În ciuda prejudecăţilor, taţii sunt la fel de importanţi în evoluţia unui copil. Mai mult, şi ei suferă modificări hormonale şi chiar se îngraşă după ce devin părinţi.

De-a lungul timpului, psihologii au presupus că legătura dintre mamă şi copil este cea mai importantă în viaţa unui copil. Ei s-au concentrat pe a studia această relaţie şi, indiferent dacă cel mic reuşea sau nu în viaţă, mama primea atât creditul, cât şi vina pentru acest lucru. Totuşi, în ultimii ani, psihologii au început să realizeze cât de mult contează şi tatăl în evoluţia unui copil. Astfel, la fel ca şi în cazul femeilor, trupul bărbaţilor răspunde la schimbările din viaţa acestora, iar stilul în care relaţionează cu copilul se reflectă în evoluţia acestuia din urmă.

„Am descoperit chiar că uneori taţii au mai multă influenţă în dezvoltarea celor mici decât mamele”, a declarat Ronald Rohner, directorul Centrului pentru Studiul Relaţiilor Interpersonale de la Universitatea din Connecticut, citat de  LiveScience. Acesta a stu­diat timp de câteva zeci de ani felul în care copiii îşi acceptă sau îşi resping părinţii. Potrivit acestuia, fiii şi fiicele care s-au simţit respinşi de unul dintre părinţi sau nu au simţit suficientă dragoste din partea acestora au mai multe şanse să devină agresivi, ostili şi instabil emoţional. De asemenea, respingerea poate duce la o slabă stimă de sine.

Sferele de influenţă

Cercetarea a arătat că, deşi aceste sentimente sunt valabile în cazul ambilor părinţi, adesea tatăl este factorul decisiv. „Totodată, problemele comportamentale, delincvenţa juvenilă, depresia sau abuzul de substanţe şi, în general, problemele de adaptare, sunt mai strâns legate de respingerea resimţită din partea tatălui. În aceeaşi notă, dragostea tatălui poate fi determinantă pentru starea generală de bine a viitorului adult”, a mai precizat Rohner.

Sfera de influenţă nu se limitează la tatăl biologic, ci mai degrabă se referă la o figură masculină care are prestigiu şi este factor de decizie, mai explică psihologii. „Eu şi soţia mea eram mai mereu plecaţi prin deplasări, din cauza serviciului, aşa că cel mic, care are 6 ani, stătea mai mult cu tatăl meu, deşi la început mi-era teamă să-i las împreună pentru că el este un tip sever. După câteva luni am observat că îl ascultă mai mult pe bunică-su decât pe mine sau pe mama lui, că este mai ordonat, mai atent la grădiniţă, începuse să semene cu el. Îşi creaseră aşa, o complicitate frumoasă”, a spus Mihai Pop (35 de ani), din Bucureşti.

Într-adevăr, „copiii tind să dea mai multă atenţie acţiunilor tatălui, acordân­du-i mai multă putere şi influenţă”, a mai explicat Rohner. De asemenea, studiile au mai arătat că relaţia perfectă presupune comunicare între tată şi copil, stabilirea unor reguli ferme, dar acceptabile, precum şi stabilirea unui anumit grad de libertate.

„Înainte de a deveni părinte, eram sigură că voi fi o mamă severă pentru fiica mea, că mă voi impune de la început. Îmi era mai degrabă teamă că soţul meu, fire mai moale, va fi cel din care cea mică va face ce vrea. Dar s-a întâmplat contrariul. Soţul meu este cel care stabileşte regulile, doar pe el îl ascultă când vine vorba de ora de culcare şi orice spune el este lege. Şi nu pentru că ar ţipa la ea sau ar fi foarte sever, ci pentru că şi-au construit o relaţie bazată pe afecţiune, dar şi respect”, a povestit Maria Banu (30 de ani), din Bucureşti.

Creşte nivelul de hormonul dragostei

Bărbaţii se schimbă şi din punct de vedere fiziologic odată ce devin taţi. Astfel, în primele săptămâni ale vieţii copilului, s-au înregistrat niveluri crescute de oxitocină sau „hormonul dragostei” la bărbaţi. Potrivit unui studiu publicat în Jurnalul de Psihiatrie din SUA, şi în timp ce îşi petrec timpul jucându-se cu cei mici nivelul de oxitocină al bărbaţilor creşte.

Totodată, proaspeţii tătici au un nivel mai scăzut de testosteron, hormonul asociat cu un comportament agresiv, mai arată un studiu publicat anul trecut în Jurnalul Academiei Naţionale de Ştiinţe din SUA. Această schimbare este cu atât mai evidentă cu cât tatăl este mai implicat în creşterea copilului şi se manifestă inclusiv în stilul de condus al acestuia, care devine mult mai prudent. 

O altă cercetare, de data aceasta a britanicilor, spune că proaspeţii tătici se îngraşă în medie trei kilograme. „Când s-a născut Natalia, am simţit efectiv că lumea mea întreagă s-a schimbat. Deja certurile cu şeful meu deveniseră inutile, mă grăbeam mereu să ajung acasă, devenisem obsedat de curăţenie, de condus cu viteză mică, am învăţat să gătesc. Nevastă-mea mi-a spus că am înnebunit eu în locul ei. Dar recunosc, sunt un om mai bun de când am devenit tată şi nu mi-e ruşine”, a conchis Mihai Albu (33 de ani), din Bucureşti.

Cum să fii un tată bun pentru fiica ta

Psihologii sunt de părere că taţii trebuie să fie la fel de atenţi şi iubitori ca şi mamele în ceea ce priveşte comportamentul faţă de copii, dacă doresc aceştia să se dezvolte armonios. Marcus Williams şi Joanna Schroeder, autori ai „The Good Men Project”, oferă 10 sfaturi care să te ajute să fii un tată bun:
1. Dacă fiica ta este încă mică, ţine-o în braţe până când adoarme.
2. Las-o să se joace în noroi. Dacă nu experimentează, nu va fi niciodată sigură pe alegerile ei.
3. Când mai creşte, ajut-o să-şi dezvolte imaginaţia, citindu-i poveşti sau creând piese de teatru originale, în cadrul cărora voi doi să fiţi actorii.
4. Recunoaşte-i calităţile fizice şi intelectuale şi explică-i faptul că oamenii nu trebuie judecaţi după aparenţe estetice.
5. Învaţ-o ce reprezintă onestitatea în relaţiile cu ceilalţi oferindu-i propriul exemplu.
6. Gândeşte-te că modul cum vorbeşti sau interacţionezi cu femeile va avea un impact serios asupra sa.
7. Nu o descuraja să se poarte băieţeşte, dacă asta îşi doreşte.
8. Învaţ-o ce înseamnă limitele, indiferent dacă este vorba de părinţi, de prieteni sau de iubiţi.

alexandra

ADEVARUL