Alianta T.A.T.A. l-a ajutat pe domnul prof.dr. Gheorghe Burnei, Seful Clinicii de Chirurgie si Ortopedie Pediatrica din cadrul Spitalului Clinic de Urgente pentru Copii “M.S. Curie” sa solutioneze problema creata de refuzul tatalui minorului Razvan Ionut Radulescu de a-si exprima acordul cu privire la amputarea membrului inferior stang al fiului sau.

draghici_burnei_jpg
            T.A.T.A. a indicat textul de lege, care permite echipei medicale sa intervina chiar si in lipsa acordului parental. Astfel, art. 43 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului stipuleaza ca “in situatia exceptionala in care viata copilului se afla in pericol iminent ori exista riscul producerii unor consecinte grave cu privire la sanatatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de stricta necesitate pentru a salva viata copilului, chiar fara a avea acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al acestuia”.
            Presedintele organizatiei s-a deplasat miercuri, 9 martie, la spital, pentru a discuta atat cu prof. Gheorghe Burnei cat si cu micul pacient si cu mama acestuia. Drept urmare, echipa medicala a decis sa faca operatia in cursul zilei de vineri, 11 martie 2011, iar minorul si mama si-au exprimat in scris dorinta ca interventia sa fie realizata de urgenta.
            T.A.T.A. l-a contactat si pe tatal baiatului, care a fost de acord sa trimita spitalului o declaratie notariala, cu urmatorul continut: “Din cauza starii emotionale provocata de starea grava de sanatate a fiului meu Radulescu Ionut Razvan, nascut la 13 septembrie 1995, nu imi pot exprima acordul expres in vederea amputarii membrului inferior stang al fiului meu si prin urmare las la aprecierea echipei de medici condusa de Prof. Dr. Gh. Burnei, din cadrul Spitalului Clinic de Urgente pentru Copii “M.S.Curie” Bucuresti, precum si a mamei fiului meu, Vladulescu Mariana, daca interventia chirurgicala este oportuna sau nu. Mentionez ca am luat la cunostinta de gravitatea diagnosticului pus fiului meu si de consecintele lipsei tratamentului recomandat.”
            Toate aceste eforturi ar fi fost sortite esecului, daca T.A.T.A. nu ar fi beneficiat de interventia prompta si competenta a notarului public Ionut Razvan Budiana din Calafat, care l-a primit pe tatal Gheorghe Radulescu, domiciliat in localitate, si care a eliberat rapid actul notarial in forma dorita de parintele copilului. Anterior, notarul Florea Stoenescu din Calafat refuzase categoric sa dea curs cererii tatalui si sa contribuie la solutionarea cazului.
            La solicitarea tatalui, Alianta T.A.T.A. face lumina in acest caz dramatic. Acuzat pe nedrept ca este un parinte iresponsabil, domnul Gheorghe Radulescu a fost socat de virulenta actiunii de discreditare a unui tata care nu are decat o singura vina: ISI IUBESTE COPILUL SI SUFERA ENORM DIN CAUZA BOLII ACESTUIA!
            Cei doi parinti au divortat in 1998, atunci cand fiul lor avea varsta de doi ani. Copilul a fost incredintat mamei, iar tatal a fost tinut de aceasta departe de baiatul sau timp de cca 10 ani, desi fosta sa sotie nu-i oferea copilului conditii bune de crestere si de educare. Dupa 10 ani de excludere abuziva si ilegala a tatalui din viata minorului, doamna Vladulescu si-a contactat telefonic fostul sot, spunandu-i: “Ia-ti baiatul si spala-te cu el pe cap, pentru ca mi-a mancat sufletul!” Copilul ajunsese un elev cu mari probleme (400 de absente la scoala), ocupandu-se cu spalarea parbrizelor in intersectiile din Craiova.
            Tatal a fost de acord sa-l primeasca la Calafat, acolo unde domicilia impreuna cu actuala sotie, impreuna cu care o crescuse si educase admirabil pe fiica acesteia inca de la varsta de 8 ani, fiind considerat de copila un adevarat tatic. Fiul sau a fost trimis pe post de colet de mama biologica cu autobuzul, cu un rucsac in spate si cca 50 de lei in buzunar, cu 2-3 zile inainte sa inceapa clasa a 7-a.
            Din acel moment, minorul a avut in sfarsit conditii exceptionale de crestere si de educare, un mediu familial impecabil, fiind iubit de intreaga familie paterna. Sotia tatalui sau a fost mereu alaturi de el, oferindu-i atentia si afectiunea necesare pentru ca baiatul sa se simta un membru al familiei. Dupa cca un an de viata in sfarsit normala si fericita, copilul a dorit ca justitia sa-l incredinteze tatalui sau. Astfel, la data de 4 noiembrie 2009, Judecatoria Bailesti din jud. Dolj, in Dosarul nr. 2636/183/2009, a hotarat sa-l reincredinteze pe minor parintelui sau, cu acordul mamei copilului, pentru ca aceasta “nu-i mai poate acorda intretinere, nu-l mai poate ingriji si nu-i mai poate asigura conditii necesare pentru crestere si educare”. Era de fapt confirmarea unei realitati care caracterizase cei zece de ani petrecuti in familia materna, in conditii improprii, si care afectase grav dezvoltarea copilului.
            Perioada fericita atat pentru tata cat si pentru copil s-a sfarsit brusc in urma cu cca 6 luni, atunci cand baiatul a fost diagnosticat cu cancer. Copilul s-a mutat practic in spital, fiind internat cca o luna la Calafat, apoi mai bine de doua luni la Craiova si in cele din urma adus la Bucuresti, la Spitalul de Copii “M.S.Curie”, unde se afla de cca doua luni si jumatate. In primele doua perioade de spitalizare, din jud. Dolj, copilul a beneficiat si de prezenta familiei paterne in spital, fiind insotit periodic si de sotia actuala a tatalui sau. Doar la Bucuresti a fost insotit in spital doar de mama biologica, fiind insa vizitat de tata. Permanent, acesta a acordat suport financiar, trimitand pachete cu alimente si cu cele necesare fiului sau. Inclusiv scaunul rulant pe care-l utilizeaza fiul sau a fost achizitionat de familia paterna, care-si doreste ca minorul sa aiba conditii optime pentru a fi cat mai putin traumatizat de situatia-limita in care se afla de cca 6 luni. Tatal copilului este mester zidar, construind case si fiind foarte apreciat si pe plan professional, avand asadar venituri bune, pe care le-a folosit mereu pentru a oferi conditii optime familiei sale si mai ales fiului sau adorat.
            Un tata care a suferit enorm timp de 10 ani, fiind tinut cu forta departe de baiatul sau, in conditiile in care stia ca acesta traieste intr-un mediu nociv pentru dezvoltarea sa, a fost chemat de medici sa aprobe amputarea unui picior al preaiubitului sau fiu. Cumplita decizie! Din dragoste pentru baiatul sau, domnul Radulescu nu a putut sa-si asume singur o hotarare care insemna o trauma uriasa pentru copil si provoca o transformare ireversibila a trupului unui adolescent energic si plin de viata. A fost de acord insa ca medicii sa ia o decizie optima pentru fiul sau, sperand totusi ca un miracol va permite salvarea vietii unui copil pe care si l-a dorit, de care i-a fost dor timp de 10 ani si caruia nu i-a putut oferi decat cca 2 ani de fericire deplina! Poate ca medicina va furniza remediul miraculor, iar cancerul va fi invins, astfel incat feciorul sau – cu sau fara acel picior – sa-si poata trai viata alaturi de cei dragi.
            Tatal nu va renunta la custodia fiului sau, fiind hotarat sa-l ingrijeasca si dupa efectuarea teribilei interventii chirurgicale de amputare a piciorului. Deja i se amenajeaza acasa la Calafat o camera speciala, pentru ca acesta sa aiba tot confortul necesar, iar sotia actuala a tatalui este dornica sa-i fie mereu aproape, fiind dispusa sa se dedice ingrijirii minorului. Tatal este de acord ca mama biologica sa beneficieze de un program de legaturi personale parinte-copil, conform caruia sa ia baiatul periodic la domiciliul ei din com. Afumati din jud. Dolj. Tatal se considera singurul parinte apt sa-i ofere fiului conditii optime de crestere si de educare precum si asistenta medicala necesara pentru ca gravele probleme de sanatate ale copilului sa fie tratate cu succes.