“Omule de stat! Nu stânjeni magistratura taţilor; E mai sacră decât a ta.” - (Pitagora – Legile morale şi politice)

LEGEA Nr. 272/2004

privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

- completata si modificata de Parlament in sept. 2013 –

(publicata integral de T.A.T.A. cu noile prevederi marcate si bolduite)

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale şi definiţii

Art. 1

(1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului.

(2) Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.

Art. 2

(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(1)ind. 1 Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

(5) În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate,de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Art. 3

De dispoziţiile prezentei legi beneficiază:

a) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;

b) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;

c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;

d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România;

e) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente.

Art. 4

Art. 4. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii;

b) familie - părinţii şi copiii acestora;

c) familie extinsă - rudele copilului, până la gradul IV inclusiv;

d) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;

e) plan individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;

f) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violenţă asupra copilului, precum şi a separării copilului de familia sa;

g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.

Art. 5

(1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.

(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.

(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

Art. 6

Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Art. 7

Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.

Art. 7 indice 1

În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

CAPITOLUL II

Drepturile copilului

SECŢIUNEA 1

Drepturi şi libertăţi civile

Art. 8

(1) Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.

(2) Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.

(3) Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii.

(4) Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nici o ingerinţă.

(5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului.

Art. 9

Art. 9. - (1) În scopul realizării dreptului prevăzut la art. 8 alin. (1), unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie au obligaţia de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuţii de asistenţă socială.

(2) În vederea stabilirii identităţii copilului părăsit în unităţi sanitare sau găsit ori a părinţilor acestuia, organele de poliţie şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, competente, au obligaţia de a desemna una sau mai multe persoane responsabile, care să realizeze, cu celeritate, demersurile ce le revin, potrivit legii, pentru înregistrarea naşterii copilului şi să transmită datele de identificare direcţiei generale

de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, serviciului public de asistenţă socială.

(3) Persoanele desemnate la alin. (2) au obligaţia efectuării demersurilor de stabilire a identităţii părinţilor copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, în situaţia în care aceştia au fost identificaţi şi nu au întocmit certificatul de naştere.

Art. 10

(1) Certificatul medical constatator al naşterii, atât pentru copilul născut viu, cât şi pentru copilul născut mort, se întocmeşte în termen de 24 de ore de la naştere.

(2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) revine medicului care a asistat sau a constatat naşterea şi medicului şef de secţie.

(3) Când naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare, medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc naşterea este obligat ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate naşterea copilului, după care să întocmească şi să elibereze certificatul medical constatator al naşterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său.

Art. 11

(1) În situaţia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală are obligaţia să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organele de poliţie, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei.

(2) În termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmeşte un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, reprezentantul poliţiei şi al maternităţii; când starea de sănătate a copilului permite externarea, în baza procesului-verbal, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copil.

(3) În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal, poliţia este obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei şi să comunice rezultatul acestor verificări direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului.

(4) În situaţia în care mama este identificată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va asigura consilierea şi sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere.

(5) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate de poliţie, nu este posibilă identificarea mamei, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2), dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul poliţiei cu rezultatul verificărilor.

(6) În termen de 5 zile de la primirea documentaţiei prevăzute la alin. (5), serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a obţine dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările ulterioare, şi de a face declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul de stare civilă competent.

(7) In termen de 24 de ore de la înregistrarea naşterii copilului, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a transmite direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului actul de înregistrare a naşterii copilului.

Art. 11 indice 1

În situaţia copilului părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost părăsit acesta, cu respectarea procedurii prevăzute la art. 11.

Art. 12

(1) In situaţia copilului găsit în familie sau într-un loc public, precum şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.

(2) Expertiza medico-legală necesară pentru înregistrarea naşterii copilului este gratuită.

Art. 12 indice 1

Metodologia privind realizarea obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor şi profesioniştilor implicaţi în prevenirea şi intervenţia în cazurile de copii aflaţi în situaţie de risc sau părăsiţi în unităţi sanitare/secţii/compartimente de specialitate obstetrică-ginecologie şi neonatologie/alte unităţi sanitare care oferă servicii medicale pentru copii se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi cu Ministerul Sănătăţii.

Art. 13

(1) Unităţile sanitare, unităţile de protecţie socială, serviciile de îngrijire de tip rezidenţial, entităţile fără personalitate juridică, alte persoane juridice, precum şi persoane fizice care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată stabili identitatea sunt obligate să anunţe, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază îşi au sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identităţii lor, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de care aparţin, în vederea luării în evidenţă.

(2) Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii, are obligaţia de a-l întreţine şi, în termen de 48 de ore, de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul.

Art. 14

(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Art. 15

(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.

(3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).

(4) Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, oferită de specialitati atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.

(5) În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

(6) Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6), poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.

(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

Art. 16

(1) Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2) Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Art. 16 indice 1

(1) În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;

c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.

Art. 16 indice 2

(1) În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (5), şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-1 implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile în care locuinţa minorului se stabileşte la terţe persoane sau la un serviciu de protecţie specială.

Art. 17

(1) Copilul ai cărui părinţi locuiesc în state diferite are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

SE ABROGA (2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) va fi facilitată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin comun.

Art. 18

(1) Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanţii lor legali.

(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Părinţii sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sunt obligaţi să anunţe la poliţie dispariţia acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariţiei.

Art. 19

(1) Misiunile diplomatice şi consulare ale României au obligaţia de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate.

(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului va lua măsurile necesare pentru întoarcerea copilului la părinţi sau la un alt reprezentant legal, imediat după identificarea acestora. În cazul în care persoanele identificate nu pot sau refuză să preia copilul, la cererea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucureşti, în situaţia în care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(3) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 20

(1) Misiunile diplomatice şi consulare străine au obligaţia de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Autoritatea pentru Străini despre toate situaţiile în care au cunoştinţă de copii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. În cazul în care autorităţile române se autosesizează, acestea vor înştiinţa de urgenţă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.

(2) În situaţia copiilor prevăzuţi la alin. (1), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, până la definitivarea demersurilor legale ce cad în competenţa Autorităţii pentru Străini, va solicita Tribunalului Bucureşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(3) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

(4) În cazul nereturnării copilului, acesta beneficiază de protecţia specială prevăzută în prezenta lege.

Art. 21

În vederea aplicării prevederilor art. 19 şi 20 se încheie tratatele necesare cu statele sau cu autorităţile statelor vizate, pe baza propunerilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi ale Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a altor instituţii interesate.

Art. 22

(1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.

(2) Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială.

(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimţământul scris al acestuia şi al părinţilor sau, după caz, al altui reprezentant legal.

(4) Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.

(5) Consiliul Naţional al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protecţia şi garantarea dreptului copilului prevăzut la alin. (1).

Art. 23

(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi morale, sănătatea sa fizică şi mentală, sub orice formă şi prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.

(3) Părinţii sau, după caz, alţi reprezentanţi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum şi persoanele care, prin natura funcţiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi, în funcţie de vârsta şi de gradul de înţelegere al acestora, precum şi de a le permite să-şi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.

(4) Părinţii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Art. 24

(1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.

(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.

(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.

(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispoziţiilor alin. (2) şi (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunţa printr-o decizie motivată.

(6) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt şi rămân aplicabile.

Art. 25

(1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

(2) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia.

(4) Atunci când copilul beneficiază de protecţie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acţiuni menite să influenţeze convingerile religioase ale copilului.

Art. 26

(1) Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice sau private competente iau măsurile necesare asigurării exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 27

(1) Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte.

(1 ind. 1) Copilul aparţinând minorităţilor naţionale are dreptul să se exprime în limba maternă în procedurile care îl privesc.

(1 ind. 2) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alin. (1), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna realizare şi exercitare a drepturilor tuturor copiilor.

(2) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării asigură şi urmăreşte exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 28

(1) Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului.

Art. 29

(1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

(2) Copilul este informat de către părinte/reprezentant legal asupra drepturilor şi îndatoririlor ce-i revin, precum şi asupra modalităţilor de exercitare şi îndeplinire a acestora.

(3) Îndatoririle copilului se stabilesc în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, fără ca acestea să conducă la încălcări ale drepturilor sale.

SECŢIUNEA a 2-a

Mediul familial şi îngrijirea alternativă

Art. 30

(1) Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.

(2) Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.

(3) Părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia.

Art. 31

(1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.

(2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

(2 ind.1) În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor părinţi.

(2 ind.2) În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (21), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2 ind.3) Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul.

(2 ind.4) Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

(2 ind.5) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

(3) În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Art. 32

Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:

a) să supravegheze copilul;

b) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;

c) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;

d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Art. 33

Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Art. 34

(1) Serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie.

(2) Orice separare a copilului de părinţii săi, precum şi orice limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Art. 35

(1) Planul de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi de persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situaţiei copilului şi a familiei acestuia.

(2) La nivelul municipiului Bucureşti întocmirea şi punerea în aplicare a planului prevăzut la alin. (1) se realizează de către direcţia generală de asistentă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector.

(3) Planul de servicii se aprobă prin dispoziţia primarului.

(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, exploatării şi a oricăror forme de violenţă asupra copilului sau separarea copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistenţă socială ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti are obligaţia de a oferi servicii şi prestaţii destinate menţinerii copilului în familie şi de a sprijini accesul copilului şi al familiei sale la alte servicii.

(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcţia generală de asistentă socială şi protecţia copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menţinerea copilului alături de părinţii săi nu este posibilă.

Art. 36

(1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.

(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.

(3) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti.

Art. 37

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va lua toate măsurile necesare pentru ca părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora le-a fost limitat exerciţiul anumitor drepturi să beneficieze de asistenţă specializată pentru creşterea capacităţii acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exerciţiului drepturilor părinteşti.

(2) Părinţii care solicită redarea exerciţiului drepturilor părinteşti beneficiază de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

Art. 38

Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:

a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi;

b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti;

c) decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti;

d) redarea exerciţiului drepturilor părinteşti.

Art. 39

(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă.

(2) Protecţia prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de prezenta lege, adopţia. În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competentă va ţine seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.

Art. 40

(1) Tutela se instituie în situaţia în care ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa judecătorească hotărăşte că este în interesul copilului instituirea unei tutele. (1) Abrogat.

(2) Tutela se instituie conform legii de către instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.

modificat de Lege nr. 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, M. Of. 409/2011;

Art. 41

Abrogat. (modificat de Lege nr. 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, M. Of. 409/2011);

Art. 42

Abrogat. (modificat de Lege nr. 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, M. Of. 409/2011 ;)

SECŢIUNEA a 3-a

Sănătatea şi bunăstarea copilului

Art. 43

(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

(2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat.

(3) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru:

a) reducerea mortalităţii infantile;

b) asigurarea şi dezvoltarea serviciilor medicale primare şi comunitare;

c) prevenirea malnutriţiei şi a îmbolnăvirilor;

d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- şi postnatală, indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate;

e) informarea părinţilor şi a copiilor cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei şi salubrităţii mediului înconjurător;

f) dezvoltarea de acţiuni şi programe pentru ocrotirea sănătăţii şi de prevenire a bolilor, de asistenţă a părinţilor şi de educaţie, precum şi de servicii în materie de planificare familială;

g) verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasaţi pentru a primi îngrijire, protecţie sau tratament;

h) asigurarea confidenţialităţii consultanţei medicale acordate la solicitarea copilului;

i) derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.

(4) Părinţii sunt obligaţi să solicite asistenţă medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi pentru a preveni situaţiile care pun în pericol viaţa, creşterea şi dezvoltarea copilului.

(5) În situaţia excepţională în care viaţa copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la sănătatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului, chiar fără a avea acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.

(6) Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor şi al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în vederea ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, educaţiei pentru sănătate, prevenirii abandonului, abuzului sau neglijării copilului.

Art. 44

(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

(2) Părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor legali, le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor; părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor locuinţă, precum şi condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură, pregătire profesională, precum şi un mediu de viaţă sănătos.

Art. 45

(1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte.

(2) În cazul în care părinţii sau persoanele care au, potrivit legii, obligaţia de a întreţine copilul nu pot asigura, din motive independente de voinţa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinţă, hrană, îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului, statul, prin autorităţile publice competente, este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestaţii financiare, prestaţii în natură, precum şi sub formă de servicii, în condiţiile legii.

(3) Părinţii au obligaţia să solicite autorităţilor competente acordarea alocaţiilor, indemnizaţiilor, prestaţiilor în bani sau în natură şi a altor facilităţi prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a informa părinţii şi copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum şi asupra modalităţii de acordare a drepturilor de asistenţă socială şi de asigurări sociale.

Art. 46

(1) Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.

(2) Copilul cu handicap are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale.

(2 ind.1) În vederea asigurării accesului la educaţie, recuperare şi reabilitare, copilul cu handicap poate fi şcolarizat în alt judeţ/sector al municipiului Bucureşti decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul judeţului/sectorului în care se află unitatea de învăţământ.

(3) Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor.

(4) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să iniţieze programe şi să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap şi ale familiilor acestora în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.

Art. 46 ind.1

(1) Copilul cu dizabilităţi beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.

(2) Părintele sau reprezentantul legal are obligaţia de a respecta şi/sau urma serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu dizabilităţi încadrat în grad de handicap.

SECŢIUNEA a 4-a

Educaţie, activităţi recreative şi culturale

Art. 47

(1) Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

(2) Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.

(3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale.

Art. 48

(1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ, ca instituţii ale administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:

a) facilitarea accesului la educaţia preşcolară şi asigurarea învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii;

b) dezvoltarea de programe de educaţie pentru părinţii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violenţei în familie;

c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerinţele programei şcolare naţionale, pentru a nu intra prematur pe piaţa muncii;

d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de învăţământ;

e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă şi timp liber, precum şi a dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică;

f) prevenirea abandonului şcolar din motive economice, luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar, cum sunt: hrană, rechizite, transport şi altele asemenea.

(2) În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

(3) Copilul, personal şi, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii.

(4) Cadrele didactice au obligaţia de a referi centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională cazurile de abuz, neglijare, exploatare şi orice altă formă de violenţă asupra copilului şi de a semnala serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceste cazuri.

Art. 49

(1) Copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă.

(2) Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă şi vacanţă, să participe în mod liber la activităţi recreative proprii vârstei sale şi la activităţile culturale, artistice şi sportive ale comunităţii. Autorităţile publice au obligaţia să contribuie, potrivit atribuţiilor ce le revin, la asigurarea condiţiilor exercitării în condiţii de egalitate a acestui drept.

(3) Autorităţile publice au obligaţia să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, locuri de joacă suficiente şi adecvate pentru copii, în mod special în situaţia zonelor intens populate.

CAPITOLUL III

Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii comune

Art. 50

Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Art. 51

(1) Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.

(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.

(3) Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă cel puţin de două ori, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui.

Art. 52

Serviciile de protecţie specială sunt cele prevăzute la art. 108–110.

Art. 53

(1) Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie.

(2) Planul prevăzut la alin. (1) se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(3) Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia. În situaţia în care copilul refuză să îşi dea consimţământul, măsurile de protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească, care, în situaţii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă.

Art. 54

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligaţia de a întocmi planul individualizat de protecţie, în termen de 30 de zile după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului a dispus plasamentul în regim de urgenţă.

(2) În situaţia copilului pentru care a fost instituită tutela, dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile.

(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie se acordă prioritate reintegrării copilului în familie, iar dacă aceasta nu este posibilă, se va proceda la deschiderea procedurii adopţiei interne.

(4) Reintegrarea copilului în familie ca obiectiv al planului individualizat de protecţie se stabileşte cu consultarea obligatorie a părinţilor şi a membrilor familiei extinse care au putut fi găsiţi.

(5) Deschiderea procedurii adopţiei interne se realizează în condiţiile legii speciale, adopţia ca obiectiv al planului individualizat de protecţie stabilindu-se fără consultarea părinţilor şi a membrilor familiei extinse.

(6) Planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial, numai în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în condiţiile prezentei legi.

Art. 55

Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:

a) plasamentul;

b) plasamentul în regim de urgenţă;

c) supravegherea specializată.

Art. 56

De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;

e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Art. 57

Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 2-a

Plasamentul

Art. 58

(1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:

a) o persoană sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 110 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.

(2) Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistentă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Art. 59

Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

Art. 60

(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani, în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.

(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

b) menţinerea fraţilor împreună;

c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Art. 61

(1) Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, pentru situaţiile prevăzute la art. 56 lit. b) şi e).

(2) Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului:

a) în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. c) şi d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;

b) în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.

Art. 62

(1) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului.

(2) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în vederea respectării interesului superior al copilului instanţa nu dispune altfel, în funcţie de circumstanţele cazului.

(3) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. c) şi d) sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(4) Dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la dreptul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului se aplică în mod corespunzător.

Art. 63

Art. 63. - (1) Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, de unde provine copilul.

(2) Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 - 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reşedinţa.

(3) Acţiunile şi lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acţiuni sau lucrări de interes local, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

SECŢIUNEA a 3-a

Plasamentul în regim de urgenţă

Art. 64

(1) Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:

a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;

b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.

(1 ind.1) Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

(1 ind.2) Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute la alin. (11) care a condus la rămânerea unui minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în a cărei circumscripţie locuieşte copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.

(2) Dispoziţiile art. 58–60 se aplică în mod corespunzător.

(3) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi respectiv îndeplinite de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 65

(1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (11), măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiileart. 94 alin. (3).

Art. 66

(1) În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură.

(1 ind.1) În situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.

(2) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

(3) În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţă este dispus de către instanţa judecătorească, aceasta se va pronunţa în condiţiile art. 94 alin. (4).

SECŢIUNEA a 4-a

Supravegherea specializată

Art. 67

(1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

(2) În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.

SECŢIUNEA a 5-a

Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială

Art. 68

(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.

(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul.

Art. 69

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.

(2) În îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat întocmeşte, trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.

(3) În situaţia în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească.

(4) Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.

Art. 70

La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor, au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.

Art. 71

Copilul faţă de care a fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine relaţii cu alte persoane, dacă acestea nu au o influenţă negativă asupra dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

CAPITOLUL IV

Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat

Art. 72

(1) Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care au obţinut acest statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor.

(2) Copiii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază de una dintre formele de protecţie prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 73

(1) În situaţia în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoţit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal, susţinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor unde urmează a fi depusă cererea.

(2) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) se analizează cu prioritate.

(3) în scopul susţinerii adecvate a intereselor copilului prevăzut la alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului desemnează o persoană cu studii superioare juridice sau de asistenţă socială din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat, care să susţină drepturile copilului şi să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de acordare a statutului de refugiat.

(4) În situaţia în care se constată că persoana desemnată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului nu îşi îndeplineşte corespunzător obligaţia de apărare a intereselor copilului sau dovedeşte rea-credinţă în îndeplinirea acesteia, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate solicita direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului înlocuirea acestei persoane.

Art. 74

(1) Până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat, cazarea copiilor prevăzuţi la art. 73 se realizează într-un serviciu de tip rezidenţial prevăzut de prezenta lege, aparţinând direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau unui organism privat autorizat.

(2) Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.

(3) Copiii prevăzuţi la alin. (1), cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevăzută de prezenta lege.

Art. 75

(1) În situaţia în care cererea copilului prevăzut la art. 72, de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv şi irevocabil, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează Autoritatea pentru Străini şi solicită instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială.

(2) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

Art. 76

(1) Copiii afectaţi de conflicte armate beneficiază de protecţie şi asistenţă în condiţiile prezentei legi.

(2) În caz de conflicte armate, instituţiile statului iau măsurile necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.

Art. 77

Nici un copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor armate.

Art. 78

(1) În situaţia existenţei unui conflict armat, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu Ministerul Apărării Naţionale, precum şi cu alte instituţii cu atribuţii specifice, are obligaţia de a iniţia şi de a implementa strategii şi programe, inclusiv la nivel familial şi comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor soldaţi şi, respectiv, pentru a remedia efectele fizice şi psihice ale conflictelor asupra copilului şi pentru a promova reintegrarea socială a acestuia.

(2) Organele administraţiei publice centrale menţionate la alin. (1), în colaborare cu Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă şi cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor promova măsurile corespunzătoare pentru:

a) educarea în spiritul înţelegerii, solidarităţii şi păcii, ca un proces general şi continuu în prevenirea conflictelor;

b) educarea şi pregătirea copiilor demobilizaţi pentru o viaţă socială activă şi responsabilă.

Art. 79

(1) În orice judeţ sau sector al municipiului Bucureşti, preşedintele consiliului judeţean ori, după caz, primarul sectorului municipiului Bucureşti are obligaţia de a înainta direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în termen de 24 de ore de la iniţierea unui conflict armat, o listă completă a tuturor copiilor aflaţi pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale, în vederea monitorizării situaţiei acestora.

(2) Infrastructura având ca destinaţie protecţia şi promovarea drepturilor copilului nu va fi folosită în scopuri militare.

(3) În cazul acţiunilor de evaluare desfăşurate în urma unor conflicte armate, copiilor li se va acorda prioritate. Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în colaborare cu protecţia civilă, va lua măsurile necesare pentru a se asigura supravegherea copiilor care sunt evacuaţi de către persoane care îşi pot asuma responsabilitatea ocrotirii şi siguranţei lor. Ori de câte ori este posibil, membrii aceleiaşi familii vor fi cazaţi împreună.

CAPITOLUL V

Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal

Art. 80

(1) Pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, la propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) şi c).

(2) În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) şi c), Comisia pentru Protecţia Copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de:

a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;

b) gradul de pericol social al faptei;

c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul;

d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;

e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.

(3) Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică.

Art. 81

(1) Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi:

a) frecventarea cursurilor şcolare;

b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;

c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

(2) În cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească, după distincţiile prevăzute la art. 80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum şi îndeplinirea de către copil a obligaţiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 82

În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 81 săvârşeşte în continuare fapte penale, comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial specializat.

Art. 83

Este interzis să se dea publicităţii orice date referitoare la săvârşirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.

Art. 84

(1) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.

(2) Tipurile de servicii specializate prevăzute la alin. (1), precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal va fi însoţit şi asistat de către un psiholog sau asistentul social, desemnat de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în orice etapă a cercetării penale.

CAPITOLUL VI

Protecţia copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă

Art. 85

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.

(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.

(3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 86

(1) Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.

(2) Persoanele menţionate la alin. (1) vor asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.

SECŢIUNEA 1

Protecţia copilului împotriva exploatării economice

Art. 87

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă sau activitate domestică ori în afara familiei, inclusiv în instituţii de învăţământ, de protecţie specială, reeducare şi detenţie sau în domeniul cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

(2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinţi ori de reprezentantul lui legal, în schimbul unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă.

(3) În situaţiile în care copiii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăţământ, desfăşurând munci cu nerespectarea legii, unităţile de învăţământ sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistenţă socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de asistenţă socială împreună cu inspectoratele şcolare judeţene şi cu celelalte instituţii publice competente sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării şcolare a copilului.

(4) Inspecţia Muncii, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, are obligaţia de a promova campanii de conştientizare şi informare:

a) pentru copii – despre măsurile de protecţie de care pot beneficia şi despre riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică;

b) pentru publicul larg – incluzând educaţie parentală şi activităţi de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu şi pentru copii, pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecţie împotriva exploatării economice;

c) pentru angajatori sau potenţiali angajatori.

Art. 87 ind.1

(1) Prestarea de către copii a activităţilor remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling prevăzute la art. 87 alin. (1) este condiţionată de informarea prealabilă a serviciului public de asistenţă socială de la domiciliul copilului.

(2) Condiţiile de muncă pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi modalităţile procedurii de informare prealabilă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

SECŢIUNEA a 2-a

Protecţia copilului împotriva consumului de droguri

Art. 88

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope.

(2) Este interzisă vânzarea de solvenţi copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.

(3) Agenţia Naţională Antidrog, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor, şi, după caz, cu alte autorităţi sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, are obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru:

a) prevenirea folosirii copiilor la producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe;

b) conştientizarea publicului larg şi, în mod particular, a copiilor cu privire la această problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de învăţământ şi, după caz, prin introducerea acestui subiect în programa şcolară;

c) sprijinirea copiilor şi familiilor acestora, prin consiliere şi îndrumare – dacă este necesar, de natură confidenţială, dar şi prin elaborarea de politici şi strategii care să garanteze recuperarea fizică şi psihică şi reintegrarea socială a copiilor dependenţi de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de intervenţie alternativă la instituţiile psihiatrice tradiţionale;

d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra apariţiei consumului de droguri la copii, ca şi asupra implicării acestora în producţia şi traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situaţii, a progreselor realizate, a dificultăţilor întâmpinate şi, respectiv, a obiectivelor propuse pentru viitor;

e) dezvoltarea unui sistem de informare publică care să reducă toleranţa în ceea ce priveşte consumul de droguri şi să ajute la recunoaşterea primelor simptome de consum de droguri, mai ales în rândul copiilor.

(4) Instituţiile prevăzute la alin. (3) se vor asigura că opiniile copiilor sunt luate în considerare la elaborarea strategiilor antidrog.

SECŢIUNEA a 3-a

Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei

Art. 89

(1) Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.

(2) Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Art. 90

Sunt interzise săvârşirea oricărui act de violenţă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât şi în instituţiile care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor, în unităţi sanitare, unităţi de învăţământ, precum şi în orice altă instituţie publică sau privată care furnizează servicii sau desfăşoară activităţi cu copii.

Art. 91

(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoştinţă publicului.

Art. 91 ind.1

Părinţii sau reprezentanţii legali au obligaţia de a supraveghea copilul şi de a lua toate măsurile în vederea prevenirii înlesnirii sau practicării cerşetoriei de către copil.

Art. 92

În vederea asigurării respectării dreptului prevăzut la art. 85 alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată:

a) să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind posibilele cazuri de abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului;

b) să asigure prestarea serviciilor prevăzute la art. 107, specializate pentru nevoile copiilor, victime ale abuzului sau neglijării şi ale familiilor acestora.

Art. 93

Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliţie au obligaţia să sprijine reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 94

(1) Reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil sunt obligaţi să colaboreze cu reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.

(2) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, şi nu întâmpină opoziţie din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă. Prevederile art. 58–60, art. 64 alin. (3) şi ale art. 66 se aplică în mod corespunzător.

(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Prevederile art. 58–60 şi ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) În termen de 5 zile de la data executării ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Instanţa se pronunţă şi cu privire la obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţe de consiliere.

Art. 95

(1) În cadrul procesului prevăzut la art. 94 alin. (3) şi (4), se poate administra, din oficiu, ca probă, declaraţia scrisă a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaraţia copilului poate fi înregistrată, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu asistenţa unui psiholog.

(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declaraţiei sale.

(3) Dacă instanţa judecătorească apreciază necesar, aceasta îl poate chema pe copil în faţa ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului în acest sens.

Art. 96

În cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.

Art. 97

În instituţiile publice sau private, precum şi în serviciile de tip rezidenţial, publice sau private, care asigură protecţia, creşterea, îngrijirea sau educarea copiilor, este interzisă angajarea persoanei împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru săvârşirea, cu intenţie, a unei infracţiuni.

SECŢIUNEA a 3 ind.1-a

Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

Art. 97 ind.1.

(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.

(2) Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.

(3) Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(4) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.

Art. 97 ind.2

(1) Persoana desemnată conform art. 971 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.

(2) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.

(3) Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată potrivit art. 971 alin. (3).

(4) Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei.

(5) La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).

(6) Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.

(7) Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea.

(8) Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul.

(9) Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.

Art. 97 ind.3

Autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială pot iniţia, în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie, campanii de informare a părinţilor, în vederea:

a) conştientizării de către părinţi a riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în străinătate;

b) informării părinţilor cu privire la obligaţiile ce le revin în situaţia în care intenţionează să plece în străinătate.

Art. 97 ind.4

Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot beneficia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Art. 97 ind.5 - Serviciul public de asistenţă socială şi centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională au obligaţia de a dezvolta servicii de consiliere specializată destinate copilului care a revenit în ţară, după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

SECŢIUNEA a 4-a

Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare

Art. 98

(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative, administrative şi educative destinate asigurării protecţiei efective împotriva oricăror forme de trafic intern sau internaţional al copiilor, în orice scop sau sub orice formă, inclusiv de către propriii părinţi.

(2) În acest scop, autorităţile publice menţionate la alin. (1) au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse.

SECŢIUNEA a 5-a

Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare

Art. 99

(1) Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare.

(2) Instituţiile şi autorităţile publice, potrivit atribuţiilor lor, adoptă reglementări specifice şi aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele:

a) transferului ilicit şi a nereturnării copilului;

b) încheierii adopţiilor, naţionale ori internaţionale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului;

c) exploatării sexuale şi a violenţei sexuale;

d) răpirii şi traficării de copii în orice scop şi sub orice formă;

e) implicării copiilor în conflicte armate;

f) dezvoltării forţate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice şi mentale;

g) exploatării copilului de către mass-media;

h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente ştiinţifice.

CAPITOLUL VII

Instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia copilului

SECŢIUNEA 1

Instituţii la nivel central

Art. 100

Monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de prezenta lege şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului se realizează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Art. 101

Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului în raporturile acestuia cu autorităţile publice cu scopul de a promova şi de a îmbunătăţi condiţia copilului se realizează şi prin instituţia Avocatul Poporului.

SECŢIUNEA a 2-a

Instituţii şi servicii la nivel local

Art. 102

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să garanteze şi să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unităţile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinţilor săi.

Art. 103

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.

(2) În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti. Rolul acestor structuri este atât de soluţionare a unor cazuri concrete, cât şi de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităţi.

(3) Mandatul structurilor comunitare consultative se stabileşte prin acte emise de către autorităţile administraţiei publice locale.

(4) Pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului.

Art. 104

(1) În subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează comisia pentru protecţia copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuţii principale:

a) stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului;

b) pronunţarea, în condiţiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie specială a copilului;

c) soluţionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;

d) alte atribuţii prevăzute de lege.

(2) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(3) Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii comisiilor pentru protecţia copilului, precum şi secretarul acestora, constituite potrivit legii, au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă echivalentă cu 1% din indemnizaţia preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului de sector.

(4) Indemnizaţia se suportă din bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie şi cu încadrarea în limita maximă a cheltuielilor de personal, stabilită prin lege.

Art. 105

(1) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului, existent în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi serviciul public de asistenţă socială de la nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se reorganizează ca direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care preia, în mod corespunzător, funcţiile serviciului public de asistenţă socială de la nivelul judeţului şi, respectiv, atribuţiile serviciului public de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti.

(3) Instituţia prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protecţiei drepturilor copilului atribuţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative în vigoare.

(4) Structura organizatorică, numărul de personal şi finanţarea direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, care o înfiinţează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor ce îi revin, precum şi realizarea deplină şi exercitarea efectivă a drepturilor copilului.

(5) Atribuţiile şi regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Art. 105 ind l

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului exercită, în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, următoarele atribuţii principale:

a) coordonează activităţile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi a drepturilor copilului la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti;

b) coordonează, la nivel judeţean, activităţile şi măsurile de implementare a obiectivelor strategiei judeţene în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

c) asigură îndrumarea metodologică a activităţilor serviciilor publice de asistenţă socială;

d) asigură, la nivel judeţean, aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

e) monitorizează şi analizează respectarea drepturilor copilului la nivelul judeţului/sectorului şi propune măsuri pentru situaţiile în care acestea sunt încălcate;

f) monitorizează activitatea autorizată conform art. 87l prestată de copii în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, în raza sa de competenţă teritorială;

g) solicită informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană juridică publică sau privată, ori de la persoane fizice implicate în sfera sa de competenţă, acestea având obligaţia de a le pune la dispoziţie în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării.

Art. 106

(1) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecţiei copilului următoarele atribuţii:

a) monitorizează şi analizează situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum şi modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea şi sintetizarea datelor şi informaţiilor relevante, în baza unei fişe de monitorizare aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice;

c) identifică şi evaluează situaţiile care impun acordarea de servicii şi/sau prestaţii pentru prevenirea separării copilului de familia sa;

d) elaborează documentaţia necesară pentru acordarea serviciilor şi/sau prestaţiilor şi acordă aceste servicii şi/sau prestaţii, în condiţiile legii;

e) asigură consilierea şi informarea familiilor cu copii în întreţinere asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, asupra drepturilor copilului şi asupra serviciilor disponibile pe plan local;

f) asigură şi urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a consumului de alcool şi droguri, de prevenire şi combatere a violenţei în familie, precum şi a comportamentului delincvent;

g) vizitează, periodic, la domiciliu, familiile şi copiii care beneficiază de servicii şi prestaţii şi urmăresc modul de utilizare a prestaţiilor, precum şi familiile care au în îngrijire copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate;

i) urmăresc evoluţia dezvoltării copilului şi modul în care părinţii acestuia îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie specială şi a fost reintegrat în familia sa;

j) colaborează cu direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în domeniul protecţiei copilului şi transmit acesteia toate datele şi informaţiile solicitate din acest domeniu.

k) urmăresc punerea în aplicare a hotărârilor comisiei pentru protecţia copilului/instanţei de tutelă referitoare la prestarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local, prevăzute la art. 63 alin. (2).

(2) La nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, atribuţiile prevăzute la alin. (1) sunt exercitate de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(3) Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială, precum şi modelul standard al documentelor elaborate de către acestea se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Art. 107

(1) Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, se organizează şi funcţionează următoarele tipuri de servicii:

a) servicii de zi;

b) servicii de tip familial;

c) servicii de tip rezidenţial.

(2) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 108

(1) Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

(2) Accesul la aceste servicii se realizează în baza planului de servicii sau, după caz, a planului individualizat de protecţie, în condiţiile prezentei legi.

Art. 109

Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.

Art. 109 ind. 1

(1) Pot primi copii în plasament familiile şi persoanele care au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în România şi care prezintă garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi.

(2) La stabilirea măsurii de plasament la familii şi persoane, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului realizează demersuri pentru identificarea membrilor familiei extinse alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în vederea consultării şi implicării lor în stabilirea/revizuirea obiectivelor planului individualizat de protecţie.

(3) Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecţiei copilului, încheiat cu direcţia sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:

a) activitatea de creştere, îngrijire şi educare a copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la domiciliu;

b) programul de lucru este impus de nevoile copiilor;

c) planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament;

d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa, este autorizată de direcţie.

(4) Contractul individual de muncă se încheie la data emiterii dispoziţiei directorului de stabilire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă sau a hotărârii comisiei pentru protecţia copilului/instanţei cu privire la stabilirea măsurii plasamentului.

Art. 110

(1) Serviciile de tip rezidenţial sunt acele servicii prin care se asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.

(2) Din categoria serviciilor de tip rezidenţial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe o perioadă mai mare de 24 de ore.

(3) Sunt considerate servicii de tip rezidenţial şi centrele maternale.

(4) Serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează numai în structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.

(5) Serviciile de tip rezidenţial se organizează pe model familial şi pot avea caracter specializat în funcţie de nevoile copiilor plasaţi.

Art. 111

(1) Pentru asigurarea prevenirii separării copilului de părinţii lui, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de zi, potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă.

(2) În situaţia în care consiliul local nu identifică resurse financiare şi umane suficiente pentru a organiza serviciile prevăzute la alin. (1), la cererea acestuia, consiliul judeţean va asigura finanţarea necesară înfiinţării acestor servicii. Consiliul local asigură finanţarea cu până la 50% a cheltuielilor de funcţionare a acestor servicii, cota-parte şi cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite anual prin hotărâre a consiliului judeţean.

Art. 112

Pentru asigurarea protecţiei speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, consiliul judeţean şi, respectiv, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de tip familial şi de tip rezidenţial, potrivit nevoilor identificate la nivelul unităţii lor administrativ-teritoriale. În funcţie de nevoile evaluate ale copiilor plasaţi, consiliul judeţean poate organiza şi dezvolta şi servicii de zi.

CAPITOLUL VIII

Organisme private

Art. 113

(1) Organismele private care pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite şi acreditate în condiţiile legii.

(2) În desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (1), organismele private acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de prezenta lege, precum şi de reglementările prin care aceasta este pusă în executare.

(3) Organismele private care organizează şi dezvoltă servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi servicii de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, au obligaţia de a notifica direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului data începerii funcţionării efective a acestora şi de a permite accesul specialiştilor direcţiei în spaţiile în care se furnizează serviciile.

(4) Organismele private acreditate pot încheia convenţii de colaborare cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi/sau cu serviciile publice de asistenţă socială sau pot contracta servicii destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, în condiţiile legii.

Art. 114

Organismele private legal constituite şi acreditate pot înfiinţa, organiza şi dezvolta serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi de protecţie specială a copilului, prevăzute la art. 107, numai pe baza licenţei eliberate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

CAPITOLUL IX

Licenţierea şi inspecţia serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi

Art. 115

(1) Autorităţile publice sau organismele private autorizate pot înfiinţa, organiza şi dezvolta servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi servicii de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevăzute de prezenta lege, numai dacă au obţinut licenţa de funcţionare pentru serviciul respectiv, eliberată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

(2) Licenţa de funcţionare prevăzută la alin. (1) se acordă pe baza îndeplinirii standardelor minime obligatorii elaborate pentru serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi pentru serviciile de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi. Standardele se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi se aprobă prin ordin al secretarului de stat.

Art. 116

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului efectuează inspecţii periodice cu privire la modul în care autorităţile publice sau organismele private autorizate respectă standardele prevăzute la art. 110.

Art. 117

Condiţiile şi procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licenţei prevăzute la art. 115,precum şi condiţiile şi procedura de efectuare a inspecţiilor prevăzute la art. 116 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL X

Finanţarea sistemului de protecţie a copilului

Art. 118

(1) Prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, se finanţează din următoarele surse:

a) bugetul de stat - în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale, repartizate pe judeţe, potrivit propunerilor formulate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pe baza standardelor de cost pentru serviciile sociale, aprobate prin hotărâre a Guvernului;

b) bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti - în completarea cuantumului prevăzut la lit. a), pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a serviciilor, din venituri proprii sau din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale;

c) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor;

d) donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, permise de lege.

(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului poate finanţa programe de interes naţional pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, precum şi din alte surse, în condiţiile legii.

Art. 119

(1) Pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocaţie lunară de plasament, raportată la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 0,194 ISR. De această alocaţie beneficiază şi copilul pentru care a fost instituită tutela, în condiţiile legii.

(2) Alocaţia se plăteşte persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.

(3) Alocaţia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(4) Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului sau s-a instituit tutela, stabilirea dreptului la alocaţie prevăzută la alin. (1) se face începând cu luna următoare celei în care a fost emisă dispoziţia conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau hotărârea comisiei pentru protecţia copilului sau a instanţei de judecată, după caz.

(5) Procedura de stabilire şi de plată a alocaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.

Art. 120

(1) Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale au dreptul la hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico - sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum şi sume de bani pentru nevoi personale.

(2) Necesarul de îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, materiale cultural-sportive se stabileşte în funcţie de vârsta şi nevoile copilului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după caz, a organului de conducere al organismului privat acreditat.

(3) În cazul copiilor cu handicap, infectaţi HIV sau bolnavi SIDA, cuantumul sumelor necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 50%, în raport cu sumele acordate.

(4) Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale au dreptul, la ieşirea din sistemul de protecţie specială, la o indemnizaţie care se acordă o singură dată, egală cu valoarea salariului de bază minim brut pe ţară, garantat în plată, stabilit potrivit legii.

(5) Cuantumul drepturilor prevăzute la alin. (1) pentru copiii din serviciile publice destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi şi protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se indexează, periodic, cu rata inflaţiei.

Art. 121

(1) Primarii acordă prestaţii financiare excepţionale, în situaţia în care familia care îngrijeşte copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate de o situaţie excepţională şi care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului.

(2) Prestaţiile excepţionale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu au posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea corespunzătoare ori ca urmare a necesităţii suportării unor cheltuieli particulare destinate menţinerii legăturii copilului cu familia sa.

(3) În funcţie de fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispoziţie, cu privire la acordarea prestaţiei financiare excepţionale şi cuantumul acesteia.

Art. 122

Cuantumul maxim, precum şi condiţiile de acordare a prestaţiilor financiare excepţionale se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.

Art. 123

Prestaţiile financiare excepţionale pot fi acordate şi sub formă de prestaţii în natură, pe baza dispoziţiei primarului, constând, în principal, în alimente, îmbrăcăminte, manuale şi rechizite sau echipamente şcolare, suportarea cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze, medicamente şi alte accesorii medicale.

CAPITOLUL XI

Reguli speciale de procedură

Art. 124

(1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.

(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.

Art. 125

(1) Cauzele prevăzute la art. 124 se soluţionează în regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului.

(2) Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie şi se face cu respectarea prevederilorart. 24, cu excepţia cauzelor care privesc stabilirea unei măsuri de protecţie specială pentru copilul abuzat sau neglijat; în acest caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (3).

(3) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(4) Părţile sunt legal citate dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.

(5) Ordonanţa preşedinţială de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, familie, asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, este dată în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Art. 126

(1) Hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.

(2) În situaţii deosebite, pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile.

Art. 127

(1) Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă.

(2) Hotărârea se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare.

Art. 128

Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Art. 129

Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

Art. 130

(1) În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmeşte şi prezintă instanţei raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:

a) personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului;

b) antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului;

c) condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit;

d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenţial în care ar putea fi plasat copilul;

e) orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot servi soluţionării cauzei.

SE ABROGA (2) În toate cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de protecţie specială stabilite de prezenta lege pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă instanţa judecătorească.

Art. 131

Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

CAPITOLUL XII

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 132

(1) Îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cerşetoriei de către un minor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.

(2) Recrutarea ori constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârşită de un părinte sau de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta prevăzută la alin. (1), şi de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru fapta prevăzută la alin. (2).

Art. 133

Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 134

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 36 alin. (2), art. 48 alin. (4) şi art. 91 constituie abatere disciplinară gravă şi se sancţionează potrivit legii.

(2) Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 36 alin. (3), art. 87 alin. (3) teza întâi şi art. 106 alin. (1) lit. a) constituie abatere disciplinară.

Art. 135

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

a) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 9 alin. (1);

b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 9 alin. (2);

c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) şi (3);

d) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1);

e) necomunicarea, de către organele de poliţie, a rezultatelor verificărilor specifice privind identitatea mamei, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3);

f) neefectuarea, de către serviciul public de asistenţă socială, a declaraţiei de înregistrare a naşterii, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6);

g) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (7);

h) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 12 alin. (1);

i) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 13 şi la art. 18 alin. (3);

j) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (2)-(4) şi ale art. 83;

k) nerespectarea prevederilor art. 35 alin.(1) şi (4);

l) nerespectarea prevederilor art. 48 alin. (2);

m) nerespectarea prevederilor art.70;

n) nerespectarea prevederilor art. 80 alin. (3);

o) nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (2);

p) nerespectarea prevederilor art. 911;

r) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 92 lit. a);

s) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 96;

ş) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 971 alin. (1);

t) nerespectarea prevederilor art. 106 alin. (1) lit. c) - k);

ţ) nerespectarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. b).

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), g), h), i), k) ,m), n), o), r), s), ş);

b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cea prevăzută la lit. f) şi l);

c) cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), p) şi ţ) ;

d) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e), j) şi t).

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunii se fac de către ofiţerii şi agenţii de poliţie, în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. i), j), o) şi p), precum şi de persoane anume desemnate dintre cele cu atribuţii de control din:

a) Ministerul Sănătăţii, pentru contravenţiile prevăzute la alin.(1) lit. a), c) şi d);

b) Ministerul Afacerilor Interne sau structurile subordonate acestuia, după caz, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi e);

c) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. h), k), m), n), r), s), ş), t) şi ţ);

d) Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. l);

e) consiliul judeţean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g).

Art. 136

Contravenţiilor prevăzute la art. 135 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL XIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 137

În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va reevalua împrejurările care au stat la baza măsurilor de protecţie dispuse de comisia pentru protecţia copilului şi, după caz, va solicita instituirea tutelei sau stabilirea unei măsuri de protecţie specială, în condiţiile prezentei legi.

Art. 138

Centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgenţă şi centrele maternale organizate în structura fostelor servicii publice specializate pentru protecţia copilului se reorganizează prin hotărârea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucureşti în structura direcţiei generale de asistenţă socială din subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucureşti, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.

Art. 139

(1) Serviciile de zi destinate prevenirii situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului, înfiinţate de consiliile judeţene, precum şi personalul care deserveşte aceste servicii se transferă consiliilor locale pe teritoriul cărora acestea funcţionează.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) serviciile de zi specializate pentru copilul abuzat sau neglijat, care se consideră de interes judeţean.

(3) În situaţia în care serviciile prevăzute la alin. (1) fac parte dintr-un complex de servicii care are ca obiect de activitate şi protecţia copilului în regim rezidenţial, respectiv centru de plasament, centru de primire în regim de urgenţă sau centru maternal, transferul se realizează numai dacă este posibilă separarea patrimoniului şi a personalului.

(4) Consiliile locale au obligaţia să păstreze destinaţia şi structura de personal a serviciilor preluate.

(5) Transferul prevăzut la alin. (1) se realizează pe bază de protocol încheiat între consiliul judeţean şi consiliul local.

Art. 140

Personalul didactic şi didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la data intrării în vigoare a prezentei legi este încadrat cu acest statut în cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, îşi păstrează statutul.

Art. 141

În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului au obligaţia să desemneze persoanele dintre cele cu atribuţii de control, care vor constata contravenţiile şi vor aplica sancţiunile menţionate în prezentul capitol.

Art. 142

(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a)art. 88 din Codul familiei;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 20;

c) Hotărârea Guvernului nr. 604/1997 privind criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 16 octombrie 1997;

d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protecţia copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2002;

e) lit. A a alin. (2) al art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 90/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, cu modificările ulterioare.

(2) Se modifică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la înregistrarea naşterii copilului abandonat de mamă în spital, cuprinse în Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Art. 143

(1) Formarea iniţială în domeniul protecţiei drepturilor copilului este obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem şi pentru cei care au atribuţii decizionale privitoare la copil.

(2) Educaţia permanentă şi formarea profesională continuă în domeniul protecţiei speciale a copilului se asigură pentru toate categoriile profesionale din sistem.

(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, precum şi, după caz, cu celelalte instituţii publice şi private interesate vor asigura formarea iniţială şi continuă a personalului care, în exercitarea sarcinilor ce îi revin, intră în contact cu domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

Art. 144

(1) La angajarea personalului de educaţie, protecţie şi îngrijire din cadrul instituţiilor publice şi private, care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul, se va prezenta în mod obligatoriu şi o expertiză neuropsihiatrică.

(2) Anual personalul prevăzut la alin. (1) este evaluat din punct de vedere psihologic.

(3) Rapoartele privind expertizele neuropsihiatrice, precum şi rapoartele de evaluare psihologică se păstrează conform legii la dosarul personal al salariatului.

Art. 145

(1) Regulamentele proprii ale persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de protecţie a copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a asigura exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor pe care le au copiii, în conformitate cu vârsta, sănătatea şi gradul de maturitate al acestora.

(2) Aceste regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil, astfel încât să permită accesul copiilor şi informarea lor adecvată.

Art. 146

Prevederile prezentei legi se completează cu alte reglementări care se referă la drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse în convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Art. 147

Elaborarea proiectelor de acte normative care fac referire la oricare dintre drepturile copilului prevăzute de prezenta lege se realizează obligatoriu cu avizul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Art. 148

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3), art. 84 alin. (2), art. 104 alin. (2), art. 105 alin. (5), art. 107 alin. (2) şi art. 117, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în străinătate, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate, prevăzută la art. 19 alin. (3), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(3) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, prevăzută la art. 104alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(4) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la art. 107 alin. (2) se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(5) Condiţiile şi procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licenţei prevăzute la art. 115,precum şi condiţiile şi procedura de efectuare a inspecţiilor prevăzute la art. 116 se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(6) SE ABROGA Procedura referitoare la exercitarea dreptului copilului ai cărui părinţi locuiesc în state diferite de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, prevăzută la art. 17 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie împreună cu Ministerul Afacerilor Externe.

(7) Tipurile de servicii specializate, prevăzute la art. 84 alin. (2), ce se asigură pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate, precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie în colaborare cu Ministerul Justiţiei.

(8) Atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului, prevăzute la art. 105 alin. (5), se elaborează de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

În tot cuprinsul legii, sintagmele „abuz sau neglijare”, „abuzul sau neglijarea”, „abuzat sau neglijat”, „abuzului şi exploatării” se înlocuiesc cu sintagmele „abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului”, „abuzul, neglijarea, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului”, „abuzat, neglijat, exploatat şi supus oricărei forme de violenţă asupra copilului”, „abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului.”

În tot cuprinsul legii, sintagma „Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice”.

Hotărârile Guvernului prevăzute la art. 12 ind.1, art. 87 ind.1 alin. (2), art. 97 ind.4 şi art. 106 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se adoptă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 2 alin. (1).

Până la aprobarea legii privind organizarea şi funcţionarea instanţei de tutelă, atribuţiile ce-i revin potrivit prezentei legi sunt îndeplinite de către instanţa judecătorească.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

CONFERINTA DE PRESA

16 September, 2013, 10:54
admin

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu Alianta T.A.T.A. si Zen World Extreme organizeaza miercuri, 18 SEPTEMBRIE 2013, la orele 10.30, in Sala TERRA a Hotelului RAMADA PARC din mun. Bucuresti, conferinta de presa cu tema centrala:

NOUL CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI IN ROMANIA

In cadrul conferintei de presa se vor aborda urmatoarele subiecte:

·   Prezentarea noutatilor normative exceptionale din Legea de modificare si completare a Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului:

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

2. Definirea ABUZULUI ASUPRA COPILULUI si a NEGLIJARII;

3. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

4. Sanctiuni dure (amenzi de max. 10.000 de lei) pentru incalcarea legislatiei recent adoptate;

5. Obligatii profesionale clare ale cadrelor didactice si medicale precum si ale functionarilor Directiei de Protectia Copilului;

6. Modalitatile de mentinere a relatiilor personale parinti-copil si de exercitare a autoritatii parintesti de ambii parinti;

7. Plasamentul in regim de urgenta;

8. Prestarea de catre copii a activitatilor remunerate;

9. Atributiile principale ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului;

10. Regulile speciale de procedura aplicabile divorturilor si cauzelor care privesc incuviintare masurilor privind minorii (stabilirea locuintei copilului, programul de legaturi personale parinte-copil, exercitarea autoritatii parintesti).

·    Prezentarea unor cazuri concrete din jud. Valcea, care demonstreaza cat de important este noul cadru legal pentru protejarea interesului superior al copilului de justitia romana si de autoritatile publice competente:

1. Cazul IAHN: un tata incearca fara succes de ani de zile sa-si trateze corect copilul diagnosticat cu hemipareza spastica si epilepsie, cerand justitiei romane si autoritatilor competente sa protejeze interesul copilului de abuzurile materne;

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

3. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie, care este anchetata in numeroase dosare penale, fiind cautata si de interlopi pentru imprumuturile contractate la camatari;

4. Cazul SMADEA: o mama incearca de luni de zile sa-si readuca fiul acasa, fiind impiedicata de fostul sot (functionar guvernamental ), cel care retine copilul fara drept in conditii nocive;

5. Cazul BUCURESCU: un tata nu este lasat sa se bucure de viata de familie alaturi de fiul sau, din cauza ca a refuzat sa-si sponsorizeze fosta sotie si pentru ca a ales sa-si intretina direct copilul si sa contribuie in natura la procesul lui de crestere si de educare;

Informatii suplimentare se pot obtine de la Presedintele T.A.T.A. la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/.

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Comunicat de presa

COPIII DIN ROMANIA AU NEVOIE DE MODELE EXCEPTIONALE IN SPORT SI

NU DE BUFONERIILE PENIBILE ALE UNUI FOST CAMPION

Alianta T.A.T.A. il roaga pe fostul campion Ilie Nastase sa nu-i mai demotiveze pe jucatorii de tenis din Romania, care se remarca in circuitul profesionist si sa faca efortul de a ramane un model pentru copiii care invata tenis acum si care vor escalada topurile WTA si ATP in viitor.

Cu toate ca a promis mereu in ultimii 20 de ani ca va crea o puternica academie de tenis, pentru a sustine acest sport in Romania, fostul lider ATP nu a reusit mai nimic, fiind depasit categoric la acest capitol de Andrei Pavel, de Gabriel Trifu si de alti fosti jucatori care nu s-au laudat, care nu au avut faima si influenta marelui Nasty, dar care au creat scoli de tenis bine cotate pe plan international.

Domnul Nastase se remarca din pacate prin tenacitatea cu care minimalizeaza importanta succeselor din prezent ale tenisului romanesc, desi ascensiunea jucatorilor romani in topurile profesioniste actuale este exceptionala, in conditiile in care sustinerea statului roman si a fostilor campioni cu dare de mana si stiinta de tenis este cvasi-nula.

halep

Dupa ce l-a executat pe Horia Tecau, castigator de Grand Slam la dublu, Ilie Nastase, cel mai bun jucator de tenis al Romaniei, nu este impresionat nici de performantele Simonei Halep. Romanca  noastra a ajuns la patru turnee WTA castigate in acest an, dupa cele de la Nurnberg, s’Hertogenbosch si Budapesta, invingand in weekend si la New Haven intr-o maniera senzationala, dupa ce a insirat victorii de rasunet in fata unor castigoare de Grand Slam. Printre victimele ei de prestigiu din 2013 se afla Radwanska, Stosur, Kuznetsova, Jankovic, Vinci, Wozniacki, Kvitova, fiind singura jucătoare din lume care a câștigat titluri pe toate suprafețele de joc în 2013. http://en.wikipedia.org/wiki/Simona_Halep

“Vorbim de niste turnee care nu sunt importante, din pacate. Sper ca intr-o zi, rezultatele pe care fetele le au la turneele astea neimportante sa le aiba si in turneele mari. Daca nu ai performante in turneele de Grand Slam, turneele mici nu prea conteaza. Nu vreau sa le iau din valoare, dar daca nu joci bine in turneele astea, nu mai conteaza”, a spus Ilie Nastase pentru Dolce Sport.

Probabil ca marele Ilie Nastase a fost deranjat de faptul ca uriasul succes al Simonei Halep a umbrit participarea acestuia la Gala onorifica americana dedicata liderilor ATP din ultimii 40 de ani. Jocul aproape perfect al Simonei  la New Haven a luat prim-planul expunerii mediatice de care ar fi beneficiat bufoneria penibila a domnului Ilie Nastase, cel care a decis sa stea in genunchi la propriu DOAR in fata urmatorilor fosti si actuali campioni ai tenisului mondial: Roger Federer, Rafael Nadal, Bjorn Borg, John McEnroe si Novak Djokovici.

Cei  “onorati” astfel de romanul Nasty au fost stanjeniti evident de gestul straniu si nepotrivit al acestuia, nestiind cum sa reactioneze si neintelegandu-i mesajul, in conditiile in care pe scena se aflau si alti colosi ai tenisului, in frunte cu Jimmy Connors, Ivan Lendl si Stefan Edberg, care aveau la activ mai multe victorii in turnee de Grand Slam si fusesera mai longevivi la varful ATP decat Ilie Nastase. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_ATP_number_1_ranked_singles_players

La evenimentul numit “No. 1 Celebration” au fost prezenti, alaturi de Ilie Nastase, John Newcombe, Jimmy Connors, Bjorn Borg, John McEnroe, Ivan Lendl, Mats Wilander, Stefan Edberg, Jim Courier, Marcelo Rios, Carlos Moya, Yevgeny Kafelnikov, Gustavo Kuerten, Lleyton Hewitt, Juan Carlos Ferrero, Andy Roddick, Roger Federer, Rafael Nadal si Novak Djokovici. http://www.youtube.com/watch?v=HvcNgWl6Uvk#t=32

Iata cateva date statistice care-l contrazic pe domnul Ilie Nastase, demonstrand cat de tare greseste fata de performera Halep:

· Pe lista invingatoarelor anterioare de la s’Hertogenbosch se afla Justine Henin, Martina Hingis si Mary Pierce, adica multiple castigatoare de turnee de Grand Slam si/sau foste lidere mondiale in clasamentul WTA. Merita amintit si ca fosta lidera mondiala WTA Kim Clijsters nu a reusit sa castige acest turneu, pierzand o finala.

· Turneul de la New Haven a avut in cei 15 ani de istorie castigatoare de exceptie din categoria fostelor lidere mondiale WTA, unele reusind chiar victorii consecutive: Venus Williams (4), Caroline Wozniacki (4), Justine Henin, Lindsay Davenport, Steffi Graf. Merita subliniat ca Simona Halep a reusit anul acesta sa le invinga in semifinala si in finala chiar pe castigatoarele ultimelor 5 editii ale turneului.

· Marcelo Rios, fostul lider mondial ATP si vecinul de scena al fostului campion Ilie Nastase la sindrofia de la New York la care acesta a fost bufonul de serviciu, NU A CASTIGAT NICIUN TURNEU DE GRAND SLAM IN CARIERA, ceea ce nu l-a impiedicat sa ajunga NR. 1 ATP.

simona-halep-nurnberg

Din fericire presa romaneasca a ales sa nu mediatizeze declaratiile invidioase ale fostului campion la adresa campioanei Halep, accentuand importanta pe care o au succesele Simonei si ale colegelor sale de generatie pentru copiii care se apuca de tenis in Romania.

“Toate aceste rezultate și forfota creată în jurul lor o să aibă aproape sigur un efect undeva unde se uită prea puțini: la școlile de tenis. Mai mulți copii își vor dori să se apuce de acest sport, mai mulți părinți vor dori să-și vadă odraslele la tenis. Cei mai mulți vor fi, însă, descurajați chiar de sistem. Vor descoperi cu stupoare că nu sunt sprijiniți, că trebuie să plătească ei totul, că unele centre de copii n-au nici măcar mingi suficiente, că există influențe de tot felul, interese și tot soiul de alte obstacole nefirești. E un drum lung, greu și costisitor; e un sport care nu-i pentru oricine, iar noi, pe Treizecizero.ro, am mai tot scris despre diversele aspecte care nu se văd la televizor. Dar pentru cine are suficientă răbdare și putere și-și asumă riscul să-l parcurgă până la capăt, părinte și copil, deopotrivă, satisfacțiile vor fi imense.” http://www.treizecizero.ro/news/simona-halep-castiga-si-la-new-haven-al-patrulea-titlu-al-anului

T.A.T.A. ii recomanda marelui Nasty sa ramana la US OPEN, pentru a-i incuraja pe conationalii sai si pentru a-i motiva sa se autodepaseasca si sa doboare recordurile fostilor campioni ai tenisului romanesc, pe ale caror succese s-a asezat din pacate colbul zecilor de ani trecuti de atunci. Poate va gasi puterea sa le dea sfaturi pertinente si altruiste, pentru ca tinerii performeri Halep, Carstea sau Tecau sa se instaleze in fruntea ierarhiilor profesioniste mondiale, stiind ca au beneficiat si de suportul marelui Nasty.

Simona Halep poate ajunge liderul WTA in premiera pentru tenisul feminin romanesc fara sa castige turnee de Grand Slam, cu conditia sa colectioneze cu talent si cu tenacitate in continuare “niste turnee care nu sunt importante” pentru domnul Ilie Nastase.

Informatii suplimentare se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web a T.A.T.A. http://www.t-a-t-a.ro/

simona-halep-autographed-photo-8x10

TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A IV-A CIVILA

DOSAR NR. 21810/301/2011

PRONUNTARE AMANATA PENTRU 26 APRILIE 2013

Apelul T.A.T.A. adresat Justitiei Romane in cazul STEER-MOISESCU vs. LOKODI

Tatal copilului, acuzat ca este maghiar de catre familia materna

“SALVATI COPIII” a refuzat sa se implice

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. solicita Tribunalului Bucuresti sa nu-l pedepseasca pe tatal Zsolt Lokodi pentru ca este un parinte de etnie maghiara care-si iubeste fiul si pentru ca doreste sa-si creasca si sa-si educe baiatul cu implicarea familiei materne, dupa ce a fost  timp de peste 2 ani separat abuziv de copilul sau de catre familia vedetelor TV Olivia Steer si Andi Moisescu, cu largul concurs al autoritatilor publice si al Justitiei Romane.

T.A.T.A. cere familiei STEER MOISESCU (Elena Steer, Olivia Steer Moisescu, Andi Moisescu) sa respecte legea si sa nu mai ignore drepturile copilului si ale tatalui sau. Cei trei au decis sa-l decada practic din drepturile parentale pe tatal Zsolt Lokodi, negandu-i acestuia statutul de unic parinte in viata al fiului sau si de titular al drepturilor parintesti.

Taticul copilului a actionat exclusiv legal, folosind toate parghiile necesare unei solutionari civilizate si amiabile a disputei pe care a provocat-o familia materna STEER MOISESCU, dupa ce a decis unilateral si abuziv sa-l decada din drepturile parentale pe tatal Lokodi si sa-i interzica viata de familie alaturi de fiul preaiubit.

Este revoltator ca niste formatori de opinie ca vedete TV il condamna pe tatal copilului pentru ca ESTE MAGHIAR, refuzandu-i pe acest motiv dreptul de a-si creste si a-si educa propriul copil.  Iata un fragment din “rechizitoriul” intocmit de familia maternal:

“Minorul nu cunoaste limba maghiara si mutarea sa intr-o colectivitate vorbitoare de limba maghiara, in mod brusc, la o scoala in limba maghiara, nu ar face decat s ail faca sa se simta marginalizat si neinteles.”

Declaratia notariala depusa de matusa OLIVIA STEER MOISESCU in dosarul civil confirma decizia familiei materne de a-l separa pe tata de copil. “Inca din decembrie 2010, Alex si bunica sa s-au mutat in Bucuresti, locuind amandoi in apartamentul meu.(…) Ma tem ca o eventual ruptura de familia noastra, chiar daca ar fi vorba doar de schimbarea domiciliului de la bunica la tata, i-ar putea provoca mari suferinte si l-ar dezechilibra emotional. (…) Oferindu-mi ajutorul in acest fel si fiind cat mai aproape de mama si nepotul meu, nu doresc altceva decat ca ei sa simta ca se pot baza pe mine neconditionat si ca le sunt aproape, nu numai financiar, ci si emotional.”

“Dragostea” matusii materne i-a permis totusi vedetei Olivia Moisescu sa-i trimita pe nepot si pe bunica din nou la Oradea, dupa ce a fost pierdut in prima faza procesul intentat de tatal minorului la Judecatoria Sectorului 3. Familia materna a considerat ca schimbarea domiciliului copilului va afecta si mai grav relatia tata-copil, in conditiile in care DGASPC Sector 3 soma vedetele TV sa respecte cadrul legal existent si sa respecte drepturile copilului si ale parintelui sau. Astfel, dupa ce copilul fusese inscris ilegal la medic si la gradinita in Bucuresti FARA ACORDUL TATALUI, cu toate ca minorul figura deja in evidentele cadrelor medicale si ale unitatii de invatamant din jud. Mures in urma demersurilor paterne, bunica materna s-a stabilit in vara anului trecut la Oradea, ignorand legile si sentinta civila.

Ascultarea copilului de catre judecatorii de la Tribunalul Bucuresti – in prezenta unui psiholog - a evidentiat abuzul psiho-emotional al bunicii materne, care se face vinovata de manifestarea SINDROMULUI ALIENARII PARENTALE la nepotul sau.

Procesul verbal incheiat de magistrati la data de 4 martie 2013 consemneaza atrocitatile familiei materne, care a chinuit deliberat un copil ramas deja orfan de mama in urma cu doi ani.  Iata un fragment din declaratiile unui copil nefericit:

“Alexandru arata ca tatal sau nu vine foarte des la el, in fiecare zi, ca alti tatici, ci foarte rar. (…) Nu stia inainte unde sta bunica paterna, dar acum crede ca locuieste undeva pe camp. (…) Tata ii aduce jucarii, dar buni (NOTA: BUNICA MATERNA) ii aduce jucarii mai frumoase. (…) Cu buni se intelege bine si ii este frica sa mearga la tata pentru ca nu i-ar da sa manance. (…) Are voie sa fie pozat doar de bunica sa, nu si de Zsolt. (…)Vrea sa scape de tata ca a avut multe peripetii cu el. (…) Lui Alexandru i-a spus buni ca atat cat a fost mic lui Zsolt nu i-a pasat de el. (…) A fost generous si l-a primit pe Zsolt cand a venit cu sotia lui. Pe urma, buni a spus ca a facut rau ca i-a primit. (…) Buni i-a spus ca daca s-ar duce acolo ar trebui sa spele cainii, sa spele geamuri si multe altele.”

Tupeul familiei Steer Moisescu a atins apogeul atunci cand a ajuns sa-i ceara tatalui sa plateasca pensie de intretinere pentru copilul de care era separat ilegal chiar de catre cei care-l acuzasera ca este mai sarac decat bogatele vedete TV.

Parintele a apelat la justitie si la autoritatile publice competente inca din luna ianuarie 2011, insa nu a reusit nici macar sa mentina legaturile personale cu fiul sau, in conditiile in care bunica materna, matusa Olivia si unchiul Andi (sotii Moisescu fiind si nasii micutului) au refuzat categoric sa-i permita parintelui sa-si ia copilul la domiciliul patern din jud. Mures.

Timp de peste 2 ani de zile, tatal Zsolt si-a vazut foarte rar copilul, fiind lasat sa relationeze cu fiul sau doar sub paza stricta a familiei materne, care l-a tratat precum un criminal periculos aflat in stare de detentie cu regim restrictiv.

Cererea adresata de parinte Judecatoriei Sectorului 3 in IUNIE 2011 – dupa ce timp de 6 luni a implicat toate autoritatile publice competente - a fost solutionata dupa 12 LUNI, desi era evident ca tatal copilului era in viata, isi dorea sa-l readuca acasa pe fiul lui si avea conditii decente de crestere si de educare pentru minor. Solutia instantei a fost favorabila tatalui Lokodi, iar FAMILIA MATERNA A FOST OBLIGATA SA INAPOIEZE MINORUL PARINTELUI SAU. Motivarea si redactarea sentintei civile s-a facut dupa cateva luni de zile, iar APELUL declarat de bunica materna a ajuns pe rolul Tribunalului Bucuresti in NOIEMBRIE 2012. Instanta de apel a permis familiei materne sa tergiverseze solutionarea dosarului, acordandu-se nu mai putin de PATRU TERMENE de judecata pentru a se solutiona cauza halucinanta aflata de cca 2 ani pe masa judecatorilor. S-a mizat probabil pe faptul ca in tot acest timp tatal copilului va sucomba, va ajunge imobilizat la pat sau va ajunge in penitenciar pentru ca familia materna STEER MOISESCU sa aiba castig de cauza si abuzuri grave sa ramana nesanctionate de autoritati si de justitie.

Tatal Zsolt Lokodi a solicitat ajutorul celebrei organizatii “SALVATI COPIII”, pentru a se face diligentele necesare pe langa familia STEER MOISESCU si pentru a fi protejate drepturile fiului sau in vederea readucerii acestuia in bratele tatalui. Acest demers sugerat de T.A.T.A. este justificat de prezenta domnului ANDI MOISESCU in Comitetul Director al Asociatiei “SALVATI COPIII”.

Este regretabil ca vedeta PRO TV nu numai ca incalca legislatia privind drepturilor copilului si legea penala, dar afecteaza grav imaginea unei organizatii atat de apreciate pentru activitatea sa exceptionala. T.A.T.A. a solicitat conducerii “SALVATI COPIII” sa ia masurile necesare pentru a-l determina pe taticul Andi Moisescu sa actioneze responsabil sau sa-l excluda din asociatie, insa doamna presedinte Gabriela Alexandrescu a refuzat categoric sa faca vreun demers care sa-l deranjeze pe colegul telecast din Comitetul Director, desi avea obligatia de a proteja drepturile copilului si ale parintelui.

Eforturile Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Sector 3 - sesizata de tatal copilului – de a media aceasta disputa dintre tata si familia materna s-au soldat cu un esec. Desi familiei STEER MOISESCU i s-a confirmat pe cale oficiala ca se afla in ilegalitate si ca nu are nici un drept sa interzica tatalui sa se ocupe de cresterea si educarea propriului copil, aceasta a refuzat sa accepte solutiile propuse de tatal Lokodi.

Domnul Zsolt Lokodi a propus un program de trecere graduala a baiatului de la rudele mamei la tatal sau si la familia paterna, asa cum este legal, firesc si benefic pentru copil, desi taticul minorului avea dreptul sa-si ia copilul acasa inca din decembrie 2010, fiind unic responsabil din punct de vedere legal de cresterea si educarea fiului sau.

Conform art. 98 din Codul Familiei, Dacă unul dintre părinţi este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie sau, din orice împrejurare, se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti”.

Afiliat la T.A.T.A., parintele minorului Alexandru Steer Lokodi a facut apel la autoritatile competente pentru ca drepturile sale si ale copilului sau sa fie protejate, incercand permanent sa solutioneze pe cale amiabila disputa cu familia materna, provocata de dorinta acesteia de a retine copilul cu orice pret si dupa decesul mamei sale, survenit tragic pe 2 decembrie 2010. Domnul Lokodi a pus erorile familiei materne pe seama durerii uriase resimtite de toti cei care au iubit-o pe mama copilului sau, dar nu a renuntat niciodata la drepturile sale parentale, fiind motivat permanent de afectiunea parinteasca pentru fiul sau.

Consiliat de T.A.T.A., domnul Lokodi a fost de acord chiar cu o restrangere temporara a drepturilor sale parentale, propunand familiei materne un plan de trecere treptata a copilului de la rudele mamei la tatal sau, dublat de un program de consiliere psihologica atat de necesar unui copil care si-a pierdut unul dintre parinti la o varsta atat de frageda, fiind cerut ajutorul specialistilor DGASPC Sector 3.

Iata un fragment din sesizarea inregistrata de tatal Lokodi la DGASPC Sector 3 :

« Alexandru s-a nascut prematur la Bucuresti prin cezariana, aproximativ la 27 de saptamani, deoarece mama lui a fost diagnosticata cu cancer in timpul sarcinii. Uniunea consensuala dintre mine si mama copilului a durat cca 10 ani. Dupa nastere, fiul meu a ramas in incubator pina la sfarsitul lunii martie. Mama sa imediat a inceput tratamentele pentru cancer imediat dupa cezariana, iar eu am intrat in concediul pentru cresterea si ingrijirea copilului cu varsta de pana la doi ani.

Copilul  a fost dus la sfarsitul lui martie la Oradea, unde a fost  ingrijit de cele doua bunici, mama mea si mama Laviniei. De la Oradea, copilul a fost luat de noi doi si adus la Craiesti in jud. Mures, unde a stat cu noi, fiind botezat la un an (februarie 2007) si unde a urmat un curs de gimnastica medicala. In august 2007, copilul a fost luat de bunica materna (Elena Steer) de la Mures si dus la Oradea fara acordul meu, profitand de faptul ca eu eram plecat din tara. Dupa mai multe discutii - in februarie 2008 - copilul a fost adus din nou la Mures pentru o perioada de  doua saptamani.

La inceputul lunii aprilie 2008, Lavinia si cu mine ne-am despartit, iar copilul a ramas la Oradea. Mama lui Alexandru s-a mutat la Oradea la inceputul anului urmator, adica in 2009. In septembrie 2008 a inceput procesul pentru custodia copilului, care a durat aproape doi ani. In aceasta perioada am vizitat copilul destul de rar, fiind  obstructionat de mama copilului (nu raspundea la telefon, gasea scuze irelevante). Incercari esuate de vizitare au fost facute si de sora mea si de parintii mei in aceasta perioada. Totusi dupa sentinta din 2010 am reusit sa fac mai multe vizite, inclusiv la ziua de nastere a copilului. Din pacate, la data de 02.12.2010 mama lui Alex a decedat.

Am sunat-o pe bunica materna a copilului meu, care zicea permanent ca baiatul este in stare de soc, trebuie sa ramana doar in mediul lui, cu cei pe care ii cunoaste. Totusi la data de 08.01.2011 am aflat de la matusa lui Alex, doamna Olivia Steer, ca acesta inca nu stie ca maica lui a decedat. Am insistat cu telefoane, e-mailuri, mesaje catre bunica si matusa copilului, dar fara succes. In data de 29.12.2010 am facut o vizita la domiciliul copilului de la Oradea (cu martori), unde nu am gasit pe nimeni, astfel ca am chemat politia pentru a se intocmi un proces verbal de constatare.

In 06.01.2011 am fost sunat de matusa lui Alex, instiintandu-ma ca fiul meu este bine, ca pot sa-l vizitez si ca urmeaza consiliere psihologica si un curs de logopedie. L-am vizitat pe Alex in data de 08.01.2011 la Bucuresti. (…) Ulterior a fost imposibil sa mai comunic cu doamna Elena Steer, pentru a afla detalii despre starea de sanatate a fiului meu, adresa la care locuieste temporar in Bucuresti si mai ales pentru a stabili de comun acord un plan de trecere graduala a copilului de la bunica la tatal sau.

Am cerut atunci Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. sa ma ajute pentru a atinge aceste deziderate si pentru a realiza in prima faza o tentativa de mediere a disputei dintre mine si bunica lui Alex. »

Tatal minorului doreste ca implicarea familiei materne in cresterea si educarea baiatului sa ramana importanta, considerand firesc ca rudele materne ale copilului sa beneficieze de un program consistent de legaturi personale, pentru ca fiul sau sa se bucure de afectiunea tuturor celor dragi si pentru a creste intr-un mediu familial armonios.

Copilul a fost mutat de familia materna de la Oradea la Bucuresti, aceasta declarand ca a fost inscris la gradinita si la un medic de familie. Toate demersurile familiei Steer Moisescu cu privire la micul Alex au fost facute fara acordul tatalui Lokodi, fiind un abuz grav si o incalcare flagranta a legislatiei in vigoare. Desi le-a solicitat numele gradinitei si al medicului din Bucuresti, bunica si matusa au refuzat sa le dezvaluie saptamani la rand, ceea ce l-a determinat pe tata sa le caute cu ajutorul DGASPC si al mass-media.

T.A.T.A. a condamnat public atitudinea iresponsabila si ilegalitatile medicului specialist in neuropsihiatrie, dr. MARIA SANDRU, ale psihologului MIRELA RADAN, ale psihopedagogului MARCELA ZAMBREANU, care au decis sa se interpuna intre tata si fiul sau, sa impiedice accesul tatalui Lokodi la sedintele de terapie ale minorului, sa il decada de facto din drepturile parentale pe un parinte care este legal unic responsabil de cresterea si ingrijirea copilului sau. Desi au fost avertizati ca au internat un copil care nu avea nici macar o trimitere de la medicul de familie sau de la un medic specialist, ca au relationat cu persoane (matusa Olivia si bunica Elena Steer), care nu aveau nici un drept sa retina copilul sau sa il “trateze” clandestin ori oficial, specialistii de la CSMC-IOMC a ignorat pana si somatiile superiorului ierarhic din fruntea IOMC si a continuat sa fabrice asa-zise acte medicale la comanda familiei STEER MOISESCU, actionand contrar interesului pacientului minor.

Pentru a demonta orice acuzatie absurda din partea familiei materne, domnul Zsolt Lokodi a propus acesteia sa accepte ca toate drepturile de natura succesorala pe linie materna ale fiului sau sa revina matusii acestuia, adica doamnei Olivia Steer Moisescu. Tatal minorului i-a cerut in acest sens bunicii materne, doamna Elena Steer, sa perfecteze un contract de intretinere in favoarea fiicei sale Olivia, in conditiile in care oricum fiica decedata, Lavinia Steer, nu avea practic nicio avere personala. Tatal Lokodi isi doreste doar sa fie in sfarsit lasat sa-si creasca fiul si sa-l faca fericit, asigurandu-i toate conditiile materiale si afective in acest sens din resurse exclusiv paterne.

Cei doi soti MOISESCU (OLIVIA VETURIA & ALEXANDRU AURELIAN) au decis sa-l decada practic din drepturile parentale pe tatal ZSOLT LOKODI, negandu-i calitatea de titular al drepturilor parintesti si impiedicandu-l sa se ocupe de cresterea si educarea propriului copil. Sotii Steer Moisescu sunt formatori de opinie si apar la TV ca reprezentanti ai unor posturi de televiziune care promoveaza declarativ valorile familiei si drepturile copilului si ale parintelui. Emisiunile celor doi (“DOAMNE DE POVESTE”, “ROMANII AU TALENT”, “APROPO TV”) sunt in prezent promovate cu voia sau fara voia managerilor posturilor TV cu pretul traumatizarii grave a unui copil, care este “lasat orfan” de tatal sau, in conditiile in care mama sa a decedat in urma cu doua luni. De altfel cei doi nasi ai copilului invoca tocmai veniturile consistente obtinute ca vedete TV pentru a convinge justitia ca sunt mai bogati decat tatal minorului si ca ii pot asigura acestuia un confort material superior.

Familia Steer Moisescu l-a lasat pe tatal Lokodi doar sa-si vada copilul timp de cca doua ore LUNAR, parintele fiind preluat dintr-un punct fix si facandu-se eforturi uriase ca acesta sa nu-si poata da seama care este adresa reala a celor doua vedete de la PRO TV si de la ACASA TV.

Este socant ca tocmai tatal Andi Moisescu, in calitate nu numai de parinte, dar si de membru in Comitetul Director al reputatei organizatii “SALVATI COPIII”, a ales sa incalce legea si sa comita un abuz oribil asupra unui copil in varsta de 5 ani. Decizia teleastului Moisescu de a-l separa pe copil de propriul tata, de a-l decade din drepturile parentale pe un parinte care-si adora fiul si care doreste sa-l creasca si sa-l educe intr-un mediu familial propice, de a actiona cu o ura atroce impotriva unui om care nu i-a facut nici un rau si care este tatic ca si vedeta PRO TV este cel putin bizara, desi are probabil anumite justificari socante furnizate de antecedentele vedetei Andi Moisescu din copilaria sa.

Domnul Andi Moisescu se bucura enorm ca este tata al celor doi baieti, dar ii refuza aceeasi fericire si tatalui Zsolt Lokodi, pe care il tine departe cu forta de propriul copil. Iata ce declara presei vedeta PRO TV: “Dar cind imi sare copilul de git si-mi spune „tata“, uitindu-se bucuros in ochii mei, nu-mi mai trebuie nimic.” (Revista TANGO) Taticul Andi ignora faptul ca aceleasi sentimente le are si tatal Zsolt Lokodi cu privire la fiul preaiubit!!!

Tatal Zsolt a propus un program de trecere graduala a baiatului de la rudele mamei la tatal sau si la familia paterna, asa cum este legal, firesc si benefic pentru copil, cu toate ca domnul Lokodi avea dreptul sa-si ia copilul acasa inca din dec. 2010, fiind unic responsabil din punct de vedere legal de cresterea si educarea fiului sau. Conform art. 98 din Codul Familiei, „Dacă unul dintre părinţi este mort, (…) celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti”. Tatal Zsolt Lokodi a propus familiei Steer Moisescu sa accepte ca toate drepturile de natura succesorala pe linie materna ale fiului sau sa revina matusii acestuia, adica doamnei Olivia Steer Moisescu. Tatal Lokodi isi doreste doar sa fie in sfarsit lasat sa-si creasca fiul si sa-l faca fericit, asigurandu-i toate conditiile materiale si afective in acest sens din resurse exclusiv paterne.

Desi solicitarile tatalui Lokodi erau pertinente, benefice pentru copil, pasnice, intelepte, ele au fost respinse categoric atat de cele doua doamne STEER (Olivia si Elena), dar si – INCREDIBIL! – de un tata care se lauda cu performantele sale parentale, cu actiunile sale umanitare, cu grija sa dedicata protectiei drepturilor copilului in cadrul „SALVATI COPIII”, cu modelul sau de viata in persoana unui alt tatic (domnul Adrian Sarbu), adica tocmai de domnul ANDI MOISESCU, vedeta PRO TV, tatal a doi baieti minunati.

“Sunt ferm convins că exemplul personal bate orice educaţie propriu-zisă. Am avut în faţă exemple extrem de ordonate şi calculate, asa că am devenit şi eu aşa. E meritul mamei mele şi al bunicilor din partea mamei, care m-au crescut.(…) Unchiul Marian a fost întotdeauna un model pentru mine. I-am studiat până şi scrisul, în detaliu. Asta nu i-am spus, dar sunt sigur c-a observat.” (Andi Moisescu in “ADEVARUL”) “Tatăl, regizor de film, a părăsit familia când ei erau mici  şi fraţii Moisescu au crescut cu mama şi bunicii din partea mamei. Bunicul, militar de carieră, era un bărbat sobru, chiar rece.” (Apropo de Andi Moisescu)

Informatii suplimentare se pot obtine de la presedintele T.A.T.A.  la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ fiind disponibile date suplimentare privind Cazul STEER LOKODI vs. LOKODI.

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. saluta interventia salvatoare a Judecatoriei Ramnicu Valcea, chemata sa protejeze interesul superior al unui copil abuzat grav, pe care tatal si ambele familii parentale extinse (bunici materni si paterni s.a.) incearcau disperat sa-l salveze. Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului VALCEA si OLT au refuzat sa tina cont de S.O.S.-ul unui baietel chinuit psihic si fizic la domiciliul mamei sale din Rm. Valcea.

Justitia valceana a demonstrat ca poate pronunta solutii intelepte si corecte chiar si in conditiile vitrege ale unui non-combat iresponsabil etalat de autoritatile responsabile cu protectia copilului. In premiera pentru magistratii nostri intr-un proces de acest gen, cele doua familii extinse – materna si paterna – si-au unit eforturile pentru a salva un copil de 6 ani, care fusese puternic traumatizat la domiciliul matern din mun. Ramnicu Valcea. In sala de judecata s-au aflat umar la umar de partea copilului cei patru bunici si tatal acestuia, hotarati sa puna punct unor abuzuri grave acceptate de mama minorului, care au fost ignorate de Directiile de Protectia Copilului din jud. Valcea si Olt.

Magistratul Alina Constantinescu de la Judecatoria Rm. Valcea a incuviintat cererea de emitere a unei ordonante presedintiale - inregistrata de tatal copilului si de bunicii materni (parintii mamei minorului) – prin care se solicita stabilirea locuintei copilului la domiciliul tatalui si al bunicilor materni din mun. Slatina. Copilul a fost ascultat in camera de consiliu de judecator, descriind chinurile suferite, iar cosmarul lui s-a sfarsit. Baiatul a revenit fericit la scoala si in mijlocul familiei care-l crescuse in pana in urma cu un an de zile, adica alaturi de bunici si de tata.

Desi baiatul in varsta de 6 ani a fost evaluat psihologic la Bucuresti, pentru ca DGASPC Olt a refuzat sa faca acest lucru, confirmandu-se suspiciunea de abuz fizic si psihic, DGASPC OLT si VALCEA au tergiversat solutionarea cazului si in final au ajuns la concluzia ca nu se impune luarea unor masuri de protectie a copilului, in ciuda marturiilor terifiante ale minorului, declaratiilor tatalui si bunicilor, concluziilor si recomandarilor din evaluarea psihologica a baiatului. Alianta T.A.T.A., tatal copilului si familia extinsa materna a minorului pun lipsa de reactie a autoritatilor judetene pe seama faptului ca agresorul indicat de baiatul abuzat este fost consilier judetean in Consiliul Judetean (CJ) OLT, iar DGASPC OLT se afla in subordinea CJ. Totodata, partenerul actual al mamei copilului este in prezent directorul unei banci din Rm.Valcea, dupa ce a ocupat functii importante in sectorul bancar din Slatina.

Evaluarea psihologica a copilului confirma relatarile baiatului, ale tatalui si ale bunicilor materni referitoare la comportamentul violent al partenerului mamei. Baiatul a descris psihologului suferinta provocata de partenerul mamei sale: “nu vreau sa ma duc la mama, pentru ca am fost batut, muscat de fund si de nas”; “m-a amenintat ca ma omoara si pe mine si pe mama, ca pe un caine”; “la mare a batut-o pe mama in fata mea si o baga cu capul in cada ca sa-si revina”; “ne-a alergat cu masina pe camp”; “de cate ori plecam, mama voia sa se arunce cu mine de pe podul Oltului”. Liderul T.A.T.A. i-a propun prezumtivului abuzator vizat de acuzatia de rele tratamente aplicate minorului sa efectueze un test poligraf, pentru a-si demonstra nevinovatia in acest caz deosebit de grav, insa influentul bancher a refuzat categoric, preferand sa lanseze amenintari.

Informatii suplimentare se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, http://www.t-a-t-a.ro/ .

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. va participa JOI, 13 DECEMBRIE 2012, de la ora 10, la sedinta de judecata programata la Judecatoria Ramnicu Valcea, in care se va emite o ordonanta presedintiala privindu-l pe copilul abuzat grav de actualul partener al mamei sale.

In premiera intr-un dosar civil de acest gen, tatal, intreaga familie paterna si toata familia materna extinsa (bunici, matusi, unchi s.a.) si-au unit eforturile pentru a-l salva pe fiul si nepotul lor, care refuza categoric sa se intoarca la domiciliul mamei sale din Rm. Valcea, pentru a nu mai suporta agresiunile concubinului mamei sale si pentru a nu mai asista la bataile cumplite pe care le [..citeste tot]

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. invita toti candidatii la alegerile legislative programate duminica, 9 decembrie 2012, sa-si asume respectarea DECALOGULUI PARLAMENTAR PENTRU COPIII SI FAMILIILE DIN ROMANIA, pentru ca parintii sa aiba garantia ca viitorii parlamentari vor avea prioritatile enuntate mai jos in activitatea lor legislativa.

  1. Vom modifica si completa in regim de urgenta Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, stabilind astfel criteriile de [..citeste tot]

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. face apel la Judecatoria Ramnicu Valcea sa protejeze interesul superior al unui copil abuzat grav, pe care tatal si ambele familii parentale extinse (bunici materni si paterni s.a.) incearca disperat sa-l salveze, desi Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului VALCEA si OLT au refuzat sa tina cont de S.O.S.-ul unui baietel chinuit psihic si fizic la domiciliul mamei sale din Rm. Valcea.

Joi, 29 noiembrie 2012, acest caz socant se va afla in atentia magistratului de la Judecatoria Rm. Valcea investit sa solutioneze cererea de emitere a unei ordonante presedintiale - inregistrata de tatal copilului si de bunicii materni (parintii mamei minorului) – prin care se solicita stabilirea [..citeste tot]

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. a reprogramat MITINGUL PARINTILOR, care urma sa se desfasoare miercuri, 28 noiembrie 2012, intre orele 11 si 14, in fata sediului Consiliului Superior al Magistraturii, situat în Bucureşti, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6, urmand ca acesta sa fie organizat MIERCURI, 12 DECEMBRIE 2012, in acelasi interval orar.

Judecatorul Cristi Danilet, membru al CSM, solicitase liderului T.A.T.A. ca protestul sa fie ANULAT pentru ca este o actiune cu conotatie politica, fiind programata deliberat in timpul campaniei electorale care se va incheia la data de 8 decembrie 2012. Acelasi magistrat asociase demersurile organizatiei tatilor cu criticile dure aduse Consiliului Superior al Magistraturii de trustul de presa INTACT (Jurnalul National, Antena 3).

Pentru a demonstra o data in plus ca demersurile T.A.T.A. nu au nici o conotatie politica, s-a decis amanarea cu 2 saptamani a protestului parintilor, care vor solicita in continuare Presedintelui CSM, doamna Alina Nicoleta GHICA, sa demisioneze din functie, pentru ca a incalcat grav legislatia in vigoare privind protectia copilului si reprezinta un exemplu nociv pentru justitia romana. Aceeasi solicitare il vizeaza si pe judecatorul Cristi Vasilica Danilet, membru al CSM, care a amenintat organizatorul protestului ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii vor solicita dizolvarea Aliantei T.A.T.A., drept represalii la adresa organizatiei care are curajul sa critice dur si fondat gravele abuzuri ale unor magistrati si sa ceara demisia Presedintelui CSM. Magistratul Danilet a fost in trecut membru T.A.T.A., fiind cu ani in urma afectat direct si grav de fenomenul discriminarii tatalui in justitie si separat abuziv de copilul sau.

Primaria Capitalei, Politia si Jandarmeria au avizat deja organizarea protestului la data de 12 decembrie 2012, fiind impus organizatorului un numar maxim de 30 de participanti la miting, din cauza locului de desfasurare, care nu permite derularea in bune conditii a unui miting de amploare.

Scopul pichetului il constituie manifestarea protestului cu privire la ignorarea interesului superior al copilului de catre majoritatea magistratilor in cauzele cu minori aflate pe rolul instantelor de judecata (ex. Judecatoria Rm. Sarat, Judecatoria Sectorului 3, Judecatoria Sectorului 1, Tribunalul Bucuresti, Judecatoria Rm.Valcea), Alianta T.A.T.A. dorind astfel sa determine Consiliul Superior al Magistraturii sa reactioneze la semnalele de alarma lansate de parintii nemultumiti de prestatia majoritatii judecatorilor si a procurorilor. Actiunea de protest face parte din Campania Nationala de Promovare a Custodiei Comune, care vizeaza combaterea fenomenului discriminarii tatalui in justitie si protejarea interesului superior al copilului in cauzele cu minori.

Demisia presedintelui CSM este necesara, in conditiile in care gravele abuzuri ale judecatoarei Alina Ghica asupra propriului copil, decaderea de facto din drepturile parintesti a fostului sot, presiunea exercitata de aceasta asupra judecatorilor in propriile dosare civile, care a determinat solutii halucinante, netemeinice si nelegale, toate acestea o descalifica pentru inalta functie de sef suprem al magistratilor din Romania, care trebuie sa aiba o probitate morala si o conduita publica ireprosabile.

In perioada 28 noiembrie – 12 decembrie 2012, Alianta T.A.T.A. va prezenta public probele privind gravele abuzuri ale magistratilor, solicitand INSPECTIEI JUDICIARE sa-si faca in sfarsit datoria legala.

Informatii suplimentare se pot obtine de la liderul T.A.T.A. la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, si de pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ , acolo este postata si Scrisoarea deschisa adresata Presedintelui CSM, in care sunt descrise abuzurile grave imputate acesteia.

Doamna Judecator Alina Nicoleta Ghica,

Va scriu in tripla calitate de presedinte al Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A., de tata al unei fetite de care am fost separat abuziv si nedrept trei ani si jumatate, dar si de cetatean al unui stat de drept, care stie ca magistratii sunt datori sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor în functie si în societate

T.A.T.A. a anuntat ca intentioneaza sa organizeze miercuri, 28 noiembrie 2012, MITINGUL PARINTILOR, intre orele 11 si 14, in fata sediului Consiliului Superior al Magistraturii.

Scopul pichetului il constituie manifestarea protestului cu privire la ignorarea interesului superior al copilului de catre majoritatea magistratilor in cauzele cu minori aflate pe rolul instantelor de judecata (ex. Judecatoria Rm. Sarat, Judecatoria Sectorului 3, Judecatoria Sectorului 1, Tribunalul Bucuresti), Alianta T.A.T.A. dorind astfel sa determine Consiliul Superior al Magistraturii sa reactioneze la semnalele de alarma lansate de parintii nemultumiti de prestatia majoritatii judecatorilor si a procurorilor. Actiunea de protest face parte din Campania Nationala de Promovare a Custodiei Comune, care vizeaza combaterea fenomenului discriminarii tatalui in justitie si protejarea interesului superior al copilului in cauzele cu minori.

De asemenea, manifestantii vor solicita Presedintelui CSM sa demisioneze din functie, pentru ca a incalcat grav legislatia in vigoare privind protectia copilului, reprezentand astfel un exemplu nociv pentru justitia romana. Presedinta CSM a inteles sa uzeze de functia sa in procesele personale, din care unul are ca scop discriminarea grava a tatalui (fostul sot), cu consecinta afectarii grave a copilului minor.

Asa cum am mentionat in comunicatul transmis presei, sambata - 24 noiembrie anul curent, am fost amenintati in numele dvs de catre judecatorul Cristi Danilet, membru al CSM, cu dizolvarea Aliantei T.A.T.A., ca represalii in situatia in care nu renuntam la protestul anuntat.

· Doamna Presedinta a CSM, vi se pare deontologic, moral si legal sa ne amenintati prin intermediul unui alt membru al CSM, desi nu v-am cerut decat sa respectati legile in vigoare si sa nu mai cereti justitiei sa va fie complice in abuzurile personale?

· Considerati ca Inspectia Judiciara ar trebui sa se autosesizeze cu privire la gestul incalificabil a doi membri CSM, de a ameninta o organizatie care lupta pentru drepturile parintilor si protectia drepturilor copilului si care doreste stoparea unor abuzuri ale magistratilor care ne-au transformat in Cenusareasa Uniunii Europene?

· Intelegeti ca, in urma abuzurilor grave savarsite, atat in instantele de judecata, cat si prin amenintarile proferate, sa va dati demisia de onoare din functia de Presedinte al CSM si din aceea de membru al acestui organism, pentru a-si recastiga credibilitatea?

· Credeti ca meritam sa fim amenintati pentru ca cerem magistratilor sa solutioneze tinand cont de INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI si cu celeritate dosarele in care trebuie luate masuri cu privire la copiii nostri (divorturi cu minori, ordonante presedintiale, cereri privind exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorilor si stabilirea sau redimensionarea unor programe de relatii personale ale parintelui cu copilul, cereri privind incuviintarea executarii silite a unor sentinte de incuviintare a unor masuri privind minorul), fara sa conteze functiile/demnitatile publice si influenta politico-economico-administrativa a partilor din cauzele respective?

Demisia presedintelui CSM, adica a domniei voastre, doamna judecator Alina Ghica, este fireasca, in conditiile in care gravele abuzuri comise asupra propriului copil, decaderea de facto din drepturile parintesti a fostului sot, presiunea exercitata asupra judecatorilor in propriile dosare civile, in care ati invocat functia de Presedinte al CSM, determinand solutii halucinante, netemeinice si nelegale, amenintarile proferate la adresa noastra va descalifica pentru inalta functie de sef suprem al magistratilor din Romania, al carei ocupant ar trebui sa aiba o probitate morala si o conduita publica ireprosabile.

Luni, 26 noiembrie 2012, presedintele CSM ar trebui sa se prezinte in fata subalternilor domniei sale de la Tribunalul Bucuresti (Sectia a IV-a Civila, Dosar nr. 38018/299/2011), pentru a le solicita sa il decada practic din drepturile parentale pe tatal propriului copil si sa-i binecuvinteze mamicii-magistrat gravele abuzuri de care se face vinovata in relatia cu fiica sa in varsta de 8 ani si cu tatal acesteia.

Doamna Judecator Alina Ghica, Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor va obliga ca prin intreaga dvs. activitate sa asigurati suprematia legii, sa respectati drepturile si libertatile persoanelor precum si egalitatea lor in fata legii si sa asigurati un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participantilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, sa respectati Codul Deontologic al judecatorilor si procurorilor.

Din pacate, domnia voastra ati nesocotit interesul superior al propriului copil, ati incalcat grav cadrul legal privind protectia copilului, l-ati decazut de facto pe tatal fiicei dvs. din drepturile parintesti, ati cerut magistratilor de la Judecatoria Sectorului 1 sa pronunte solutii nelegale si netemeinice, pentru a-l discrimina pe fostul dvs. sot, care este considerat vinovat pentru ca-si adora copilul si doreste sa aiba viata de familie alaturi de fiica sa si sa mentina legaturi personale cu propria fetita.

In Dosarul civil nr. 38018/299/2011, tatal copilului dvs. a solicitat justitiei sa-i incuviinteze exercitarea autoritatii parintesti in comun cu mama fetitei in varsta de 8 ani si sa dimensioneze un program de legaturi personale tata-fiica consistent, tinand cont de interesul copilului, de drepturile minorei si de drepturile paterne. Toate aceste cereri aveau ca temei legal NOUL COD CIVIL, cel in care Alianta T.A.T.A., dupa ani de lobby sustinut, a reusit sa determine legiferarea asa-numitei custodii comune, in baza careia si post-divort cei doi parinti iau impreuna deciziile privind copilul lor.

Tatal a cerut justitiei sa protejeze drepturile copilului si pe cele paterne, pentru ca domnia voastra v-ati situat deasupra legilor in vigoare si ati sfidat justitia, separandu-i pe cei doi – tata si fiica – pentru a-i produce o suferinta atroce fostului sot, desi ati reusit sa va traumatizati astfel si propriul copil.

Fostul sot va acuza ca ati ajuns sa inventati existenta unei alte fetite in fostul domiciliu conjugal, spunandu-i fiicei dvs. ca a fost inlocuita de un alt copil in sufletul si in universul tatalui ei.

„Parata a depus toate eforturile pentru a-mi zadarnici posibilitatea de a ma vedea cu copilul nostru si mentinerea unei relatii cu acesta, incheind inclusiv cu firma BGS un contract. (…) Chiar daca as avea o viata personala, subsemnatul am dreptul sa am legaturi cu copilul meu. Si de-as avea alti copii, nimic nu ma poate impiedica sa pastrez legatura cu fiica mea, de care sunt foarte atasat si careia i-am aratat tot timpul o reala si stransa afectiune, in ciuda celor sustinute de parata.(…)  Cum poate fi LIPSITA DE INTERES dorinta mea, exprimata in mod expres, de a participa in mod activ la cresterea, educarea si ingrijirea copilului, de a mentine legaturi personale cu fiica noastra, astfel cum pretinde presedinta Consiliului Superior al Magistraturii, ramane un mister.

Tatal copilului dezvaluie astfel o realitate socanta si anume ca ati cerut Judecatoriei Sectorului 1 sa va admita EXCEPTIA LIPSEI DE INTERES a tatalui in promovarea actiunii prin care solicita tocmai protejarea drepturilor sale si ale copilului la viata de familie, la mentinerea legaturilor personale si la exercitarea autoritatii parintesti. Adica ati cerut magistratilor sa ignore NOUL COD CIVIL si Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si sa-l decada partial din drepturile parentale, pentru a fi complicii dvs. in demersurile nelegale si abuzive care au provocat traumatizarea grava a propriei fiice.

INTAMPINAREA depusa de domnia voastra din dosarul civil indicat mai sus pune sub semnul intrebarii si competenta dvs. profesionala de magistrat, iar faptul ca argumentele dvs. de ordin juridic se bat cap in cap unele cu altele nu pot decat sa surprinda neplacut justitiabilii care se asteapta ca CSM sa fie condus de un profesionist in stiinte juridice.

Iata cum argumentati dvs. stupefiant cererea vehementa de a i se desfiinta fostului sot drepturile sale parentale si de a fi practic lasat copilul orfan de tatal sau, interpretand in maniera personala prevederile Noului Cod Civil:

„Astfel consider ca autoritatea parinteasca este un drept si o obligatie nascuta prin filiatie, pe cand custodia reprezinta in fapt o reglementare aplicata printr-o hotarare judecatoreasca a exercitarii autoritatii parintesti. Legiuitorul insa nu a mers mai departe reglementand cazurile de custodie intalnite in unele state europene si de pe continentul nord-american, respectiv custodia comuna fizica, custodia comuna legala, custodia impartita, termenii de parinti custodieni, dreptul de acces, programul parental, parintele rezident respectiv parintele nerezident. In aceste conditii, rezulta fara dubii ca prin introducerea art. 397 si urmatoarele NCC, legiuitorul a urmarit, cel putin in prima faza, sa diminueze si sa corecteze mentalitatea colectiva potrivit careia, parintele careia nu i-a fost incredintat copilul ca urmare a divortului, este exclus de la exercitiul autoritatii parintesti. Drept urmare, a dorit sa intareasca teza potrivit careia exercitarea autoritatii parintesti revine in comun de regula ambilor parinti, acestia avand indatorirea de a veghea impreuna la buna dezvoltare a minorului. Numai in cazuri deosebit de grave, un parinte poate fi inlaturat de la exercitarea acestei autoritati parintesti, decizie care este similara decaderii din dreptul parintesc.”

O vorba inteleapta romaneasca spune „GURA PACATOSULUI ADEVAR GRAIESTE!”, desi mai exista si „DACA TACEAI, FILOSOF RAMANEAI!”. Vi se aplica perfect domniei voastre, pentru ca de fapt recunoasteti mai sus ca l-ati decazut din drepturi pe tatal copilului, considerandu-va mai presus de legile din statul de drept a carui magistratura o conduceti din fruntea CSM.

Argumentatia dvs. socheaza in continuare, atunci cand afirmati ca „exercitarea comuna a autoritatii parintesti nu inseamna ca minora va locui impreuna cu subsemnata cat si la reclamant (unde de altfel este si nerezonabil, avand in vedere relatia acestuia cu o doamna si fetita acesteia, precum si faptul ca toti locuiesc in vechiul domiciliu al copilului; exercitarea comuna a autoritatii parintesti nu inseamna ca reclamantul o poate supune pe minora traumelor psihice prin repetarea celor declarate anterior privind „noua fetita”, luand-o oricand va dori de langa mama, nesocotind interesul superior al acesteia”.

Dincolo de faptul ca reamintiti de fetita-fantoma care bantuie fostul domiciliu conjugal, domnia voastra prezentati o realitate socanta a relatiei mama-fiica, de parca ar fi inca o legatura ombilicala, care impiedica fetita sa se desprinda de dvs. si sa mentina legaturi personale cu taticul ei in absenta dvs. si in afara domiciliului matern. Sa nu uitam ca este vorba de un copil de 8 ani, care a avut pana in mai 2011 o relatie excelenta cu tatal ei, de care era foarte atasata. Socant este ca de cca 18 luni, copilul nu a mai fost lasat de mama lui sa revina la domiciliul patern, pentru a se lamuri daca exista o fetita care a substituit-o si care locuieste in camera ei, daca intr-adevar tatal nu o mai iubeste, asa cum i-a spus cu obstinatie propria mama. In timpul scurs de la parasirea domiciliului conjugal, mama a schimbat locuinta copilului de 2 ori la adrese necunoscute, pentru a zadarnici eforturile tatalui de a pastra legatura cu fiica adorata.

Situaţia de abuz emoţional la care este supusa minora consta în faptul ca discernãmântul acesteia este afectat grav de mamã prin presiuni psihice, constand în inducerea persuasivã în mintea copilului a unei imagini negative şi chiar periculoase a tatãlui, având ca scop distrugerea relaţiei de ataşament şi afecţiune faţã de intreaga familie paternã, toate acestea pentru a îndepărta minora de tata.

Pe langa asa-numita CUSTODIE COMUNA, tatal mai solicita un program de legaturi personale cu fiica sa firesc si benefic pentru un copil de varsta sa, care poate fi considerat chiar parcimonios dimensionat, tocmai pentru a nu starni mania puternicei mame aflate la carma justitiei romane.

„Reclamantul a solicitat stabilirea unui program de vizitare pentru minora dupa cum urmeaza:

· Lunar, in al doilea si al patrulea sfarsit de saptamana, de vineri orele 17 pana duminica orele 18, cu preluarea minorei de la domiciliul mamei;

· In perioada vacantelor: in anii pari, integral vacanta de iarna si jumatate din vacanta de vara, in perioada 16 iunie – 31 iulie, atat in tara cat si in strainatate; in anii impari, integral vacanta de primavara/Paste si jumatate din vacanta de vara, in perioada 1 august – 10 septembrie, atat in tara cat si in strainatate.”

Aceste solicitari minimale ale tatalui preocupat de copilul sau au primit din partea domniei voastre o reactie stupefianta:

„Nu inteleg de ce reclamantul apeleaza la instanta de judecata pentru a stabili un program de vizitare intocmit ca un veritabil business plan pe urmatorii zece ani, cu ani pari si impari, cu date fixe, in conditiile in care legal, temeinic si moral ar fi fost sa accepte propunerea mea ca inainte de a cadea de acord asupra unui program de exercitare a legaturilor personale, sa consultam un specialist. Aceasta deoarece legaturile personale trebuie exercitate numai in interesul superior al copilului.”

Ati atins astfel, doamna Presedinte, culmea insolentei, pentru ca in realitate fostul sot chiar va ceruse sa urmati impreuna un program de consiliere, care sa presupuna si evaluarea psihologica a copilului traumatizat nu numai de divortul parintilor sai, ci mai ales de conduita iresponsabila a propriei mame, care isi obliga practic fiica sa-si urasca tatal.

Evaluarile psihologice si asa-zisa consiliere facuta de Directia Generala de Asistenta Sociala Sector 1 (consilier Constantinescu Mihaela Silvia, sef serviciu Nicolaescu Gabriela) si de un psiholog privat (Baciu Alexandra) reprezinta un MALPRAXIS urias, pentru ca demersurile au fost facute fara implicarea tatalui, la solicitarea dvs. expresa de a fi interzisa prezenta sa in cabinetul specialistului. Functionarii DGASPC Sector 1 si psihologul privat au aratat o slugarnicie totala in relatia cu puternicul sef al magistratilor din Romania, desi balbele profesionale i-au dat de gol, demascandu-le tentativa de inducere in eroare a unei justitii, care era deja in genunchi in fata Presedintelui CSM.

In doar doua sedinte, la foc automat adica, DGASPC a livrat instantei de judecata un  Raport psihologic jenant, pe care Comisia de disciplina din cadrul Colegiului Psihologilor din Romania ar trebuie sa-l analizeze si sa-i sanctioneze pe vinovatii care au ignorat interesul superior al unui copil si au lasat mama sa-si chinuie fiica in continuare.

Psihologul privat Baciu Alexandra, patronul unei dughene care elibereaza la cerere evaluari psihologice agreate de clientii care platesc, a fost contactat de tatal copilului, dupa ce acesta a primit in sala de judecata un alt raport psihologic elaborat fara stiinta si fara implicarea taticului indurerat. Psihologul a constatat astfel in al 25-lea ceas ca „domnul Ghica este dispus sa participe atat la sedinte impreuna cu fiica sa cat si cu fosta sotie; recomand organizarea unor astfel de intalniri pentru a se crea o alianta parentala, care sa fie in interesul dezvoltarii armonioase a fetitei”. Cu toate acestea, domnia voastra, adica mamica-magistrat din fruntea CSM, cea care cereati cu vehementa consiliere psihologica parentala, ati refuzat categoric sa dati curs invitatiei primite din partea unui psiholog care realizase totusi gravitatea unui malpraxis nociv pentru copil.

Si pentru a proba pana la capat ipocrizia dvs., ati si solicitat instantei de judecata in dosarul civil ca „in ceea ce priveste proba cu expertiza psihologica a minorei solicitata de catre reclamant, urmeaza sa luat act ca prima facie ma opun administrarii unei astfel de expertize, reclamantul urmand sa indice temeiurile de fapt si de drept ale administrarii unei astfel de probe”. Este incredibil, dar adevarat ca aceste alegatii apartin Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, unui judecator cu 14 ani de vechime in magistratura, unui parinte care ar trebui sa-si fericeasca propriul copil si sa nu-l lase orfan de tatal aflat in viata, care-l iubeste si care doreste sa fie prezent in universul fiicei sale, implicat deplin in cresterea si in educarea sa.

Adaugand si faptul ca ati suprimat si dreptul copilului si al bunicilor paterni de a mentine legaturi personale, ca ati ajuns sa-l haituiti pe tatal vinovat doar de faptul ca-si iubeste copilul, ca exista suspiciunea ca demersurile dvs. reprezinta un factor de presiune asupra fostului sot in procesul privind partajul bunurilor comune, se edifica imaginea unui cetatean care incalca legile in vigoare, care vremelnic a ajuns sa conduca magistratii dintr-un stat de drept, integrat in Uniunea Europeana, care este -  ce ironie! -  nascut de ZIUA S.U.A.!

Drept bomboana pe coliva unei justitii strambe, nedrepte si intimidabile atat de usor de functia dvs., solutia pe care ati obtinut-o de la Judecatoria Sectorului 1 este o noua pata pe fata magistraturii noastre, care s-a aplecat slugarnic in fata sefului CSM, in ciuda unui apel disperat venit din partea unui tatic nefericit, care a incheiat pledoaria sa, spunand:

„Va rog sa apreciati daca si in aceasta cauza functia vremelnica de Presedinte CSM a uneia dintre parti e mai importanta si mai presus decat toate probele din dosar, prevederile legii si interesul unui copil minor!!!”

Functia dvs. a fost mai importanta din pacate, iar dispozitivul Sentintei civile nr. 12629/2011 pronuntata CHIAR DE ZIUA DVS. DE NASTERE (4 IULIE) de judecatorul Petruta Ulmeanu este dezonorant pentru justitia romana! Constatand ca, din concluziile raportului de evaluare psihologica, reiese faptul ca „persoana potrivita care ar putea media formarea unei relatii tata-fiica este parata”, adica tocmai parintele alienator, care a urmarit desavarsirea SINDROMULUI ALIENARII PARENTALE, judecatorul infige cutitul justitiei in inima tatalui, care este si un avocat apreciat, adica

„Stabileste program de legaturi personale ale reclamantului cu minora nascuta in 2004, dupa urmatorul program:

· pentru primul an de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, programul va fi in prima si a treia saptamana din luna , sambata si duminica de la ora 10 pana la ora 19 in prezenta paratei, cu acordul minorei, cu posibilitatea luarii minorei de la domiciliul mamei doar in prezenta acesteia;

· dupa acest an programul va fi prima si a treia saptamana din luna de vinerea ora 18,00 pana duminica ora 18,00 cu posibilitatea luarii minorie din domiciliul mamei si fara prezenta acesteia, cu acordul minorei privind ramanerea in domiciliul reclamantului si noaptea, 2 saptamani in vacanta de vara si o sapatamana in vacanta de iarna si jumatate de vacanta de Paste.

Doamna Presedinte, nu intelegeti din pacate că fiica dvs. are drepturi dincolo de drepturile dvs. ca mama si că trebuie să respectati in primul rand drepturile propriului copil, dacă, intr-adevar, sunteti un parinte responsabil si iubitor.

In acest caz se manifesta deja SINDROMUL ALIENARII PARENTALE, dovada clara a abuzului psiho-emotional exercitat de mama asupra copilului, pentru ca aceasta urmareste prin orice mijloc sa-l indeparteze pe tata de minora, pentru a-i crea convingerea ca acesta nu o mai iubeste.

Astfel, copilul aflat in dificultate si considerat drept un bun personal chiar de mama sa, care il privează periodic de dreptul de a avea legaturi personale cu tatal sau, care are dreptul de a-l creste si a-l educa pe copil, este supus adesea unor traume psihice care pot influenţa în mod ireversibil dezvoltarea copilului, mama si familia materna făcând tot ce le stă în putinţă să prejudicieze grav legatura afectiva puternica dintre tata si fiica.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pe care o incalcati cu inversunare, stipulează următoarele:

“Art. 14 (1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament. (2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior. (3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

Art. 15 (1) In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:
a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.”

De relatia tata-mama depinde echilibrul psiho-afectiv al copilului, iar imaginea pe care ati prezentat-o despre tata minorei afecteaza perceptia copilului despre functia paterna in general. Asadar, influenta domniei voastre in calitate de mama a minorei asupra echilibrului psiho-afectiv al acesteia, asupra bunastarii, cresterii, educarii, dezvoltarii mentale, spirituale, morale si sociale nu a fost pana in prezent una corespunzatoare. Si este vorba de un parinte care conduce magistratii din Romania, care are obligatia sa fie un exemplu de conduita legala si morala pentru societate.

Obligatia asigurarii unui climat afectiv-emotional stabil, fara conflicte, obligatia de a oferi copilului informatii, explicatii si sfaturi, in functie de varsta si gradul de intelegere al acestuia, obligatia de a facilita mentinerea si dezvoltarea unor relatii de familie armonioase cu ambii parinti dar si cu familia extinsa paterna, acestea sunt doar cateva exemple de obligatii pozitive pe care nu le-ati respectat, punand copilul intr-o situatie intolerabila si transferand asupra minorei o responsabilitate disproportionata fata de varsta sa frageda, ajungandu-se pana la interzicerea legaturilor personale tata-copil DE ORICE TIP.

Doamna judecator, consider ca o astfel de situatie este intolerabila si de o gravitate extrema, ameninta echilibrul psiho-afectiv deja fragil al copilului, fapt pentru care se impune curmarea acestei situatii.

Fiicele crescute in astfel de circumstante intampina mai tarziu o mare dificultate in stabilirea de relatii de incredere si de angajament atat cu persoanele din anturaj cat mai ales cu partenerii lor, iar problemele lor adesea cresc in loc sa scada cu timpul.

In schimb, fetitele care au o relatie buna cu tatal sunt mai active social, isi fac usor prieteni, pot face fata mai bine situatiilor de stres, in comparatie cu fetitele lipsite de o interactiune substantiala cu tatii lor, intrucat tatal este cel care permite desprinderea copilului de mama si favorizeaza evolutia copilului spre autonomie si dezvoltarea increderii in fortele proprii.

Relatia tata-fiica este una speciala, numeroase studii si cercetari demonstrand ca tatii au un rol foarte important in maturizarea psiho-afectiva si de formare a personalitatii fetei, in formarea respectului de sine al fiicelor, tatal este cel care prin atitudinea sa fata de infatisarea fetelor poate influenta grija fata de sine, iar fetele asteapta lauda, sustinere, siguranta. Fetele invata de la tatal lor sa comunice, sa aiba incredere, cu tatal invata de obicei sa inoate, sa mearga pe bicicleta, pe rotile, tatal isi insoteste copiii in jocuri care implica riscuri si ii protejeaza in actiuni si activitati in care ei – copiii – isi demonstreaza puterea, rezistenta, adica sunt valorizati.

Coincidenta nefericita pentru domnia voastra, doamna judecator Alina Ghica, face ca la acelasi complet de luni, 26 noiembrie 2012, de la Sectia a IV-a Civila, sa fie programate si dosarele taticilor LOKODI si IAHN, doua victime ale sistemului patronat de CSM, care incearca de ani de zile sa-si salveze copiii, insa nu reusesc din cauza judecatorilor care actioneaza si gandesc precum sefa lor suprema. Parintii nu mai accepta practicile abuzive, indolenta si/sau lipsa de reactie a puterii judecatoresti, care provoaca nefericirea copiilor si care ignora cadrul legal romanesc si normele europene in materie.

Cu toate ca au trecut cca 2 ani de la decesul fostei sale partenere, tatal Zsolt Lokodi nu si-a putut exercita drepturile parintesti, nu si-a adus copilul la domiciliul patern NICIODATA, pentru ca s-a opus influenta familie materna, care a considerat baietelul drept o mostenire provenita de la raposata sa mama. Judecatoria Sectorului 3 a tergiversat timp de UN AN solutionarea unui dosar civil banal, in care nu avea decat sa constate ca unul dintre parinti a decedat, iar celalalt este in viata si doreste sa-si creasca fiul in buna pace cu familia materna extinsa.

Luni de zile minorul a fost tinut fara drept la domiciliul sotilor Andi Moisescu si Olivia Steer Moisescu, fiindu-i interzis tatalui LOKODI sa-si exercite drepturile parentale unice. Familia Steer Moisescu l-a lasat pe tatal Lokodi doar sa-si vada copilul timp de cca doua ore, fiind preluat dintr-un punct fix si facandu-se eforturi uriase ca acesta sa nu-si poata da seama care este adresa reala a celor doua vedete de la PRO TV si de la ACASA TV.

Este socant ca tocmai tatal Andi Moisescu, in calitate nu numai de parinte, dar si de membru in Comitetul Director al reputatei organizatii  neguvernamentale “SALVATI COPIII”, a ales sa incalce legea si sa comita un abuz oribil asupra unui copil in varsta de 5 ani la data retinerii abuzive si ilegale. Decizia teleastului Moisescu de a-l separa pe copil de propriul tata, de a-l decade din drepturile parentale pe un parinte care-si adora fiul si care doreste sa-l creasca si sa-l educe intr-un mediu familial propice, de a actiona cu o ura atroce impotriva unui om care nu i-a facut nici un rau si care este tatic ca si vedeta PRO TV este cel putin socanta.

Domnul Andi Moisescu se bucura enorm ca este tata al celor doi baieti, dar ii refuza aceeasi fericire si tatalui Zsolt Lokodi, pe care il tine departe cu forta de propriul copil. Iata ce declara presei vedeta PRO TV: “Dar cind imi sare copilul de git si-mi spune „tata“, uitindu-se bucuros in ochii mei, nu-mi mai trebuie nimic.” (Revista TANGO)

Tatal Zsolt a propus un program de trecere graduala a baiatului de la rudele mamei la tatal sau si la familia paterna, asa cum este firesc si benefic pentru copil, cu toate ca domnul Lokodi avea dreptul sa-si ia copilul acasa inca din dec. 2010, fiind unic responsabil din punct de vedere legal de cresterea si educarea fiului sau. Conform art. 98 din Codul Familiei, Dacă unul dintre părinţi este mort, (…) celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti”.  Noul Cod Civil legifereaza la fel. Tatal Zsolt Lokodi a propus familiei Steer Moisescu sa accepte ca toate drepturile de natura succesorala pe linie materna ale fiului sau sa revina matusii acestuia, adica doamnei Olivia Steer Moisescu.

Desi solicitarile tatalui Lokodi erau pertinente, benefice pentru copil, pasnice, intelepte, ele au fost respinse categoric atat de cele doua doamne STEER (Olivia si Elena), dar si – INCREDIBIL! – de un tata -  ANDI MOISESCU - care se lauda cu performantele sale parentale, cu actiunile sale umanitare, cu grija sa dedicata protectiei drepturilor copilului in cadrul „SALVATI COPIII”, cu modelul sau de viata in persoana unui alt tatic (domnul Adrian Sarbu), fiind la randul sau tatal a doi baieti minunati.

Doamna judecator Alina Ghica, tatal Lokodi – justitiabilul care va fi prezent la aceeasi instanta de la Sectia a IV-a  Tribunalul Bucuresti - isi doreste doar sa fie in sfarsit lasat sa-si creasca fiul si sa-l faca fericit, asigurandu-i toate conditiile materiale si afective in acest sens din resurse exclusiv paterne. Din pacate, justitia pe care o patronati nu a facut posibila nici dupa 18 luni de la sesizare inapoierea copilului unui parinte care-si doreste ca statul de drept sa fie functional, iar fericirea fiului sau, posibila. Coincidenta face ca tot de 18 luni si tatal copilului dvs. sa astepte o reactie responsabila din partea dvs. , care sa confirme ca va iubiti cu adevarat copilul si ca intelegeti ca are doi parinti – mama si tata – complementari si la fel de importanti in universul sau familial.

Cat despre Dosarul IAHN, va invit sa descoperiti impreuna cu colegii din CSM cum este posibila in Romania europeana odiseea unui tata, care de cca 5 (CINCI) ANI se lupta IN ACELASI DOSAR cu o justitie sadica si insensibila pentru a-si salva copilul si pentru a determina mama copilului si autoritatile competente sa protejeze interesul superior al unui copil care are o grava problema de sanatate (TETRAPAREZA SPASTICA). Dosarul civil al taticului ROBERT IAHN, aflat in faza de rejudecare dupa ani de eforturi zadarnice de a convinge justitia sa-si faca datoria, se afla dintr-o coincidenta divina pe rolul aceluiasi complet de judecata, la care de luni, 26 noiembrie 2012, veti incerca probabil din nou sa va impuneti punctul de vedere nelegal si netemeinic, care ignora legile in vigoare si afecteaza grav interesul superior al propriului copil.

Doamna Presedinte Alina Nicoleta Ghica,

Alianta T.A.T.A. promoveaza complementaritatea mamei si a tatalui in universul copilului, apara valorile familiei, sustine custodia comuna asupra minorului in caz de divort, afirma importanta ambilor parinti in cresterea si in educarea copilului si promoveaza modelele pozitive parentale, invitandu-va si pe domnia voastra sa sustineti aceste demersuri care sunt benefice pentru societatea romaneasca, dupa ce veti demisiona de la conducerea CSM si veti intelege cat de grav ati gresit ca magistrat, ca cetatean si ca parinte.

Parintii trebuie stimulati sa se implice in cresterea si in educarea propriilor copii, iar discriminarea tatalui in societatea romaneasca trebuie sa devina un fenomen combatut permanent de statul roman si mai ales de justitie. Cei doi parinti sunt la fel de importanti pentru copilul lor, iar complementaritatea lor in viata de familie trebuie promovata permanent.

Totodata, domnia voastra si colegii din magistratura trebuie sa intelegeti ca aveti obligatia de a proteja interesul superior al fiecarui copil a carui soarta este influentata de hotararile judecatoresti pronuntate de magistrati care ar trebui sa lase la usa salii de sedinte propriile nefericiri, frustrari, traume, stereotipuri sau mentalitati retrograde, pentru a demonstra ca Romania este un stat de drept.

Tatici suficient de buni pana la pronuntarea divortului de mamele copiilor sunt redusi de magistrati doar la statutul de platitori de pensie alimentara, fiind brusc considerati nedemni sa se mai implice in cresterea si educarea propriilor copii si fiind deposedati brutal de toate drepturile parentale. Instantele judecatoresti nu tin cont de regula de interesul superior al copilului, contribuind din pacate la abuzarea psihica si chiar fizica a minorilor. Desi multe mame se razbuna pe fostii soti, blocand accesul acestora la fiii sau fiicele lor si otravind relatia tata-copil, ignorand sentintele de stabilire a programului de vizitare si traumatizandu-si grav proprii copii, magistratii si reprezentantii autoritatilor publice abilitate sa intervina asista pasiv la acest fenomen deosebit de nociv pentru societate.

Asemenea domniei voastre, foarte multi magistrati considera ca tatal este un parinte de mana a doua, care poate fi ejectat din viata propriului copil prin pronuntarea unei sentinte judecatoresti care nu tine cont de interesul superior al copilului si de drepturile tatalui acestuia. Asa-numitele programe de vizitare stabilite de catre instantele de judecata sunt simbolice, pentru ca tatal primeste in medie 4 zile pe luna ca sa le petreaca impreuna cu copilul sau, doua saptamani in vacanta de vara si o saptamana in timpul iernii, relatia tata-copil avand astfel enorm de suferit. Adesea programul de vizitare este acordat doar cu conditia sa se desfasoare in prezenta mamei biologice a copilului, ceea ce perturba si mai mult comunicarea tata-copil, atunci cand unul dintre parinti foloseste minorul pe post de arma impotriva celuilalt parinte. Alienarea parentala provocata de parintele care a obtinut custodia copilului, sabotarea premeditata a relatiei tata-copil, desi reprezinta abuzuri psiho-emotionale grave, sunt ignorate de regula de magistrati, parintele-abuzator fiind chiar incurajat sa continue a-si chinui propriul copil si a-l folosi drept arma impotriva celuilalt parinte.

Indolenta, reaua-vointa si neprofesionalismul caracterizeaza din pacate activitatea multor magistrati, determinand tatii nedreptatiti sa se adreseze Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Statul roman se va confrunta cu un val de litigii inregistrate la CEDO de taticii romani, pentru a trage un semnal de alarma la nivel european cu privire la discriminarea tatalui de catre justitia romana, desi in Noul Cod Civil a fost legiferata in sfarsit EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI DE AMBII PARINTI, ceea ce teoretic mai reduce din agresivitatea fenomenului discriminarii tatalui de catre justitia romana.

De foarte multe ori taticii, asemeni fostului sot al Presedintelui CSM, nu pot beneficia de programele de vizitare (ce cumplit suna!), pentru ca mame iresponsabile incalca drepturile copilului si ale tatalui. Tatii apeleaza la executori judecatoresti, la autoritatea tutelara, la directia pentru protectia copilului, formuleaza plangeri penale, pentru a ajunge langa copiii lor. Procurorii ingroapa ani de zile niste dosare clare ca lumina zilei, iar atunci cand se pronunta, socheaza cu solutii de NEINCEPERE A URMARIRII PENALE (NUP) sau stabilesc amenzi administrative sau penale in bataie de joc. Este si cazul colegei dvs. din cadrul CSM, doamna procuror Florentina GAVADIA, care in functia de Prim-Procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 a ignorat plangerile penale ale tatilor separati abuziv si ilegal de proprii copii si i-a lasat pe minori sa fie chinuiti cumplit de parinti iresponsabili. In penitenciare sunt tati condamnati pentru neplata pensiei alimentare, dar pedepsele privative de libertate sunt tabu, atunci cand parintii-alienatori trebuie sa dea socoteala pentru refuzul de respecta sentintele privind programele de relatii personale ale taticilor cu proprii copii. Dubla masura folosita de magistrati face ca tatii implicati in cresterea si educarea propriilor copii sa fie tratati ca niste infractori periculosi, atunci cand cer justitiei sa le protejeze drepturile lor si ale fiilor si fiicelor acestora.

INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI?! Toata autoritatile il invoca si cu toate astea il ignora permanent, lasand copiii traumatizati si pe tatici chinuindu-se de dorul si de mila micutilor lor. Instantele sunt populate de judecatoare de regula, care discrimineaza grav tatii, deoarece adesea obiectivitatea lor este afectata de experiente personale nefericite. Tatii platesc de regula nu doar din cauza indolentei sau neprofesionlismului multor magistrati, ci din din cauza relei-vointe induse de rateurile procurorului sau judecatorului in plan personal, in viata de familie sau de cuplu. Este foarte important ca evaluarile psihologice periodice ale magistratilor sa-i tina departe de sala de judecata pe cei afectati grav de dramele personale si sa-i protejeze pe justitiabili de furia unor magistrati, care isi pierd echilibrul, nedreptatesc tatii si chinuie copii nevinovati.

Alianta T.A.T.A. nu mai accepta ca tatii sa fie discriminati si jigniti de Justitia Romana si isi va spori eforturile pentru a-i determina pe magistrati sa solutioneze responsabil, profesionist si cu celeritate cauzele cu privire la minori si la familie. Cei mai multi tatici isi iubesc copiii si vor sa fie implicati cantitativ si calitativ in cresterea si in educarea acestora, neacceptand ca drepturile elementare ale lor si ale copiilor sa fie incalcate brutal chiar de catre cei obligati prin lege sa vegheze la respectarea lor si sa sanctioneze incalcarea acestor drepturi. Societatea romaneasca trebuie sa se vindece, iar domniile voastre, magistratii romani, aveti un rol crucial in combatarea unor fenomene nocive pentru societate! De aceea consider ca locul domniei voastre, doamna judecator Alina Ghica, nu mai este in Consiliul Superior al Magistraturii!

Reglementarea autoritatii parintesti comune in NOUL COD CIVIL, stabilirea unei proceduri clare si uniforme la nivel national de efectuare a rapoartelor de ancheta sociala, decaderea din drepturile parentale ale celor care ignora sau incalca sentintele judecatoresti privind asa-numita custodie comuna, stabilirea locuintei copilului sau a programului de legaturi personale, solutionarea cu celeritate a dosarelor penale privind relele tratamente acordate minorului, abandonul de familie si nerespectarea hotararii judecatoresti, combaterea violentei in familie prin sanctionarea drastica a acestor abuzuri, pedepsirea mai dura a celor care se fac vinovati de abuzarea fizica sau psihica a minorilor, reglementarea clara a relatiei institutionale dintre Autoritatea Tutelara si Directia pentru Protectia Copilului, instaurarea obligativitatii de a se evalua psihologic parintii si copiii in cadrul proceselor de divort si de incuviintare a masurilor privind minorii, toate acestea reprezinta deziderate ale Asociatiei T.A.T.A. si ar trebui urmarite si sustinute si de magistratii romani dornici sa performeze profesional si sa serveasca interesul public, inclusiv de magistratii ALINA GHICA si CRISTI DANILET.

Informatii suplimentare despre asociatia care a initiat in Romania legiferarea custodiei comune, care militeaza pentru protectia si promovarea drepturilor copilului si combate cu succes fenomenul discriminarii tatalui in societate, in justitie, in scoli si in spitale, pe care membrii CSM doresc sa o dizolve pentru ca afirma public adevaruri incomode despre justitia romana se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, de pe pagina web a T.A.T.A. http://www.t-a-t-a.ro/

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

ANEXA:

LEGEA nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor stipuleaza urmatoarele:

ART. 4  (1) Judecătorii si procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, sa asigure suprematia legii, sa respecte drepturile si libertăţile persoanelor, precum si egalitatea lor in fata legii si sa asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, sa respecte Codul deontologic al judecătorilor si procurorilor si sa participe la formarea profesională continua.

ART. 5 (2) Judecătorii si procurorii sunt obligaţi sa se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie in cazuri care presupun existenta unui conflict între interesele lor si interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, cu excepţia cazurilor in care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţa, in scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului si s-a considerat ca existenta conflictului de interese nu afectează îndeplinirea impartiala a atribuţiilor de serviciu.

ART. 34 (1) Înainte de a începe sa-si exercite funcţia, judecătorii si procurorii depun următorul jurământ: “Jur sa respect Constituţia si legile tarii, sa apar drepturile si libertăţile fundamentale ale persoanei, sa-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, constiinta si fără partinire. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”

ART. 90 (1) Judecătorii si procurorii sunt datori sa se abţină de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor in profesie si in societate.  (2) Relaţiile judecătorilor si procurorilor la locul de munca si in societate se bazează pe respect si buna-credinţa.

ART. 97 (1) Orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, in legătura cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale in raporturile cu justitiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

ART. 98  (1) Judecătorii si procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum si pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

CODUL DEONTOLOGIC AL MAGISTRATILOR

Art. 10 : Magistratii au îndatorirea de a contribui la garantarea suprematiei legii si a statului de drept, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

Art. 21: Atât în exercitarea atributiilor profesionale cât si în afara acestora, magistratii sunt datori sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor în functie si în societate. Magistratii trebuie sa apere prestigiul puterii judecatoresti printr-o comportare adecvata în relatiile cu justitiabilii, cu colegii, cu reprezentantii celorlalte organe ale statului, cu întregul corp social.

Art. 22: Magistratilor nu le este îngaduit sa pretinda sau sa accepte sa-si rezolve interesele personale, familiale, sau ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toti cetatenii, fiindu-le cu desavârsire interzis sa se foloseasca de calitatea lor de magistrati pentru a obtine avantaje sau prioritati în rezolvarea unor astfel de interese.

ANEXA 2

În aprecierea interesului superior al minorei vă solicit să observaţi şi concluziile specialiştilor în psihologie privind  importanţa tatalui în creşterea şi in educarea copilului.

“Rolul si functia tatilor nu mai sunt aceleasi ca acum cincizeci de ani. Locul pe care il ocupa sau pe care ar trebui sa-l ocupe langa fiica lor, inca din primii ani de viata ai acesteia, s-a schimbat considerabil. S-a trecut de la un model patriarhal, inaccesibil, la un model paternal cu care o fiica poate direct sa se identifice, cu conditia ca acest lucru sa merite efortul. Si, inevitabil, relatia intre un tata si fiica lui s-a modificat din aceasta cauza. Astazi, un tata participa afectiv si concret la formarea fiicei lui inca din primele ei luni de viata; toate studiile pe aceasta tema confirma acest lucru. Ce transformare in doar cateva decenii! Astazi, mai mult decat ieri, fetele se pot identifica cu tatal lor in toate domeniile vietii: in viata scolara, in modul lor de viata, in independenta pe care o au, in viata afectiva si amoroasa, in reusita sociala.” (Alain Braconnier – Cum sa fii un tata bun pentru fiica ta)

“Un studiu semnat de Marissa Diener (2002) la University of Utah a demonstrat că bebelusii (în vârstă de 12 luni) care au o relatie apropiată cu tatăl lor par mai rezistenti la stres decât ceilalti. Bebelusii care au avut o relatie bună cu tatii lor au folosit mai multe strategii interpersonale decât ceilalti. Concluzia autoarei are implicatii deosebite: “se pare că există ceva unic la tati, care le conferă copiilor oportunităti diferite de a-si regla emotiile” (Broughton, 2002 pag. Al).

Studii cum ar fi cel realizat de Pruett (1987) au arătat că bebelusii de sase luni, ai căror tati se jucau frecvent cu ei, au înregistrat scoruri superioare la Testul Bailey privind Dezvoltare Mentală si Motrice. Parke (1981) a observat că acei copii ai căror tati au petrecut mai mult timp cu ei erau mai activi social si puteau face fata mai bine situatiilor de stress, în comparatie cu copiii relativ lipsiti de o interactiune substantială cu tatii lor. O a doua femeie nu poate juca rolul tatălui. De fapt, McLanahan si Sandefur (1994) au constatat că copiii care locuiau cu mama si bunica se descurcau mai prost la adolescentă, în comparatie cu cei care locuiau cu un singur părinte. Biller (1993) a concluzionat că bărbatii care fuseseră lipsiti de tată aveau acum sanse mai mari să recurgă la comportamente agresive, masculine, oarecum recuperatorii. Studiul său, bazat pe mai mult de 1.000 de surse separate, a demonstrat în mod repetat efectul pozitiv al tatilor asupra copiilor.

Pruett (1993) a sumarizat deosebita lucrare a lui Erik Erikson, unul dintre cei mai apreciati psihologi în domeniul dezvoltării, care a remarcat că mamele si tatii iubesc în maniere diferite. Iubirea tatilor este caracterizată prin instrumentalitate si mai multe asteptări, în timp ce iubirea mamelor este mai protectivă, mai expresivă si mai integratoare. Mamele au grijă de cei mici. Tatii îi supraveghează. Mamele sunt îngăduitoare. Tatii negociază. Tatii se concentrează pe relatiile extra-familiale, pe abilitătile sociale si pe legarea de prietenii. Adolescentii care au relatii bune cu tatii lor posedă abilităti sociale superioare, manifestă mai multă încredere si sunt mult mai siguri pe ei. Acolo unde există un tată în casă, sunt mai putine cazurile de relatii sexuale la adolescenti.

Care sunt consecintele lipsei tatălui? Alfred Masser, psihiatru la Northside Hospital din Atlanta, Georgia, a remarcat faptul că tot mai multi copii care solicită asistentă psihiatrică suferă de pe urma lipsei tatălui (1989). Blankenhorn (1995) a arătat că lipsa tatălui este cauza primară a declinului copiilor în societatea de azi, fiind asociată cu probleme sociale cum ar fi sarcini la adolescentă, abuz infantil si violentă casnică împotriva femeii.

Cercetările extensive desfăsurate în timp au dovedit categoric importanta mamelor în dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Cercetările recente oferă dovezi clare privind importanta tatilor în dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Există dovezi la fel de suficiente si în ceea ce priveste consecintele lipsei tatălui si relatia dintre aceasta si dificultătile serioase din viata copiilor, dar si costurile pentru societate.” (prof. dr. univ. A. Dean Byrd - Complementaritatea genurilor si cresterea copiilor: traditia si stiinta sunt de acord) Dr. Byrd este presedintele Fondului Thrasher pentru Cercetare si profesor de medicină la University of Utah, cu activitate în cadrul Ministerului Familiei si Medicinei Preventive si în cadrul Departamentului de Psihiatrie. În plus, dr. Byrd detine functia de director adjunct în cadrul Departamentului de Studii Familiale.

Copii si parinti