Printre preţuri mari la alimente, scumpirea gigacaloriei, criză, recesiune, nunta secolului, legume aduse din import şi despărţiri costisitoare, un nou subiect revine din ce în ce mai des în dezbaterea consumatorilor români de talk-show-uri: după divorţ, cu cine e mai bine să rămînă copilul, cu mama sau cu tata?  Răspunsul majoritar, de la avocaţi la jurnalişti, de la mame la comentatori amatori, e „cu mama“, atîta timp cît aceasta nu poate fi acuzată de imoralitate sau de abuz asupra copilului. Împotriva acestui răspuns majoritar s-au înfiinţat organizaţii de apărare a drepturilor taţilor, s-au făcut anchete în rîndul populaţiei, analize, statistici, comparaţii între noi şi „lumea mai civilizată“. Mai întîi aş spune că obţinerea custodiei unui copil nu înseamnă nimic altceva decît asumarea creşterii lui în cele mai bune condiţii. Nu e nici un titlu de onoare, nici un premiu „de cel mai bun părinte“ oferit în competiţia dintre tine şi partener.

În al doilea rînd, custodia unui copil nu se negociază, sau n-ar trebui să se negocieze, la tribunal. Se ştie că separarea părinţilor este, în sine, un act care afectează negativ, pe termen lung, viaţa afectivă a copilului. Cu atît mai traumatizat va fi un copil negociat pe treptele justiţiei. Divorţul şi consecinţele lui ar trebui să fie mai întîi discutate în familie, explicate, hotărîte împreună cu cei care vor fi afectaţi în cea mai mare măsură. Înainte de a face anunţul cel mare „gata, noi divorţăm“, punem la punct detaliile vieţii de „după“: copii, partaj, locuinţă, vizite. Instanţa ar trebui să fie doar o ultimă soluţie şi nu prima aleasă pentru a ne face ordine în traiul dus separat. Apoi, cererea unui copil în custodie este, sau ar trebui să fie, un act de responsabilitate, şi nu unul care să răsplătească partea vătămată în procesul de divorţ. Vrei copilul nu ca pansament pentru orgoliul tău rănit de un divorţ nedorit, nu pentru că te temi de gura lumii, nu fiindcă vrei să-i demonstrezi cît de mult îl iubeşti luptînd pentru el în instanţă, nici pentru că ai mai mulţi bani de investit în viitorul lui.

Vrei să îţi fie încredinţată custodia copilului pentru că Citeste tot articolul »

Trăim vremuri ca niciodată în pri­vinţa “avântului” divorţurilor, de la un capăt la altul al lumii. Cazurile de di­vorţ iniţiate de femei, mai ales de cele aflate la vârsta a doua, sunt mai multe ca oricând, la fel şi cuplurile care optează pentru căsnicia “liberă”, neconsfinţită prin căsătorie. Într-un fel, divorţul este bun, vine ca un fel de eli­berare, dar numai pentru cuplurile care nu se mai înţeleg şi nu mai pot con­vieţui sub nici o formă, nu mai au sentimente de afecţiune reciproce şi nici interese comune, traiul împreu­nă făcându-le mai mult rău decât bine.
Un divorţ, dar mai ales perioada de după este trăită diferit de cei doi parteneri. Studii recente au arătat că femeile sunt, în general, cele care se grăbesc să iniţieze un divorţ şi că tot ele sunt cele care se consolează cel mai repede după despărţire. În cele mai frecvente cazuri când o femeie “bagă” divorţ mai ales de un bărbat care o iubeşte şi care nu i-a dat motive de nemulţumire, în spatele ei se află un alt bărbat lângă care ar vrea să-şi trăiască viaţa şi care pare să-i fi ofe­rit mai mult decât ce avea ea acasă. Rareori femeia – instinctiv dornică de siguranţă, de afecţiune şi de a avea lângă ea un bărbat puternic, “stâlpul casei”, alături de care să nu aibă grija zilei de mâine – va da divorţ fără să Citeste tot articolul »

Autorităţile locale şi notarii au primit deja zeci de cereri de divorţ ale unor cupluri care au decis să se despartă pe cale amiabilă şi nu au minori în întreţinere.

În ultimele zile, primăriile au primit zeci de cereri de anulare a căsătoriilor, în condiţiile în care modificările aduse de Mica Reformă în Justiţie le permit, de acum, ofiţerilor de stare civilă şi notarilor să ia act de divorţurile pe cale amiabilă.

Mai mult, zeci de persoane au sunat la administraţiile locale să se intereseze despre actele de care au nevoie pentru a pune capăt căsniciilor în acest mod.
De exemplu, la Primăria Sectorului 2 al Capitalei s-au depus cinci astfel de cereri, iar la Starea Civilă a Sectorului 4 au fost înregistrate două dosare. “Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le Citeste tot articolul »

La aproximativ o luna dupa ce a confirmat ca s-a despartit de sotia sa, Claudiu Saftoiu a dat o fuga pe la judecatorie si a introdus actele de divort. Profitand de zilele de acalmie dintre Craciun si Revelion, fostul sef al SIE a inregistrat dosarul pe data de 27 decembrie, iar primul termen al procesului a fost Citeste tot articolul »

Bărbaţii apelează mai des la psiholog după ce s-au despărţit de consoarte, în timp ce femeile sunt mai neîngrijite. Depresie, patima alcoolului, boli de inimă sau de­menţă sunt câteva dintre efectele negative asociate divorţului. Consilierii matrimoniali citaţi de cotidianul britanic Daily Mail susţin că organismul femeilor şi bărbaţilor reacţionează diferit atunci când Citeste tot articolul »

Divorţul îi face pe bărbaţi mai sexy, mai în formă şi mai îngrijiţi, iar pe femei mai grase, mai isterice şi mai depresive. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de Jurnalul American de Epidemiologie pe un eşantion de 9.000 de persoane, jumătate bărbaţi, jumătate femei, cu toţii până în 45 de ani. 74% din persoanele de sex masculin care au divorţat arată mult mai bine decât în ultimul an de căsnicie, în schimb ce 64 % din femei se află la Citeste tot articolul »

Criza financiară şi ritmul tot mai alert în care ne ducem viaţa au făcut ca numărul despărţirilor să crească de la un an la altul. „Adevărul“ face o radiografie a unuia dintre cele mai îngrijorătoare fenomene ale societăţii actuale: expansiunea divorţurilor.

Uşile sălilor de judecată sunt deschise pentru toţi cei care sunt curioşi să vadă cum decurge un proces de divorţ. Este o experienţă care ar trebui încercată mai ales de către cei care şi-au ales deja modelul invitaţiilor şi culoarea baloanelor care vor decora restaurantul. Mai ales pentru ei e bine de ştiut că da, oricât de frumos ar fi începutul, într-un final se poate ajunge şi aici: momentul la care, după ani de căsnicie, nu mai contează decât cui îi rămâne Oltcitul şi cine se alege cu Matizul.

În rigiditatea şi în absurditatea lui, sistemul juridic transformă despărţirea unor oameni într-un soi de spectacol tragicomic, în fapt o imagine sumbră a societăţii bolnave în care trăim. În România nu se poate divorţa amiabil decât în anumite condiţii (atunci când ambii soţi îşi dau acordul, căsnicia este mai veche de un an, iar din ea n-au rezultat copii încă minori), aşa că de cele mai multe ori se ajunge la divorţul pentru motive temeinice. Întrucât solicitarea divorţului din culpă proprie nu este permisă de lege, persoana care înaintează acţiunea de divorţ trebuie să precizeze motivele pentru care celălalt se face vinovat şi să aducă dovezi în susţinerea acestora. Sistemul pare construit în aşa fel încât să ucidă şi ultimele sentimente care ar mai putea exista între un soţ şi o soţie a căror căsnicie a ajuns la răscruce: îi forţează să-şi vâneze defectele şi le lipeşte două etichete cumplite, a căror simplă pronunţare sugerează că nu mai există drum de întoarcere - unul devine Citeste tot articolul »

Bunul-simţ, educaţia şi înţelepciunea stau la baza unei despărţiri decente prin care partenerii admit eşecul căsniciei lor şi îşi recunosc partea de vină. Când separarea este iminentă, unii aleg să divorţeze cu cântec, în văzul lumii, alţii îşi spun la revedere discret şi merg mai departe.

Cei dintâi se bălăcăresc reciproc în faţa rudelor, a prietenilor şi a vecinilor de bloc, caută aliaţi, îşi învrăjbesc copiii şi îşi fac zile amare până “ard” toate resentimentele. Ceilalţi îşi trăiesc drama în discreţie, îşi reglează conturile între patru ochi şi îşi văd de drumurile lor fără să se mai alimenteze reciproc cu răutăţi.

Psihologii spun că diferenţa dintre cele două atitudini este dictată de relaţia din timpul căsniciei, de cauzele divorţului, bunul- simţ, educaţia şi Citeste tot articolul »

Într-o relaţie de conflicte, decizia soţilor de a sta împreună de dragul copiilor le poate face micuţilor mai mult rău decât bine. La această concluzie au ajuns cercetătorii americani de la Universitatea din Montclair, New Jersey.

Copiii care provin din familii în care certurile dintre părinţi sunt la ordinea zilei, dar care nu se destramă, au mai multe şanse să aibă la maturitate relaţii de cuplu conflictuale în comparaţie cu cei ai căror părinţi au divorţat, notează LiveScience.

Studii precedente arătau că, în general, copiii cu părinţi divorţaţi prezintă Citeste tot articolul »

Riscul de a rupe căsnicia creşte cu aproape 75% dacă un bun coleg de birou a făcut deja acest pas

Cercetătorii americani consideră că divorţul se răspândeşte aidoma unui virus la nivelul membrilor familiei, al colegilor de serviciu sau al grupului de prieteni.

Efectul de domino apare când un amic sau un coleg apropiat divorţează, riscul ca mariajul unei persoane din anturajul acestora să se rupă crescând cu aproximativ 75%, susţine Citeste tot articolul »