Horaţiu Dumbravă, preşedintele CSM, ne-a declarat că nu înţelege modul în care a obţinut ministrul justiţiei datele privind activitatea Curţii de Apel Bucureşti, arătând că analiza lui Cătălin Predoiu a fost făcută într-o „manieră empirică”.

Domnule preşedinte, ministrul justiţiei a criticat la şedinţa de bilanţ a Curţii de Apel Bucureşti menţinerea sistemului de distribuţie a cauzelor ECRIS de către CSM, apreciind că această decizie e „greşită” şi că „nu aveţi nici un argument pentru continuarea acestui program, întrucât nici unul dintre beneficiile sale nu s-a produs, ci  dimpotrivă”.

Din păcate, nu am ajuns la şedinţa de bilanţ a Curţii de Apel Bucureşti, pentru că am avut şedinţa de plen, dar cred că domnul ministru s-a referit mai degrabă la programul volumului optim de muncă. Într-adevăr, chiar în şedinţa din 3 martie am avut pe rolul plenului CSM un material întocmit de către Inspecţia judiciară. Este vorba despre Tribunalul Bucureşti, unde prin aplicarea acestui program, dar în sensul în care oricum s-a încărcat cu un număr de dosare peste acest program, s-a ajuns în numite secţii la termene până în 2012. Sigur că aici condiţiile trebuie văzute la fiecare instanţă în parte. La Tribunalul Bucureşti vorbim despre o creştere semnificativă a numărului de cauze nou înregistrate, în anul 2010, faţă de anul 2009, peste o treime sunt cauze noi.

Cea mai gravă deficienţă a sistemului, arată ministrului justiţiei, e aceea că termenele dintre şedinţele de judecată sunt foarte mari şi că justiţia lucrează pe „stoc”, dar nu în avans, ci înapoi, în sensul că zeci de mii de dosare intrate acum un an, de exemplu, nu au fost soluţionate. „Stocul” acesta s-a format şi din alte motive, cum va fi epuizat?

Aici am impresia că e o eroare. Nu ştiu de unde a luat domnul ministru datele, fără a fi în contradicţie cu domnul ministru, dar cred că s-a bazat pe o anumită experienţă empirică, pentru că altfel nu pot să-mi dau seama. Stocul de dosare s-a mărit de la an la an, dar el s-a mărit pentru că s-a mărit numărul de cauze nou înregistrate şi numărul de cauze nou înregistrate s-a mărit cu un procent mult mai mare decât stocul anterior. Iar procentual, judecătorii şi procurorii, dar în special judecătorii - că despre asta vorbim aici în critica domnului ministru - au muncit mai mult în 2010 faţă de 2009 şi mai mult în 2009 faţă de 2008. Statistic vorbind, în 2010 media la dosare pe judecător la nivel naţional a crescut cu aproape o treime faţă de 2009, deci acest stoc s-a mărit nu datorită faptului că judecătorii nu au rezolvat dosarele, nu! Este fals! El s-a mărit datorită cauzelor nou intrate, pentru că, statistic vorbind, numărul dosarelor nou intrate şi soluţionate a crescut. Sigur că a crescut şi stocul, pentru că a crescut numărul de cauze nou înregistrate.

Ministrul justiţiei solicită CSM să facă analize, să raţionalizeze instanţele, secţiile şi abia după aceea să mărească schema de personal la instanţe. Cam aspră indicaţia ministrului, vizează activitatea CSM de 6 ani încoace şi arată că sistemul s-a reformat pentru „vitrină”. Ce ne spune de fapt ministrul, când aţi preluat mandatul ce deficienţe aţi identificat?    

Bineînţeles că sunt deficienţe în ce priveşte strategia de personal, a schemelor de personal. Astăzi se împlinesc două luni de când am preluat mandatul de când s-a constituit CSM. Deja lucrăm pe comisii, pe comisiile reconstituite pe o redimensionare şi o nouă strategie pentru ocuparea posturilor vacante în sistem. Deci e clar că aici e o problemă. Raţionalizarea instanţelor trebuie văzută în raport cu intrarea în vigoare a noilor coduri. Noi trebuie să ne conectăm la noile realităţi care s-ar putea să vină în luna ianuarie 2012, sau, ştiu eu, în octombrie 2011. Aşteptăm din partea clasei politice şi fixarea datei pentru intrarea în vigoare a noilor coduri şi, după aceea, sigur, o să întocmim ce înseamnă raţionalizarea instanţelor, ce scheme de personal au nevoie instanţele pe fiecare palier de activitate, pentru că şi aici este o problema. Se schimbă competenţele între instanţe şi aici, sigur, noi trebuie să avem o dimensiune exactă.

Sunt criticate procedurile de promovare de la o instanţă la alta, în sensul că sunt decalate în timp, circa şapte-opt luni, şi că astfel produc dezechilibre la tribunale, la judecătorii. Iar la Curtea de Apel Bucureşti nu se pot ocupa posturile vacante pentru că nici un judecător de la instanţele inferioare nu are grad de curte. Veţi accelera procedurile de promovare în funcţie?

Avem deja stabilită procedura de promovare în funcţie. Şedinţa din 3 martie a fost prima şedinţă de plen în care am putut funcţiona. Deci, din păcate, nici nu s-a înţeles foarte bine de ce este nevoie de plen. Pentru că de cinci săptămâni nu am putut lucra, la prima şedinţă de plen am şi stabilit pentru promovarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de execuţie care va avea loc pe data de 8 mai 2011, şi sigur în funcţie de gradul de ocupare, pentru că s-au scos toate posturile vacante trimise de toate instanţele, noi le-am scos la acest concurs. În funcţie de gradul de ocupare, vom vedea, în toamnă, dacă vom organiza un nou concurs.

Consideraţi fondată critica ministrului?

Din punctul meu de vedere nu este fondată, examenele de promovare nu au fost niciodată, cel putin de trei-patru ani încoace, întârziate. Ele au fost ţinute previzibil, de altfel, în fiecare primăvară-vară, s-a ţinut cont de vacantarea funcţiilor din sistem. Probabil că discuţiile de la Curtea de Apel au fost poate mai înflăcărate şi de aici o serie de observaţii care, cred eu, nu ţin legătura cu realitatea.

Au fost semnalate blocaje la întocmirea arhivei electronice, nu există personal care să desfăşoare această muncă, iar documentele nu se pot dezlega din dosare pentru că acest lucru a fost interzis printr-un regulament de CSM. Cum dezlegaţi problema, cum asiguraţi documentele?

Aceasta este o critică?

A ministrului!

Îmi mai spuneţi o dată, vă rog, că nu am înţeles!

Documentele nu se pot dezlega din dosare pentru a fi scanate, nu există personal.

Nu cred că a fost interzis, dar cred că nici nu a fost prevăzut. Aici cred că sunt mai degrabă acele dosare complexe extrem de voluminoase, unde sunt anumite acte care privesc viaţa privată a cetăţenilor şi acelea nu ar trebui scanate, nu ar trebui desprinse. Dacă acesta este contextul la care se referea ministrul. Nu ştiu exact la ce se referea, dar în mod cert se pune problema, şi noi ne-am pus-o şi sper că, în curând, să trecem la un calendar de modificare a tuturor regulamentelor adoptate de CSM şi vom discuta şi acest aspect. În măsura în care avem, să zicem, mai multe acte într-un dosar, să existe posibilitatea ca încă de la Parchet ele să vină în mape separate şi atunci să fie scanate cele care pot fi date publicităţii, iar cele care privesc viaţa intimă a persoanei nu pot fi date publicităţii. Cred că acesta este sensul. Asta e o problemă. A doua problemă e că nu a fost prevăzut, ca o măsură asociată, personal pentru a purcede la această operaţiune.

Replica magistraţilor de la Curtea de Apel la discursul ministrului abundă în critici care pun la îndoială buna credinţă a domnului Predoiu. Judecătorii l-au taxat şi pentru că a apreciat greva din 2009 ca ilegală. Cum veţi concilia părţile?

Eu cred că sunt de conciliat părţile, nu au altă soluţie decât să se concilieze, nu există altă soluţie. Noi avem în faţă o provocare nemaipomenit de mare, cea a implementării noilor coduri. Îmi pare rău că se fac asemenea afirmaţii de către puterea executivă. Noi trebuie să trecem peste ce s-a întâmplat în 2009. Noi, totuşi, spunem că am avut dreptate atunci, dar haideţi să trecem peste acest moment, l-am depăşit cu toţii. Sper că l-am depăşit, nu are rost să ne reîntoacem în trecut pentru a dezgropa securea războiului! Avem un lucru extrem de important, se numeşte implementarea noilor coduri.

Într-un interviu acordat cotidianului „Puterea” doamna Anca Ciucă, preşedinta Consiliului de mediere, a declarat că nu toţi magistraţii îndrumă părţile către mediator.

E clar că medierea reprezintă o soluţie alternativă, pentru a reduce din acţiunile care se promovează în instanţe. E benefic nu numai pentru instanţe, noi credem că e benefic şi pentru justiţiabili. Costuri mai mici, rapiditate, eficienţă, nepublicitate, deci sunt factori care fac ca medierea să fie o alternativă bună pentru a reduce nu numai cauzele care se află pe rolul justiţiei, dar pentru a aduce beneficii şi justiţiabilului. Din păcate, există o mare inerţie nu numai la nivelul instanţelor şi al Parchetelor, cât şi al cetăţenilor, al celor care se adresează instanţelor. Explicabil, de altfel în raport cu orice nouă instituţie. Mi se pare corect să-i chemăm pe toţi la aceeaşi masă şi să discutăm în ce măsură am putea noi toţi să ajutăm la implementarea acestui sistem.

 Domnule preşedinte, în discuţia Consiliului Superior al Magistraturii se află un nou regulament privind procedura de încuviinţare a arestării magistraţilor. Până acum nu s-au făcut discuţii publice faţă de conţinutul proiectului, care sunt variantele de lucru?

Noi acum am discutat un prim material. Procedura ar trebuie să cuprindă niştre paşi clari privind limitele în care se pot pronunţa secţiile, doar în raport cu apărarea, garantarea independenţei justiţiei, aşa cum spune Constituţia, fără a aprecia probele şi fară a se cantona la vinovăţia sau nevinovăţia persoanei. Aceasta excede Consiliului. Şi modalitatea de a se face încuviinţarea şi dacă e sau nu publică, pentru că şi aici sunt discuţii. Fiind în timpul urmăririi penale, unii spun că trebuie să fie nepublică, alţii spun că CSM ar trebuie să facă publică încuviinţarea. Cred că e necesară o asemenea procedură pentru a stabili care sunt limitele pe care le pot avea în vedere membrii secţiilor atunci când se pronunţă asupra încuviinţării, realizării percheziţiei şi reţinerii. Unii au impresia - şi am avut o asemenea situaţie, am respins-o - că noi ne-am pronunţat pe fondul cauzei. Nu este aşa! Nici măcar pe temeiurile de arestare. Nu le-am avut în vedere, ci am analizat doar dacă printr-o asemenea măsură se aduce sau nu atingere independenţei justiţiei. Atât! Calea de atac, iarăşi, e foarte important dacă se poate ataca hotărârea de încuviinţare.

 În acest moment nu este posibil.

Eu zic că da, e posibil în acest moment. Sunt discuţii dacă să fie atacabilă după ce se emite hotărârea sau în momentul în care se sesizează instanţa cu rechizitoriu. Curtea Constituţională a spus în 2002, pe avizul dat de ministru, dar de atunci lucrurile la nivel formal nu s-au schimbat, că se poate ataca, dar odată cu sesizarea instanţei. În măsura în care instanţa va fi sesizată.

 Cu rechizitoriu?

Cu rechizitoriu, în acelaşi timp poate să atace şi hotărârea noastră de încuviinţare a arestarii.

 Ce rost ar mai avea?

Rostul procedurii tocmai ăsta e. Personal, aş vedea o modificare a Codului de procedură penală, asemănător atacării actelor prim-procurorului, de soluţionare a plângerii împotriva actului procurorului.

 E vorba despre procedura plângerii împotriva actelor procurorului?

Exact, dacă ar fi modificată ar fi foarte bine, nici nu ar mai fi nevoie, probabil, de regulament, privind procedurile. Noi o să emitem un asemenea regulament pentru că astfel ne este nouă la îndemână.

 Acest lucru există în noul Cod de procedură penală?

Nu există în noul cod, dar aceste lucruri se pot îndrepta la Comisia Juridică. Se discută legile de implementare, mai sunt anumite texte în Codul de procedura penală care sunt propuse spre modificare. Dacă s-ar îndrepta, nouă ne-ar fi util, noi nu ţinem să avem o procedură secretă, dimpotrivă. Vrem să fie cât mai transparent şi o cale de atac, prevăzută în mod expres, ar rezolva orice discuţii. 

 Să ne punem în situaţia anchetatorului care solicită acest aviz.

Noi vom dezbate acest proiect şi cu Parchetul General, şi cu DNA, şi cu DIICOT, şi cu Parchetele celelalte, şi cu instanţele, sunt convins că vom ajunge la o concluzie comună. Situaţiile nu sunt atât de dese pe cât par la prima vedere, dar o singură cauză ajunge să ne ridice probleme şi atunci trebuie să intervenim.

 În materie disciplinară, ce comentarii aveţi faţă de hotărârile CSM de sancţiune sau excludere?

Noi nu am judecat până acum vreo cauză în materie disciplinară, avem o amânare de pronunţare. Ce e de dorit ar fi să nu mai existe practici neunitare cu privire la acest aspect. Adică, pentru fapte relativ asemănătoare să existe acelaşi tip de sancţiune.

 La nivelul Consiliului?

La nivelul secţiilor, da.

 Aţi avut asemenea incidente?

Au fost în practica anterioară, ele au încercat să fie rezolvate. A existat practică neunitară, din păcate, chiar la nivelul aceleiaşi secţii.

 Aţi fost sancţionaţi de instanţă?

A fost sancţionat de CSM cu excluderea din magistratură, iar pe acelaşi tip de faptă, aceeaşi secţie a aplicat, să zicem, reducerea salariului.

 Vă întrebam de Curtea de Casaţie.

Sigur, au fost situaţii când Înalta Curte a admis recursurile Inspecţiei, cel puţin într-un caz.

 Pentru ce motive?

Nu a fost sancţionat magistratul respectiv, Inspecţia judiciară a făcut recurs şi a fost admis.

 Doamna Laura Codruţa Kovesi a spus la şedinţa de bilanţ de astăzi că sistemul de evaluare a magistraţilor a ajuns o formalitate. E o „formalitate” evaluarea magistraţilor?

Problema este că peste 99% dintre magistraţi au calificativul „foarte bine”. Or, la un corp profesional care numără peste 6.000 de magistraţi, acest lucru este imposibil. Este clar că trebuie făcut ceva. Criteriile de evaluare eu nu spun că nu sunt bune, criteriile sunt obiective. Modalitatea de evaluare este deficitară. Consiliul împreună cu instanţele şi Parchetele trebuie să găsească cea mai bună cale. Acum evaluarea se face de către instanţe şi Parchete, de la care aparţin şi cei evaluaţi. E o piedică majoră în a face o evaluare de calitate, obiectivă. Evaluarea este făcută de colegi, aici e prima chestiune. Modalităţile de evaluare le vom discuta, fie un corp de evaluatori la nivel naţional, fie o comisie mixtă de evaluatori cu cei care au funcţii de conducere la instanţe şi Parchete. Ceva trebuie făcut, asta este evident. Sunt de acord cu critica făcută de doamna procuror general.

PUTEREA