Cât de important e pentru un copil din ziua de azi să ştie limbi străine?
Foarte important, dar nu numai din această cauză am vrut să mă mut în America. A fost de fapt o chestiune mai complicată: am vrut să ne mutăm în America de mai mult timp. Apoi, în urmă cu doi ani ne-am gândit să venim în România, dar mi-a fost teamă că diferenţele culturale, de viaţă, ar fi împiedicat integrarea familiei mele aici. Noi tot timpul am trăit un pic retraşi: şi în Germania, unde nu locuiam în cel mai mare oraş, nu ne-a plăcut prea mult „viaţa de ziar”, publicitatea… 
“A fost o întâmplare! Aşa am început eu tenisul: nu m-a dus nici tata, nici mama! Întâmplarea a făcut ca şcoala la care eram atunci înscris să fie zid în zid cu o şcoală sportivă…”
“Mi-am dat foarte mare silinţă, cât copiii au fost mici, în Germania, să vorbesc cu ei pe româneşte. Caroline mai ales, dacă prinde două-trei săptămâni cu ai mei, vorbeşte foarte bine.”

pavel
E o schimbare mare?

Noi ne-am gândit în primul rând la şcoala copiilor şi a apărut şi această oportunitate să construiesc împreună cu un prieten o academie de tenis în America. Într-un fel, s-au legat toate, aşa că am schimbat 20 de zile de soare pe an, în Germania, pe 20 de zile de ploaie pe an, în Arizona. Ceea ce nu e prea rău (zâmbeşte), dar acum e puţin mai greu de suportat, pentru că e foarte, foarte cald acolo. Temperatura ajunge uneori, în timpul verii, şi la 40 de grade Celsius.

Cum merge Academia? E situată undeva lângă Phoenix, nu?

Exact, şi vreau să vă spun că n-am făcut deloc reclamă, mai ales că eu am fost plecat anul acesta cu Jelena Jankovici, ca antrenor. Cu toate acestea, în fiecare zi avem 20-25 de copii, care vin după şcoală să se antreneze. Eu vreau să începem chiar acum o grupă de elită, cu puţini copii, de care să mă ocup eu, personal, şi cu partenerul meu… Şi vrem ca numai pe bază de invitaţii să adunăm două grupe de câte şase copii, care ori vor să joace profesionist, ori vor să ajungă la universitate cu bursă sportivă de tenis. 

Un sfat pentru părinţii care se gândesc să-şi dea copiii la tenis: după ce să se uite? Care ar fi aptitudinile care ar recomanda un copil pentru acest sport?

Cel mai important e copilul. Şi pasiunea părinţilor pentru acest sport ajută, dar nu înseamnă că şi copilul va avea aceeaşi pasiune. Eu cred că cel mai bine le-ar prinde copiilor să încerce mai multe sporturi, să vadă ce le place… Există şi posibilitatea ca, în ciuda insistenţei părinţilor, copiii chiar să nu aibă nicio pasiune pentru sport. Şi vă spun asta din proprie experienţă: fata mea nu e foarte sportivă, a şi avut o problemă cu picioruşele, dar are alte aptitudini. Învaţă foarte mult, citeşte enorm, vorbeşte deja multe limbi şi cred că ştie mai multe lucruri decât ştiu eu, din cărţile pe care le‑a citit până acum, la vârsta de 12 ani. În schimb, Marius e în cealaltă parte: e super-talentat şi la fotbal, şi la golf, şi la tenis, cred că de fapt la tot ce-nseamnă minge. Din păcate însă nu are o pasiune pentru niciuna din astea, se plictiseşte repede… Deci sfatul meu este: dacă părinţii observă o pasiune pentru vreun sport, şi dacă îşi pot permite, să o susţină !

Reversul medaliei: când e cazul ca un părinte să nu mai insiste?

Greu de spus, mai ales că uneori e chiar bine ca părintele să-mpingă cumva de la spate efortul celui mic. E-adevărat că uneori părinţii împing prea tare, iar copiii se plictisesc sau fac numai de gura părinţilor, şi asta iar nu ar fi bine. Probabil că cel mai indicat este ca fiecare să-şi cunoască propriul copil, să stea de vorbă cu el. 

Din păcate, ora de sport continuă să fie ignorată în multe şcoli din România. Ce recomandare aţi face dumneavoastră Ministerului Educaţiei în acest sens?

N-ar fi rău să se facă mai mult sport, mai ales că aproape toate şcolile au fie o sală, fie un teren de sport. Eu aş propune Ministerului Educaţiei un program prin care toate vârfurile sportive din ţară să fie implicate mai mult, să ajungă faţă în faţă cu elevii, să apară evenimente prin care aşii din fiecare sport să-i convingă pe copii că este esenţială mişcarea pentru sănătatea lor. În America, în şcoală, faci sport numai dacă vrei, dar toţi copiii vor, pentru că au modele. Caroline e în „Junior High”, în clasa a VII-a, cum e sistemul de la noi, şi ştiu cum fac prietenii ei.

ADEVARUL