TATA - T.A.T.A. - ALIANTA ANTIDISCRIMINARE A TUTUROR TATICILOR

Cum sa vorbesti pe mintea copilului

Victor Popescu Psihologul Mihaela Zaharia trece in revista citeva dintre cele mai neinspirate replici parintesti care bruiaza comunicarea cu cei mici.

Descarcarea nervilor pe copii, protejarea lor exagerata pe motiv ca sint „mici si neajutorati“ sau santajul afectiv blocheaza relatia dintre parinti si odrasle. Mai mult, ultimii vor fi lipsiti de autonomia necesara pentru a se descurca la maturitate. Toate aceste aspecte sint discutate de psihologul Mihaela Zaharia la workshopul „Cum sa vorbesti eficient copiilor“, organizat de firma de training si de consultanta Mind Master. „Comunicarea eficienta este cea prin care parintele reuseste sa-l faca pe micut sa inteleaga intentia sa pozitiva. Totul e sa-i vorbesti fara sa-i negi identitatea, fara sa-l domini, cultivindu-i respectul de sine si autonomia“, spune Zaharia. Specialista trece in revista citeva dintre capcanele in care pot sa cada chiar si cei mai binevoitori parinti.

Imperativul „Nu fa asta!“, preferatul parintilor, pacatuieste in masura in care nu spune ce altceva ar putea fi facut. „E bine sa-i dai posibilitatea copilului sa aleaga din cel putin doua variante. Cind ii spui «Nu stropi cu apa!», ce poate sa faca, sa stea cu miinile in sus? Ai putea sa-i spui sa se joace cu barcutele sau sa se joace cu iepurasul in apa“, exemplifica Mihaela Zaharia. Desi vor binele micutilor, parintii gresesc si in momentul in care recurg la santaje de genul: „Daca nu maninci tot, moare bunica sau se supara Doamne-Doamne“. Dresat in acest fel, copilul va invata sa asculte de frica si nu va fi incurajat sa ia propriile decizii. Mai tirziu, la scoala sau in tabara, el ar putea fi  usor manipulat prin amenintare, atrage atentia psihologul. Santajul ar trebui inlocuit cu explicatii adaptate la virsta copilului de tipul: „E bine sa maninci, pentru ca ce-ti dau eu te ajuta sa fii sanatos“.

„Ce note ai luat azi?“ si „Colegul tau cit a luat?“ domina ritualul de intimpinare a copilului sosit de la scoala. Obsesia notelor vine uneori din faptul ca multi parinti cred ca odrasla lor va avea succes in viata doar daca e cea mai buna din clasa. Pentru alti parinti, „notele bune sint vazute si ca o rasplata a sacrificiilor lor“, spune trainerul de la Mind Master. „E normal sa te interesezi ce face copilul la scoala, dar e important ca si el sa fie motivat sa-ti spuna ce a facut la scoala din proprie initiativa. Cineva povestea ca mama sa il intreba: «Care a fost cea mai interesanta intrebare pe care ai pus-o astazi la scoala?»“, exemplifica Zaharia. Ea mai atinge un alt punct nevralgic al educatiei traditionale - comparatiile de tipul: „Vecinul tau ia note mai bune“ prin care parintii inteleg sa-si motiveze copiii. Acest „mai bun“ e periculos, pentru ca viitorul adult nu va fi niciodata multumit. Toata viata sa va intilni persoane care sa fie mai bune intr-un domeniu sau altul, observa Zaharia. Psihologul pledeaza pentru dezvoltarea abilitatilor care-l diferentiaza pe propriul copil de ceilalti. „S-ar putea ca micutul sa fie bun la muzica si desen, si nu la matematica si fizica, asa cum cred unii parintii ca ar trebui sa fie“, spune psihologul.

„Vezi ca ai sa cazi“ se poate transforma dintr-un avertisment binevoitor intr-o programare pentru esec. „Cind vrei sa avertizezi copilul in legatura cu un eventual pericol, e bine sa-i spui ce sa faca pentru a preintimpina un posibil accident“, explica Zaharia. „O sa scapi paharul!“ nu comunica nimic pozitiv copilului. Mult mai util e sa i se spuna: „Fii atent, tine bine paharul!“, sfat care sugereaza doar eventualul accident. Nereusita ii pindeste si pe copiii supraprotejati de parintii care nu-i cred in stare sa se descurce singuri. Scuzele de genul: „Lasa-l ca e mic si nu stie“ nu respecta independenta copilului, care se obisnuieste ca problemele sale sa-i fie rezolvate tot timpul de altii. „E important sa responsabilizezi copilul pentru ceea ce face. Cind am dus fetita la tuns, i-am dat ei banii sa plateasca in schimbul serviciului facut pentru ea“, exemplifica Mihaela Zaharia.

„Ma enervezi“ este una dintre cele mai perverse replici parintesti, spune psihologul, pentru ca efectele sale negative nu se vad imediat. Reprosuri precum: „M-ai dezamagit“ sau „M-ai intristat“ spuse la suparare de cei mari il fac pe copil sa se simta vinovat inclusiv pentru sentimentele parintilor. Cu atit mai mult cu cit „copiii tind de regula sa se culpabilizeze pentru problemele celor mari (divorturi, certuri etc.)“, atrage atentia Zaharia. Parintii iritati de purtarea odraslelor si-ar putea exprima supararea fara sa o puna in circa celor mici. In loc de „Iar m-ai suparat“, mama ar trebui sa-si asume sentimentele spunind, eventual, „Ma simt nervoasa cind vad ca patul a fost facut in zece minute in loc de cinci minute“, crede trainerul de la Mind Master.

• Lectii pentru parinti

La workshopul de comunicare eficienta cu copiii vin in principal parinti cu copii de peste 2 ani, virsta la care ei isi dau seama ca metodele traditionale nu functioneaza, spune psihologul Mihaela Zaharia, formata in programare neurolingvistica si analiza tranzactionala. Parintii afla tehnici noi, pe care le pun in practica acasa si le compara cu cele „clasice“. „Nu exista tehnici general valabile. Am avut parinti care mi-au spus ca unele lucruri invatate la curs mergeau cu baiatul, dar nu si cu fetita“, exemplifica psihologul de la Mind Master. Workshopul pe care-l coordoneaza include filme si discutii legate, printre altele, de acceptarea sentimentelor copilului, de variante la pedeapsa sau de incurajarea autonomiei copilului.

Corduneanu Vlad-(19-02-2008 18:01)