“Omule de stat! Nu stânjeni magistratura taţilor; E mai sacră decât a ta.” - (Pitagora – Legile morale şi politice)

Carmen Gherca este mama unui copil autist. Robert a venit pe lume în februarie 1996 şi a fost diagnosticat când avea 2 ani. De atunci, viaţa ei a devenit o bătălie zilnică pe care o duce cu boala, dar şi cu inerţia autorităţilor incapabile să-i ajute copilul. Nu s-a resemnat niciodată. S-a pus în locul altora, la fel de încercaţi ca şi ea, a primit în inima ei toţi copiii speciali pe care i-a cunoscut şi şi-a asumat responsabilitatea pentru salvarea lor. Iar bătălia ei cea zilnică a devenit astăzi un război dus în numele tuturor copiilor autişti din România. Pentru ei, pentru toţi, a făcut o asociaţie, a iniţiat campanii, a tras de mânecă parlamentarii românii şi a mers până la Bruxelles, în Parlamentul European. Este povestea unei femei din Iaşi de 39 de ani, absolventă a unei facultăţi de matematică şi Citeste tot articolul »

Stimate domnule ministru Ioan Botis,
Subsemnata Carmen Gherca - presedinte Asociatia Nationala pentru Copii si Adulti cu Autism din Romania - filiala Iasi, in numele celor inclusi in lista din Anexa 1, va supun atentiei urmatoarele:

Asa cum desigur cunoasteti, in luna iulie 2010 a fost aprobata legea 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sanatate, educatie si sociale, adresate persoanelor cu tulburari din spectrul autist si cu tulburari de sanatate mintala asociate.

Conform aceleasi legi, impreuna cu Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, aveati obligatia sa emiteti normele metodologice de aplicare a acestei legi inca din Citeste tot articolul »

Se numeşte Probo, e înalt de 70 de centimetri, aduce cu un elefănţel şi este plin de senzori care îi permit să reproducă diverse emoţii

Copiii care suferă de tulburări din spectrul autistic au o şansă de tratament după ce doi ingineri belgieni l-au creat pe Probo, un roboţel inteligent, care seamănă cu un elefant, şi care este testat clinic la Centrul Autism Transilvania din Cluj-Napoca, în colaborare cu psihologii UBB. Patru dintre micuţii care urmează terapia de specialitate în cadrul Citeste tot articolul »

Adrian Sobaru e un român. Cetăţean al unei ţări care visează la spaţiul Schengen şi la alte lucruri sofisticate. Cu două zile înainte de Crăciun, Adi a sărit cu braţele deschise de la o lojă a Parlamentului. Şi-a zdrobit faţa, iar acum chipul său e aidoma sufletului terminat de nesimţirea ţării în care s-a născut. Şi care, în vreme de res­triş­te, ia tot de la cei care n-au, bagă mâ­na în buzunarele părinţilor care ţin în braţe copii cu dizabilităţi.
Gestul lui Adrian Sobaru developează toată mizeria pe care părintele unui copil cu handicap trebuie să o înghită în ţara în care el şi familia sa plătesc asi­gurări de sănătate. Refuzuri, umi­lin­ţe, pasări ale problemei, amânări când timpul e mai preţios ca toţi banii din lume. Şi peste toate acestea, vin cei care încearcă să murdărească sal­tul în gol al unui tată cu recomandări la psihologi şi aluzii la buzunarele mai mult sau mai puţin goale ale fami­liei.

Adrian Sobaru a strâns cureaua, a adunat bob cu bob, a strâns din dinţi şi a făcut tot ce o familie normală din Ro­mânia poate face pentru a-şi salva copilul autist. Dar nu, statul are grijă să te îngroape atunci când Citeste tot articolul »

Elevii cu tulburări de sănătate mintală întâmpină dificultăţi de integrare în şcoală sau în colectiv. Unu din cinci copii născuţi în România suferă de sindromul ADHD, depresie, autism, anxietate, tulburări de conduită sau schizofrenie.

Cadrele didactice nepregătite, deficitul de consilieri şcolari şi lipsa unei programe adecvate pentru aceşti copii sunt principalele dificultăţi pe care le întâmpină elevii care suferă de astfel de tulburări, în sistemul de învăţământ din România. De parcă nu ar fi de ajuns, unii profesori ajung să-i discrimineze şi să-i marginalizeze pe elevii care, Citeste tot articolul »

Legea autismului, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2011, e doar o armă pentru a ataca statul în instanţă. Când primele proiecte legislative pe tema autismului au fost depuse la Senat, părinţii copiilor autişti au crezut că s-a spart gheaţa din sistem şi copiii lor vor putea beneficia, în sfâr­şit, de servicii de terapie, de programe de învăţământ adaptate şi de centre pentru cei trecuţi de 18 ani, care nici măcar nu sunt recunoscuţi ca autişti. Formele iniţiale ale legilor vorbeau chiar despre decontarea terapiilor comportamentale, singurele care dau rezultate evidente în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist (TSA).
Nimeni nu s-a gândit că Citeste tot articolul »

Înainte de 18 ani, orice român diagnosticat cu autism primeşte o etichetă: “tulburare psihică”. La majorat i se schimbă ştampila, fiind încadrat la “Afecţiuni psihice”, categoria “psihoze”. În statisticile oficiale însă, autiştii nu există. Doar în scriptele asociaţiilor de profil, unde sunt înscrise 30.000 de persoane.

30.000 de copii sunt diagnosticaţi în România cu autism. O afecţiune cu cauze necunoscute, mai des întâlnită însă decât cancerul, diabetul, SIDA ori Sindromul Down. Cifrele statisticilor internaţionale sunt îngrijorătoare Citeste tot articolul »

Închipuie-ţi că într-o zi copilul tău dispare de lângă tine. Cu mintea, cu sufletul şi cu gândurile. Se topeşte încet, într-o prăpastie căscată înlăuntrul lui. Închipuie-ţi că, într-o dimineaţă, copilul tău se trezeşte din somn şi nu te mai poate recunoaşte. Închipuie-ţi… Tu eşti acel părinte. Tu eşti acel copil. În România, aproape 30.000 de copii suferă de autism. Citeste tot articolul »

In Romania nu exista centre specializate de tratare a autismului. Asigurarea unui asemenea tratament necesita costuri foarte mari, aproape imposibile pentru un parinte cu un venit mediu pe luna.

Nicoleta Tanasescu, mama unui copil de 5 ani care sufera de autism, povesteste ca “mai intai am avut probleme cu Robert, fratele lui geaman, caruia medicii i-au depistat cancer pe vremea cand avea doar trei ani si noua luni. La o luna dupa diagnosticul de cancer al unuia dintre copii, l-am aflat si pe cel de autism al lui Eduard. Lui Edi i s-a pus diagnosticul inainte de a implini patru ani, dupa ce l-au consultat mai multi medici. M-a ingrijorat ca Eduard nu a rostit nici un cuvant pana atunci, nici macar o silaba. Citeste tot articolul »

Copii si parinti