R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI – JUDECATORIA BUFTEA

Dosar nr. 1776/94/2011

Sentinta civila nr. 944

Sedinta publica din  28.02.2011

Instanta compusa din:

Presedinte PETCU ROXANA IOANA

Grefier Sin Dumitra

Pe rol fiind solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta Columbeanu Monica si  pe paratul Columbeanu Adrian-Irinel, avand ca obiect ordonanta presedintiala (incredintare minor).

Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica de la 25.02.2011, fiind consemnate in incheierea de sedinta din aceea data, parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea cauzei la data de astazi, 28.02.2011 cand in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele:

I N S T A N T A

Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:

Prin cererea formulata reclamanta COLUMBEANU MONICA  a chemat in judecata pe paratul COLUMBEANU IRINEL solicitand instantei ca, e cale de ordonanta presedintiala, a se dispuna incredintarea provizorie spre crestere si educare a minorei rezultate din casatorie pana la solutionarea definitiva a dosarului avand ca obiect divort, cu obligarea paratului la plata unei pensii lunare de intretinere la nivelul unui sfert din veniturile sale.

Cererea reclamantei a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 21.02.2011.

In motivarea cererii reclamanta parata a aratat,in esenta, ca pe rolul Judecatoriei Buftea se afla inregistrat dosarul nr. 1775/94/2011 avand ca obiect divort, ca in cadrul acestui dosar a solicitat,intre altele, ca minora rezultata din casatorie sa-i fie incredintata spre crestere si educare.

Arata reclamanta ca urgenta este dovedita pe imprejurarea ca minora se afla in grija si intretinerea sa, iar legea prezuma urgenta in privinta incredintarii minorilor.

In dovedirea cererii reclamanta a depus acte la dosarul cauzei.

In cauza a formulat intampinare si cerere reconventionala paratul reclamant COLUMBEANU IRINEL solicitand respingerea cererii principale ca neintemeiata si, respectiv, incredintarea spre crestere si educare a minorei tatalui – pana la solutionarea definitiva si irevocabila a divortului si stabilirea domiciliului minorei la adresa resedintei paratului reclamant.

Motiveaza paratul reclamant, in esenta, cererile sale pe imprejurarea ca reclamanta parata nu a dovedit in nici un fel urgenta, ca o prezumtie de urgenta nu poate fi luata in considerare decat in contextul situatiei de fapt, ceea ce reclamanta parata nu a precizat.

De asemenea, reclamanta parata nu indica ce drept ar fi afectat de intarziere si cine este titularul acestui drept.

Arata paratul reclamant ca reclamanta parata nu precizeaza cum se va ingriji de minora si unde va locui cu aceasta, in conditiile in care este de notorietate ca reclamanta parata a plecat in SUA pentru a incepe o viata noua potrivit propriilor declaratii consemnate ca atare de mass – media. Or, minora a plecat pentru 6 luni cu mama reclamanta, iar la intoarcere a venit schimbata, apatica, si, fiind evaluata de un psiholog, s-a constatat ca minora refuza sa mai mearga intr-un mediu descris ca dur si brutal.

Arata,de asemenea, paratul reclamant ca programul zilnic al reclamantei parate nu ii permite acesteia sa se ocupe personal de minora.

In fine, paratul reclamant arata ca are mai multa disponibilitate si conditii preferabile pentru cresterea minorei, avand posibilitatea de a-i asigura un mediu in care copilul se poate dezvolta optim.

In aparare si in dovedirea cererii reconventionale paratul reclamant a depus acte la dosarul cauzei.

In cauza,avand in vedere prezenta ambelor parti – a reclamantei prin avocat – in fata instantei s-a constatat ca cererea reclamantei de solutionare a cauzei fara citarea partilor a devenit lipsita de obiect.

Asa fiind, in procedura contradictorie, instanta a luat din oficiu interogatoriu paratului reclamant care a declarat in fata instantei ca minora locuieste in prezent  in timpul saptamanii intr-un apartament din Bucuresti impreuna cu bunica materna si, uneori, cu reclamanta parata, pentru ratiuni de comoditate – apropierea de gradinita, iar in week – end la Izvorani, la locuinta paratului reclamant.

Analizand intregul material probatoriu administrat in cauza instanta retine urmatoarele:

Pe rolul Judecatoriei Buftea a fost inregistrat dosarul nr. 1775/94/2011 avand ca obiect divort, dosar format in urma cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta parata.

Reclamanta parata a solicitat,intre altele, desfacerea casatoriei din culpa comuna a sotilor si incredintarea minorei rezultate din casatorie mamei reclamante spre crestere si educare.

Prin prezentele cereri ambii parinti solicita incredintarea provizorie a minorei spre crestere si educare pana la solutionarea cererii de divort.

Potrivit art. 613/2 Cod Procedura Civila”Instanta poate lua,pe tot parcursul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosinta locuintei”.

Doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a aprecia ca, in astfel de cazuri, urgenta este prezumata, fara a fi necesare probe suplimentare pe acest aspect.

Solutia este, de altfel, logica: potrivit art. 98 alin. 1 Codul Familiei masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti,de comun acord. Or, in cazul in care intre parinti se declanseaza o procedura de divort,este greu de presupus ca acestia ar mai putea sa cada de acord asupra masurilor privitoare la minor. Asa fiind, legiuitorul a creat posibilitatea ca instanta sa decida care anume dintre parinti va lua masurile privitoare la minor pana la solutionarea cererii de divort.

Sub acest aspect, argumentele paratului reclamant vor fi respinse, intrucat, asa cum s-a aratat in cele ce preced,reclamanta parata nu este tinuta sa argumenteze in mod special urgenta ori dreptul ce s-ar pagubi prin intarziere. Aceste dovezi – necesare, indeobste, in procedura speciala a ordonantei presedintiale potrivit rigorilor art. 581 Cod Procedura Civila – sunt apreciate ca dovedite prin prevedere legala expresa.

Instanta reaminteste partilor ca masura de incredintare a minorilor se ia in considerarea criteriului interesului superior al copilului.

Potrivit deciziei de indrumare nr. 10/1969 a fostului Tribunal Suprem – care isi pastreaza si astazi forta obligatorie – in determinarea interesului copiilor minori se tine seama de o serie de factori,printre care: posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica,intelectuala si morala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, varsta copilului, comportarea parintilor fata de copil inainte de divort, legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie.

S-a decis, de asemenea, ca, la aprecierea intereselor copiilor, instanta trebuie sa tina seama de intregul complex de imprejurari privind varsta si sexul copilului, atasamentul acestuia fata de unul sau altul dintre parinti, de posibilitatile materiale si moralitatea parintilor si, in general, de existenta celor mai prielnice conditii pentru cresterea si educarea minorului.

Desigur, instanta nu poate analiza aceste criterii decat in cadrul sumar cu care partile au inteles sa investeasca instanta, si anume pe baza probelor pe care partile au inteles sa le administreze in cauza.

Observa instanta ca o buna parte din sustinerile ambelor parti sunt sustinute cu articole de presa ce consemneaza declaratiile formulate,de-a lungul timpului, de partile din proces. Instanta nu va avea in vedere decat limitat aceste informatii. Astfel, desi este adevarat ca,indeobste, faptele notorii nu necesita dovada, instanta constata ca nu pot fi considerate fapte notorii acelea rezultate din articole de presa singulare. Asa fiind, instanta nu se va calauzi, in stabilirea interesului superior al minorei,de acele articole aparute in presa – de care se prevaleaza atat reclamanta parata impotriva paratului reclamant cat si invers si care contureaza atitudini de o moralitate indoielnica manifestate de ambele parti. Astfel de informatii nu pot fi considerate ca fapte notorii.

Instanta poate, insa, sa traga concluziile de rigoare cu privire la moralitatea ambelor parti avand in vedere imprejurarea ca acestea se folosesc de astfel de articole unul impotriva celuilalt. Instanta remarca, totodata, – si acesta este un fapt notoriu – ca atat reclamanta cat si paratul au manifestat, de-a lungul casniciei, o apetenta crescuta pentru viata dusa in public si pentru senzational, astfel ca, din acest punct de vedere, ambii parinti se acuza reciproc de fapte relativ asemanatoare.

In privinta comportamentului parintilor fata de minora anterior divortului instanta constata ca nu exista la dosar dovezi pertinente sub acest aspect. Remarca, totusi, instanta ca ambele parti recunosc faptul ca minora a crescut sub supravegherea directa a mamei reclamantei parate. Or, in prezenta cauza se discuta exclusiv caruia dintre parinti sa-i fie incredintata vremelnic minora, fara ca, in acest cadru sumar, sa poata fi luate alte masuri,asa cum prevad dispozitiile art. 42 alin. 2 Codul Familiei („Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora (…)”

Asa fiind, instanta nu poate trage concluzia unei preferabilitati a reclamantei parate numai pentru ca mama acesteia s-a ocupat de minora. Asa cum s-a aratat,ceea ce este relevant este comportamentul mamei/tatalui fata de copil,iar nu relatia cu bunicii.

Instanta retine, totodata, ca reclamanta parata nu a indicat in cererea principala care este domiciliul sau actual. In sedinta publica din data de 25.02.2011 reclamanta a depus la dosarul cauzei – prin aparator – copia unui contract de donatie – autentificat sub nr. 1089/10.11.2008 de BNP Ioana Popescu Tariceanu, contract prin care paratul reclamant  a donat reclamantei parate imobilul apartament situat in Bucuresti.

Cum reclamanta parata a inteles sa se prevaleze de acest act pentru a justifica domiciliul sau actual, unde ar urma sa locuiasca impreuna cu minora, in sedinta publica paratul reclamant a precizat ca a inceput demersurile pentru revocarea donatiei. A depus, de asemenea, paratul reclamant la dosarul cauzei copia unui card de identificare emis de Statul California – SUA din care rezulta ca, de la data de 20.10.2010 pana la data de 16.08.2011, resedinta reclamantei parate este in Los Angeles.

Instanta reaminteste partilor ca, in procedura ordonantei presedintiale, instanta nu analizeaza fondul pretentiilor deduse judecatii,ci doar aparenta dreptului. Or, in speta, instanta observa ca din actele depuse la dosarul cauzei nu se poate stabili, la acest moment, care este locuinta statornica a reclamantei parate.

Instanta subliniaza ca, in sine, nu exista nici un impediment la incredintare rezultat din simpla stabilire a domiciliului unuia dintre parinti in strainatate. Pe de alta parte, insa, observa instanta ca, pe baza actelor depuse in acest stadiu, fara a analiza in fond aceasta chestiune litigioasa, paratul reclamant face dovada cel putin a aparentei unui domiciliu stabil, pe cand reclamanta parata nu produce astfel de dovezi: dimpotriva, actele depuse par a contura o situatie de relativ provizorat: pe de o parte cardul de identitate american valabil doar cateva luni, pe de alta parte, un contract de donatie prin care reclamanta parata a primit o liberalitate de la chiar paratul reclamant. Instanta mentioneaza, in acest context, prevederile art. 937 Cod Civil care prevad expres ca donatiile facute intre soti in timpul casatoriei sunt revocabile. Mai mult, jurisprudenta a stabilit ca revocarea donatiei nu trebuie facuta printr-o actiune in justitie, putand fi facuta in orice mod; ea poate fi expresa sau tacita (implicita).

Instanta nu este chemata in prezenta cauza sa dispuna cu privire la donatie. Pe de alta parte, in lumina acestor prevederi legale, instanta nu poate ignora intentia declarata a paratului reclamant de a revoca aceasta donatie. Oricum,instanta apreciaza ca, in acest moment, reclamanta parata nu justifica un domiciliu stabil si previzibil pe o durata rezonabila de timp.

Instanta observa, de asemenea, ca minora este in varsta de doar 5 ani, ca si-a vizitat mama in SUA, de unde s-a intors fara a mai dori sa se intoarca. In acest sens instanta mentioneaza raportul de evaluare psihologica intocmit de doamna psiholog Gabriela Boistean  care, desi nu reprezinta o expertiza judiciara, constituie, totusi, o proba pentru aparenta realitatii sustinerilor paratului reclamant. Astfel, psihologul conchide ca minora se roaga ca Mos Craciun sa o ajute sa nu se mai intoarca la colegii de departe si ca, in general, devine retinuta atunci cand este vorba despre strainatate si gradinita de acolo.

Instanta remarca faptul ca in general adaptarea unui copil inca foarte mic, de numai 5 ani, intr-o tara noua, cu scoaterea minorei din mediul cu care a fost obisnuita nu poate conduce decat la o situatie dificila pentru copil.

Instanta remarca faptul ca paratul reclamant, ulterior vizitei la psiholog, a refuzat reclamantei parate acordul de a scoate minora din tara.

Instanta reaminteste partilor ca nu mutarea in sine intr-o alta tara este o problema, ci doar schimbarea brusca a conditiilor de viata sub toate aspectele: de la o viata petrecuta alaturi de ambii parinti, in conditii materiale de exceptie, la o viata anonima intr-o tara straina, alaturi doar de un parinte.

Reclamanta parata a mai invocat, in sustinerea cererii sale, ca paratul reclamant a recunoscut ca nu le intretine nici pe ea si nici pe minora, conform declaratiei notariale depuse la dosarul cauzei.

Instanta observa ca, intr-adevar, la data de 1 septembrie 2010, paratul reclamant a formulat o declaratie pe proprie raspundere, bilingva, atat in limba romana cat si in limba engleza, prin care paratul reclamant declara ca nu are domiciliul in SUA si nu le intretine cu sume de bani nici pe reclamanta parata nici pe minora.

Or, o astfel de declaratie este, in mod evident, data pentru a fi utilizata in SUA de reclamanta parata, altminteri nu exista nici un motiv pentru care un act notarial incheiat in Romania sa fie redactat si in limba engleza. Coroborand data acestei declaratii cu data emiterii cardului de identificare emis pentru reclamanta parata – 20.10.2011 – instanta apreciaza ca declaratia a fost, mai degraba, data pentru ca reclamanta parata sa-si poata organiza sederea in SUA.

Instanta apreciaza, raportat la toate elementele mentionate anterior, ca reclamanta parata nu face dovada unor conditii de locuit adecvate, stabile si similare cu cele anterioare in care a crescut minora, dupa cum nu face dovada nici a existentei unei legaturi foarte puternice intre mama si copil.

Chiar daca aceasta din urma observatie este pe deplin aplicabila si in cazul paratului reclamant, instanta remarca,totusi faptul ca probatoriul sumar ingaduit in aceasta procedura permite  a trage concluzia ca paratul reclamant beneficiaza de conditii preferabile care pot crea minorei un mediu optim pentru dezvoltare.

Nu in ultimul rand, instanta retine ca deja in privinta minorei exista un status quo in privinta caruia nu se poate identifica nici un motiv de schimbare: astfel, minora locuieste in timpul saptamanii cu bunica materna in apartamentul din Bucuresti, avand in vedere ca este inscrisa la gradinita in Bucuresti si la Izvorani in timpul week – endului. Aceasta sustinere a paratului reclamant nu a fost contrazisa de reclamanta parata, astfel ca apreciaza dovedita aceasta chestiune.

In opinia instantei, este de preferat ca, la acest moment, sa nu se dispuna masuri de natura a schimba foarte mult viata minorei de pana acum, ci, dimpotriva, de a se mentine, pe cat posibil, un mediu de viata deja familiar.

Fata de cele aratate mai sus, instanta va respinge cererea principala ca neintemeiata, avand in vedere ca reclamanta parata nu a produs dovezi din care sa rezulte aparenta unor conditii preferabile pe care le-ar putea oferi minorei.

Va admite cererea reconventionala in parte, dispunand incredintarea minorei spre crestere si educare tatalui parat vremelnic,pana la solutionarea definitiva a divortului.

Instanta apreciaza ca nu se impune stabilirea acestei masuri pana la solutionarea irevocabila: astfel,odata ce o instanta va dispune pe fond o masura de incredintare definitiva, aceasta va fi si executorie, cata vreme recursul nu suspenda executarea. S-ar putea ajunge, astfel, la situatia in care, pe de o parte, sa existe o hotarare de incredintare provizorie care sa-si produca efectele in concurs cu o hotarare definitiva asupra fondului, ambele executorii si, eventual contradictorii.

Asa fiind, instanta va dispune aceasta masura numai pana la solutionarea definitiva a dosarului de divort.

In privinta celui de al doilea capat din cererea paratului reclamant, instanta reaminteste partilor ca, potrivit art. 613/2 Cod Procedura Civila, numai anumite masuri se pot dispune vremelnic in temeiul acestui articol, in enumerarea limitativa continuta de text nefiind si stabilirea domiciliului minorului.

Asa fiind,instanta constata ca stabilirea masurii de incredintare a minorului nu poate avea loc decat in conditiile art. 100 alin. 3 Codul Familiei care prevede expres ca, in caz de neintelegere intre parinti cu privire la domiciliul minorului, instanta hotaraste tinand seama de interesele copilului, ascultand autoritatea tutelara si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani.

Cadrul sumar al analizei litigiului din prezenta cauza nu permite asadar o astfel de masura, decat cu consecinta prejudecarii fondului.

Pentru considerentele expuse,instanta va respinge acest capat de cerere ca neintemeiat.

Prezenta hotarare este supusa recursului, termenul curgand de la pronuntare, avand in vedere ca, in cele din urma, prezenta cauza nu s-a solutionat fara citarea partilor, ci in prezenta acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge cererea principala formulata de reclamanta Columbeanu Monica in contradictoriu cu paratul Columbeanu Adrian Irinel, ca neintemeiata.

Admite in parte cererea reconventionala formulata de paratul Columbeanu Adrian Irinel.

Dispune incredintarea provizorie a minorei rezultata din casatorie –  spre crestere si educare – paratului reclamant.

Respinge ca neintemeiat capatul din cererea reconventionala privind stabilirea domiciliului minorei la paratul reclamant.

Vremelnica, pana la solutionarea definitiva a dosarului de divort. Executorie fara somatie sau trecerea vreunui termen. Cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Pronuntata in sedinta publica, azi 28.02.2011.

Presedinte,                                                    Grefier,

Red. Jud. R.I.P.

Thn.SD./01.03.2011