copiilor.

Pruett (1993) a sumarizat deosebita lucrare a lui Erik Erikson, unul dintre cei mai apreciati psihologi în domeniul dezvoltării, care a remarcat că mamele si tatii iubesc în maniere diferite. Iubirea tatilor este caracterizată prin instrumentalitate si mai multe asteptări, în timp ce iubirea mamelor este mai protectivă, mai expresivă si mai integratoare. Mamele au grijă de cei mici. Tatii îi supraveghează. Mamele sunt îngăduitoare. Tatii negociază. Tatii se concentrează pe relatiile extra-familiale, pe abilitătile sociale si pe legarea de prietenii. Adolescentii care au relatii bune cu tatii lor posedă abilităti sociale superioare, manifestă mai multă încredere si sunt mult mai siguri pe ei. Acolo unde există un tată în casă, sunt mai putine cazurile de relatii sexuale la adolescenti.

Care sunt consecintele lipsei tatălui? Alfred Masser, psihiatru la Northside Hospital din Atlanta, Georgia, a remarcat faptul că tot mai multi copii care solicită asistentă psihiatrică suferă de pe urma lipsei tatălui (1989). Blankenhorn (1995) a arătat că lipsa tatălui este cauza primară a declinului copiilor în societatea de azi, fiind asociată cu probleme sociale cum ar fi sarcini la adolescentă, abuz infantil si violentă casnică împotriva femeii.” (prof. dr. univ. A. Dean Byrd - Complementaritatea genurilor si cresterea copiilor: traditia si stiinta sunt de acord)

 

Pentru toate aceste motive si in urma probatoriului pe care il voi administra, solicit admiterea cererii mele astfel cum a fost formulata. Mentionez ca detin mijloacele financiare si materiale necesare cresterii copilului meu in conditii optime, beneficiind si de sprijinul plin de afectiune al familiei extinse paterne si avand conditii locative excelente pentru ingrijirea Alexandrei.

 

In aprecierea interesului superior al minorei, instant de judecata TREBUIE sa fie interesata de a stabili cine poate sa inlature efectele negative ale divortului parintilor asupra copilului, cine-i poate reda Alexandrei increderea in oameni, cine ofera cele mai multe garantii ca fetita nu va ma mai fi supusa unei alte situatii intolerabile sau de o gravitate care este mai mult decat inerenta. In mod cert, mama a esuat, daca a avut o astfel de intentie, in perioda in care minora s-a aflat in intretinerea exclusive a paratei Popa Angela.

De relatia tata-mama depinde echilibrul psiho-afectiv al copilului, iar imagine ape care a prezentat-o mama despre tata fiicei sale a influentat perceptia copilului despre functia paterna in general. Asadar, influenta paratei in calitate de mama a minorei asupra echilibrului psiho-afectiv al acesteia, asupra bunastarii, cresterii, educarii, dezvoltarii mentale, spirituale, morale si sociale nu a fost una corespunzatoare.

Obligatia asigurarii unui climat afectiv-emotional stabil, fara conflicte, obligatia de a oferi copilului informatii, explicatii si sfaturi, in functie de varsta si gradul de intelegere al acestuia, obligatia de a facilita mentinerea si dezvoltarea unor relatii de familie armonioase cu ambii parinti dar si cu familia extinsa paterna, obligatia de a-i permite copilului sa aiba acces la servicii educationale prescolare, acestea sunt doar cateva exemple de obligatii positive pe care mama nu le-a respectat, punand copilul intr-o situatie intolerabila si transferand asupra minorei o responsabilitate disproportionata fata de varsta sa frageda, ajungandu-se pana la interzicerea legaturilor personale tata-copil DE ORICE TIP, a apelarii de catre copil cu numele “TATA” .

Consider ca o astfel de situatie existenta timp de TREI ANI este intolerabila si de o gravitate extrema, ameninta echilibrul psiho-afectiv deja fragil al copilei, fapt pentru care se impune curmarea acestei situatii.

Fiicele crescute in astfel de circumstante intampina mai tarziu o mare dificultate in stabilirea de relatii de incredere si de angajament atat cu persoanele din anturaj cat mai ales cu partenerii lor, iar problemele lor adesea cresc in loc sa scada cu timpul.

In schimb, fetitele care au o relatie buna cu tatal sunt mai active social, isi fac usor prieteni, pot face fata mai bine situatiilor de stress, in comparative cu fetitele lipsite de o interactiune substantiala cu tatii lor, intrucat tatal este cel care permite desprinderea copilului de mama sa si favorizeaza evolutia copilului spre autonomie si dezvoltarea increderii in fortele proprii.

Relatia tata-fiica este una speciala, numeroase studii si cercetari demonstrand ca tatii au un rol foarte important in maturizarea psiho-afectiva si de formare a personalitatii fetei, in formarea respectului de sine al fiicelor, tatal este cel care prin atitudinea sa fata de infatisarea fetelor poate influenta grija fata de sine, iar fetele asteapta lauda, sustinere, siguranta. Fetele invata de la tatal lor sa comunice, sa aiba incredere, cu tatal invata de obicei sa mearga pe bicicleta, pe rotile, tatal isi insoteste copiii in jocuri care implica riscuri si ii protejeaza in actiuni si activitati in care ei – copiii – isi demonstreaza puterea, rezistenta, adica sunt valorizati.

 

În drept: art. 581 C.pr.civ., art. 43 si art. 44 C.fam., art.8-49 din Legea 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, art. 8 din Convenţia privind Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Anexez urmatoarele inscrisuri:

- sentinta civila nr. 7754/05.12.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti în dosarul 13337 /303/2006;

- sentinta civila nr. 8306/22.12.2006 pronuntata de Judecatoria Sect.6;

- decizia civila nr. 932/22.12.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr. 2814/303/2008;

- sentinta civila nr. 3141/2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in Dosarul nr. 2815/303/2008;

- sentinta civila nr. 4966/2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in Dosarul nr. 2815/303/2008;

- sentinta civila nr. 3406/2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in Dosarul nr. 3548/303/2008;

- dosarul “Alexandra Draghici” intocmit in perioada 2008-2011 de catre DGASPC Sector 6;

- notificari, procese verbale si actiuni intocmite de Birou Executor Judecatoresc Monica Mutuliga;

- procese verbale incheiate de agentii Sectiei 20 Politie din Bucuresti in perioada 2008-2011;

- notificare si telegrame trimise de Popa Angela;

- planse fotografice;

- C.V.

- dovada existentei pe rolul Curtii de Apel Bucuresti a Dosarului nr. 2814/303/2008;

 

 

 

21 februarie 2011

 

  

`

DOAMNEI PRESEDINTE A JUDECATORIEI SECTORULUI 6 BUCURESTI

p1010051

tata-si-fiica