“Omule de stat! Nu stânjeni magistratura taţilor; E mai sacră decât a ta.” - (Pitagora – Legile morale şi politice)

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si Alianta T.A.T.A. solicita Guvernului Romaniei si autoritatilor administratiei locale sa adopte de urgenta masurile care se impun in vederea punerii in aplicare a noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului, reprezentat de Legea nr. 257/2013, care a intrat in vigoare din luna octombrie a anului curent.

Sunt necesare proceduri clare si coerente de ordin administrativ pentru ca protectia drepturilor copilului sa nu mai ramana la stadiul de litera moarta in acte normative de inspiratie europeana.

La initiativa T.A.T.A., noua legislatie reglementeaza in sfarsit criteriile de determinare a interesului superior al copilului, care au devenit obligatorii pentru magistratii care solutioneaza litigiile civile si penale privind minorii si pentru reprezentantii autoritatilor si institutiilor publice competente in domeniul protectiei copilului.

Protectia copiilor cu parinti plecati in strainatate a devenit in sfarsit o prioritate pentru statul roman, care a reactionat in sfarsit pe plan legislativ si a combatut fenomenul nociv pentru societatea romaneasca al lasarii minorilor fara protectie parentala si fara conditii optime de crestere si de educare.

Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti in comun de ambii parinti sunt garantate si protejate suplimentar cu ajutorul noii legislatii de sorginte europeana.

Fundatia “Parinti pentru Copii” si T.A.T.A. critica justitia romana, Directia Protectia Copilului din ministerul de resort, Ministerul Afacerilor Externe si Avocatul Poporului pentru lipsa de reactie la apelurile disperate ale parintilor separati abuziv de copiii lor retinuti in prezent in strainatate contrar interesului lor superior si afectati grav de cazuri de rapiri internationale de minori.

In conditiile in care statul roman nu face aproape nimic pentru a-si recupera copiii sechestrati in afara granitelor Romaniei, cele doua organizatii neguvernamentale au decis sa apeleze la Mediatorul Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi si sa aduca astfel in atentia forului suprem European acest fenomen deosebit de grav ignorat de autoritatile romane.

T.A.T.A. si “PARINTI PENTRU COPII” si-au propus asadar sa-i trimita doamnei Mediator Roberta Angelilli, vicrepresedintele Parlamentului European, in urmatoarele DOUA LUNI, adica pana la Craciun, nu mai putin de 100 (O SUTA) de sesizari din partea unor parinti romani separati abuziv de copiii lor rapiti. Astfel Romania va trece pe primul loc la numarul de cazuri inregistrate pe agenda Mediatorului, care solutioneaza ANUAL cca 50 de cazuri de acest gen.

Totodata, cele doua organizatii ale parintilor solicita Consiliului Superior al Magistraturii, Directiei Protectia Copilului din Ministerul Muncii si Familiei si Colegiului Psihologilor din Romania sa gaseasca de urgenta o solutie optima la problema majora pe care o reprezinta lipsa de competenta a SERVICIILOR DE AUTORITATE TUTELARA si a DIRECTIILOR GENERALE DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI de a intocmi ANCHETE PSIHO-SOCIALE conforme cu normele legale si deontologice si utile pentru magistratii care solutioneaza cauze cu minori.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a considerat irelevante anchetele psihosociale realizate de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, curtea considerand ca in aceste cazuri cu minori instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui expert psiholog.

Colegiul Psihologilor din Romania (CPR) considera la randul sau ca DGASPC si Autoritatea Tutelara nu au calitatea de furnizori de servicii psihologice, nu reprezinta o forma de exercitare a profesiei de psiholog si nu pot efectua evaluari psihologice. CPR chiar a facut deja apel la Directiile de Protectia Copilului ca acestea sa precizeze instantelor de judecata CARACTERUL NEPROFESIONAL, STRICT ADMINISTRATIV al activitatii pe care o desfasoara, pentru ca justitiabilii si instanta de judecata sa poata beneficia de servicii psihologice asigurate de catre furnizorii de servicii psihologice in conditiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog.

Fundatia PARINTI PENTRU COPII si T.A.T.A. vor lansa la 1 noiembrie 2013 un nou proiect menit sa contribuie la reformarea si la modernizarea sistemului de invatamant preuniversitar si anume “LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT NERECOMANDATE COPIILOR SI PARINTILOR”, care va contine pentru inceput cca 100 de unitati de invatamant cu grave probleme de functionare la parametrii normali.

- LEGEA NR. 257/2013 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, in vigoare din luna octombrie 2013, reglementeaza IN PREMIERA IN ROMANIA:

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

2. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

3. Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti;

Cu toate ca legislatia romana, inclusiv NOUL COD CIVIL, a invocat permanent INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI, nici un act normativ nu stabilea pana la adoptarea acestei legi criterii clare de determinare a interesului superior al copilului. De aceea arbitrariul caracteriza din pacate solutiile magistratilor in cauzele cu minori, acestea fiind tributare unor mentalitati retrograde si afisand stereotipuri nocive pentru societatea romaneasca. Dosarele civile si penale in care se stabileau masuri privind minorii erau solutionate adesea pe criterii pur subiective, fara a se tine cont de ofertele parentale, de antecedentele partilor aflate in litigiu, de gradul de atasament al copiilor fata de fiintele dragi din jurul lor, fiind pronuntate solutii care ignorau tocmai INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI.

T.A.T.A. a propus inca din perioada in care se dezbatea in Parlamentul Romaniei NOUL COD CIVIL, ca legea respectiva sa instituie si CRITERII DE DETERMINARE A INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI. Obiectivul T.A.T.A. a fost din fericire atins cativa ani mai tarziu, prin adoptarea prezentei legi privind protectia copilului.

În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere conform acestei legi cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate,de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, la evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute mai sus şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-1 implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

NOUL COD CIVIL, care a intrat in vigoare in octombrie 2011, a reglementat la initiativa T.A.T.A. asa-numita CUSTODIE COMUNA PARENTALA, adica EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI IN COMUN DE AMBII PARINTI dupa despartirea acestora. Astfel s-a reusit combaterea eficienta a discriminarii tatilor de catre justitia romana, care a fost obligata sa protejeze complementaritatea parentala si sa asigure egalitatea in drepturi si in obligatii a celor doi parinti, subliniindu-se astfel ca MAMA si TATA sunt la fel de importanti in universul copilului si in procesul de crestere si de educare al acestuia.

Noua lege privind protectia copilului completeaza si lamureste prevederile NOULUI COD CIVIL in privinta EXERCITARII AUTORITATII PARINTESTI si a MENTINERII LEGATURILOR PERSONALE PARINTE-COPIL.

“În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor părinţi.

În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute mai sus, acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul.

Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte..

Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, oferită de specialitati atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.

În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut mai sus poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.

Raportul de monitorizare se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii. Măsurile prevăzute anterior pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;

c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.”

- STATUL ROMAN ISI ABANDONEAZA COPIII AFECTATI DE RAPIRILE INTERNATIONALE DE MINORI

În cazul în care o căsătorie sau un parteneriat se desface, de multe ori unul dintre parteneri decide să se întoarcă în țara de origine sau să își stabilească reședința într-un stat membru sau neeuropean diferit de cel al celuilalt partener. Dacă acel cuplu are copii, îi revine autorității judiciare competente sarcina de stabili drepturile de custodie și de vizită ale soților/partenerilor.

Cu toate acestea, se poate întâmpla ca unul dintre părinți care nu deține custodia copilului să îl răpească sau să refuze să îl aducă înapoi după o vizită legală sau ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se mute cu copiii în altă parte, împiedicând de facto dreptul de vizită al celuilalt părinte. În aceste cazuri, nu este numai o încălcare a răspunderii părintești, ci în primul rând o încălcare a dreptului fundamental al minorului de a avea raporturi regulate cu ambii părinți.

Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii la care au aderat toate Statele Membre reglementează înapoierea copiilor deplasaţi în mod ilicit în străinătate sau reţinuţi acolo în mod ilicit, urmând ca situaţia anterioară acestor fapte să fie restabilită cât se poate de repede. Aceasta serveşte pe de o parte protecţiei copilului, care trebuie să rămână în mediul său obişnuit, pe de altă parte, şi protecţiei părintelui rămas în urmă, căruia, urmare a unei proceduri judiciare în străinătate, îi poate fi de multe ori aproape imposibil participarea la un proces din străinătate.

Condiţiile răpirii de copii sunt îndeplinite, de exemplu, când deplasarea unui copil în străinătate a fost legală, prin exercitarea dreptului la vizită, dar copilul nu este înapoiat în statul de origine la sfârşitul perioadei de vizită.

Dacă în cadrul procedurii apar motive pentru refuzul înapoierii copilului conform Art. 13 lit. b) din Convenţia de la Haga, instanţa va trebui să ia de îndată legătura cu autorităţile Statului Membru de origine, şi să întrebe ce măsuri vor lua acestea pentru protecţia copilului după întoarcerea sa, şi să solicite documentele corespunzătoare, care sunt suficiente, în opinia sa pentru garantarea unei astfel de protecţii. Pentru aceasta poate fi suficientă sensibilizarea autorităţilor pentru protecţia copilului din statul de origine în privinţa situaţiei copilului, sau este necesară o hotărâre judecătorească pronunţată în statul membru de origine. Un simplu indiciu că în statul membru de origine există legi pentru protecţia copilului, nu este suficientă.

Articolul 13: „Prin excepție de la dispozițiile articolului precedent, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ținută să dispună înapoierea copilului, dacă persoana, instituția sau organismul care se împotrivește înapoierii sale stabilește: a) că persoana, instituția sau organismul care avea în îngrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind încredințarea la data deplasării sau neînapoierii, ori consimțise sau achiesase ulterior acestei deplasări sau neînapoieri; sau b) că există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să-l situeze într-o situație intolerabilă. Autoritatea judiciară sau administrativă poate, de asemenea, să refuse a dispune înapoierea copilului, dacă constată că acesta se împotrivește la înapoierea sa și că a atins a vîrstă sau o maturitate care face necesar să se țină seama de opinia sa. La aprecierea împrejurărilor vizate în acest articol, autoritățile judiciare sau administrative urmează să țină seama de informațiile puse la dispoziție de autoritatea centrală sau orice altă autoritate competentă a statului în care se află reședința obișnuită a copilului privitor la situația sa socială.”

Regulamentul subliniază importanţa posibilităţii date copiilor de a-şi exprima punctul de vedere în procedurile care îi privesc. Audierea copilului este una din exigenţele impuse de abolirea exequaturului pentru dreptul de vizită şi pentru deciziile ce ordonă reîntoarcerea copilului. În egală măsură este posibil ca faptul că minorul nu a avut posibilitatea să fie ascultat să constituie un obstacol în recunoaşterea şi executarea unei decizii în materie de autoritate părintească.

În mod excepţional, însă, un copil poate să nu fie ascultat în procedură în situaţia în care aceasta apare ca inadecvată din punctul de vedere al vârstei şi gradului său de maturitate. Această excepţie însă trebuie să fie interpretată într-o manieră restrictivă.

Regulamentul nr. 2201/2003 prevede criterii uniforme pentru a stabili instanța competentă să pronunțe o hotărâre în materie matrimonială și de responsabilitate parentală, inclusiv în situațiile de răpiri internaționale parentale de minori.

Regulamentul nu modifică procedurile naţionale aplicabile în materia audierii copiilor, cu precizarea că pentru a culege punctele de vedere ale copiilor mai mici ca vârstă este necesară o experienţă şi precauţii speciale, care diferă de cele necesare pentru audierea unui adolescent. Nu este necesar ca minorul să fie ascultat în cadrul unei şedinţe în faţa unei jurisdicţii, ea poate să fie efectuată şi de o autoritate competentă conform legilor naţionale. Chiar dacă ascultarea s-a realizat de un judecător sau de o altă persoană este necesar ca toţi să beneficieze de o formaţie adecvată ce include dezvoltarea unor abilităţi de a comunica mai bine cu minorii şi de a conştientiza riscul presiunilor exercitate de către părinţi. Dacă o audiere este efectuată convenabil şi cu discreţie, ea poate permite copilului să-şi exprime propriile dorinţe, eliberat de sentimente de vină sau responsabilitate.

Este foarte important ca judecătorii instanţelor în cauză să comunice, direct sau prin intermediul Autorităţilor Centrale, pentru a ajunge la o soluţie corespunzătoare.

Un rol important trebuie să joace şi medierea şi soluţionarea extrajudiciară a conflictului, mai ales în domeniul răpirii de copii. Aici se apelează la autorităţile centrale pentru a oferi un sprijin active.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si T.A.T.A. au decis sa apeleze la suportul Mediatorului Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi.

Rolul Mediatorului este acela de a încerca ajungerea la un acord voluntar între părintele răpitor şi celălalt părinte, interesele copilului (copiilor) acestora fiind primordiale.

Principala responsabilitate a Mediatorului Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi este aceea de a ajuta părinţii în găsirea celei mai bune soluţii pentru bunăstarea copilului lor. În acest sens, trebuie subliniat că sarcina fundamentală a mediatorului este aceea de a garanta respectarea intereselor copilului răpit. Pentru a scuti părinţii şi copii, precum şi alte părţi implicate îndeaproape, precum bunicii, de stresul emoţional şi separările provocate de procedurile judiciare, Mediatorul Parlamentului European furnizează informaţii şi oferă consiliere cu privire la căile alternative de rezolvare a diferendului respectiv, mai precis, desfăşoară o activitate de mediere.

Mediatorul în aceste cazuri poate:

• trimite o scrisoare autorităților centrale ale statelor semnatare implicate, cu scopul de a semnala neregulile identificate în aplicarea dispozițiilor Convenției și de a solicita reintrarea imediată în legalitate;

• prezintă întrebări Parlamentare adresate Consiliului și Comisiei pentru a aduce anomaliile întâlnite în atenția altor Instituții și a le sensibiliza cu privire la căutarea unei strategii de intervenție;

• derularea unei activități de mediere „latu sensu” cu toate autoritățile implicate, părțile și avocații pentru a facilita aplicarea corectă și promptă a procedurilor internaționale în curs.

Biroul Mediatorului Parlamentului desfășoară o activitate sinergică și de colaborare constantă cu toate Instituțiile, în primul rând Comisia, Consiliul, Consiliul Europei și Curtea Europeană de Justiție.

Altă activitate fundamentală este aceea de cooperare cu autoritățile central naționale instituite în temeiul Convenției de la Haga pentru aspectele civile ale răpirilor internaționale parentale de minori.

În plus, sunt foarte importante comunicarea periodică și cooperarea cu ONG-urile active în acest domeniu, precum și cu experți în proceduri de mediere, psihologi, specialiști în psihologia copilului, pedagogi, asistenți sociali, juriști și judecători, pe lângă colaborarea cu Interpol și polițiile naționale.

1. Cazul BOG – Un tata este impiedicat chiar de justitia romana si de autoritatile publice responsabile cu protectia copilului sa-si aduca in tara fiica retinuta in Rep. Moldova;

In noiembrie 2010, mama copilului a decis unilateral si fara sa-l anunte in prealabil pe tata ca sa paraseasca domiciliul comun din Bucuresti, luand-o cu sine si pe fetita cuplului si plecand din Romania la Chisinau in Rep. Moldova, desi nu avea acest drept conform legii, din cauza ca tatal nu-si daduse acordul in acest sens. Ulterior, fiica celor doi parinti a revenit incepand cu vara anului 2011, fiind insotita de bunica sa materna si locuind la domiciliul patern din sectorul 6.

In 2012, mama si bunica materna au obtinut cetatenia romana, avand domiciliul legal pe toata perioada monitorizarii situatiei sale si a declaratiilor acesteia in Bucuresti, in sectorul 6, in imobilul detinut de tatal copilului.

Ulterior, fosta partenera a refuzat sa-i permita minorei sa revina la domiciliul parental comun din sectorul 6, acolo unde se afla de altfel si domiciliul legal al paratei, afectand astfel negativ relatia copil-tata. Copilul a fost retinut asadar abuziv si impotriva vointei paterne la Chisinau, in Republica Moldova.

Autoritatile si institutiiile publice sesizate de tata precum si justitia romana au refuzat sa se implice in solutionarea acestui caz grav in interesul copilului afectat de deciziiile materne, iar cererile formulate de tatal copilului au fost respinse ca nefiind de competenta instantelor romane.

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

Pentru a sabota legatura afectiva mama-fiica, tatal copilului si bunicii i-au spus copilului ca a fost nascut de tata dintr-o cocoasa gestanta, din care a fost scos prin cezariana la finalul celor 9 luni de “sarcina”. Copilul a bulversat personalul gradinitei cu marturisiri tulburatoare, care nu au fost insa luate in seama de autoritatile competente sesizate de chinuita sa mama. Dupa ce tatal a parasit Romania si a anuntat ca s-a stabilit cu fiica sa in Germania, justitia valceana si DGASPC Valcea l-au somat sa readuca copilul la Rm.Valcea pentru a fi in sfarsit evaluat psihologic si a-si intalni mama conform hotararilor judecatoresti, fiind luata in sfarsit in calcul si reincredintarea sa catre mama. Fiul directorului penal a refuzat categoric, cerand sa fie platit cu bani multi de catre statul roman pentru a da curs solicitarilor si pentru a respecta hotararile judecatoresti.

3. Cazul ANDREI – abuzul unei mame, care a plecat in Italia in orasul Florenta la bunica materna fara a avea vreo hotarare judecatoreasca de incredintare minor sau acordul tatalui notarial de a calatori cu minorul in strainatate conform legii. Ulterior, tatal a obtinut si custodia copilului, insa de cca 2 ani nu poate obtine punerea in executare a sentintei, pentru ca autoritatile romane nu-l ajuta deloc.

4. Cazul BUZDUGAN – drama unui tata care a obtinut custodia fiului in doua procese, printre care o ordonanta presidentiala definitiva si executorie, in conditiile  in care pana la implinirea varstei de 2 ani copilul a fost crescut EXCLUSIV de tatal sau.

Copilul se afla pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii, in Anglia, asa ca tatal  a fost nevoit sa mearga acolo pentru a pune hotararea in executare. A intampinat probleme cu autoritatile britanice si a apelat la multe institutii din RTmania de la care a  primit acelasi raspuns “LIPSA COMPETENTEI”.

5. Cazul DIMISCA - Cu ocazia parasirii domiciliului conjugal sotia i-a sustras sotului sau actele de stare civila ale copilului privind si alte inscrisuri, respectiv pasaport minor, certificat de nastere dar si procura eliberata in S.U.A in decembrie 2012 cu care mama copilului putea circula pe ruta New York-Chisinau,Rep.Moldova,Europa,SUA etc.pana in 2017.

Tatal copilului a sesizat IPJ Neamt, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Romane, Sectia Consulara a Ambasadei Republicii Moldova In Romania, Aeroportul International Chisinau, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova-orasul Balti, Ministerul Afacerilor externe a Romaniei-Sectia Consulara, Parchetul de pe langa Judecatoria Piatra-Neamt, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Neamt, Politia de Frontiera  a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova si Ministerul Justitiei-Directia Drept International si Cooperare Judiciara-Serviciul cooperare judiciara in materie civila si comerciala in legatura cu aspectele penale legate de disparitia minorului.

6. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga in marina) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie;

Fosta sotie a comandantului Sebastian Ghita a reusit sa induca in eroare autoritatile vamale si politia de frontiera, prezentand declaratii notariale false, din care rezulta ca tatal copiilor este de acord si isi da consimtamantul ca fiii sai sa fie trecuti in pasaportul mamei lor si sa paraseasca tara impreuna cu aceasta. Tatal copiilor a formulat plangere penala impotrica fostei sotii pentru comiterea infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, insa aceasta s-a sustras urmaririi penale, ceea ce a condus la implinirea termenului de prescriptie.

Mama copiilor a ales sa paraseasca Romania din cauza problemelor foarte grave pe care le avea de rezolvat in relatia cu autoritatile romane si mai ales cu justitia romana, fiind cercetata in mai multe dosare penale reunite sub nr. 654/P/2007, sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 215 alin. 4 Cod Penal si respectiv art. 84 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului. Acest dosar se afla in lucru la Serviciul Cercetari Penale din cadrul Inspectoratului de Politie al Jud. Constanta, iar doamna COJOCARU CEZARINA se sustrage urmaririi penale si in prezent.

Recent, Judecatoria Fetesti in Dosarul nr. 4064/229/2011, prin Sentinta civila nr. 3162 din 18 septembrie 2012, a admis in parte cererea tatalui si a dispus exercitarea autoritatii parintesti privind minorii Alexandru si Andrei de catre ambii parinti, reclamantul Ghita Sebastian si parata Cojocaru (fosta Ghita) Cezarina.

Dupa comunicarea sentintei civile ambelor parti, tatal a fost contactat de mama copiilor si de catre doamna avocat Mihaela Olaru, cu scopul de a negocia masuri cu privire la copiii rapiti de propria mama in urma cu cativa ani. Avocata OLARU MIHAELA si sotul acesteia i-au prezentat tatalui propunerile mamei copiilor, insa au refuzat sa-l puna in legatura fie si telefonica la solicitarea sa cu cei doi copii, nu i-au indicat adresa de domiciliu a minorilor, unitatea de invatamant pe care o frecventeaza, medicii care le monitorizeaza starea de sanatate si celelalte date pe care are dreptul sa le primeasca in temeiul Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Avocatii fostei sotii i-au comunicat doar ca sotia si copiii se aflau la acea data in Romania si ca tatal va fi lasat treptat sa relationez cu fiii sai, DOAR DACA VA RENUNTA LA CERERILE SALE INREGISTRATE PE ROLUL INSTANTELOR DE JUDECATA. Nu a fost acceptat de partea materna un program de consiliere psihologica si nu a fost stabilit un program concret de reintegrare a acestora in familia paterna si de restabilire a legaturilor personale tata-copii, in conditiile in care parintele nu a cedat santajului exercitat de fosta sotie prin intermediul avocatilor OLARU.

- ANCHETELE PSIHO-SOCIALE INTOCMITE DE AUTORITATILE TUTELARE SI DE DGASPC, FARA VALOARE IN JUSTITIE CONFORM COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

In cauza Amanalachioai c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis prin Hotărârea pronunţată în data de 26 mai 2009, anularea hotararilor instanţelor româneşti şi sancţionarea României şi pentru faptul că instanţele judecătoreşti nu au cerut părerea unui specialist, cu privire la starea psihologică a reclamatului, cu privire la relaţiile acestuia cu minora, cu privire la influenta mediului asupra minorei etc. Acest fapt putând fundamenta din punct de vedere juridic reglementarea la nivelul jurisprudenţei, ca izvor de drept, a expertizei psihologice în mod obligatoriu, pentru cauzele cu minori. (Culegere de jurisprudenta CEDO, 2009).

In cauza Amanalachioai impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 720 din 26.10.2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si-a motivat hotararea si pe faptul ca instantele de judecata din Romania nu au solicitat realizarea unui raport de expertiza psihologica intr-un proces ce viza incredintarea minorului, citam: “87. In ceea ce priveste pretinsul comportament violent al reclamantului, Curtea observa ca toate hotararile fac referire doar la incidentul ce a avut loc la data de 28 august 2001 (…) care nu a dat nastere unei (…) anchete specializate pentru a evalua comportamentul reclamantului. In acest sens, Curtea nu poate decat sa constate ca din dosar reiese ca, in niciun stadiu al procedurii si in ciuda obiectului litigiului, instantele nationale nu au considerat necesar sa solicite un raport specializat referitor la starea psihologica a tatalui si copilului, la raporturile existente intre ei, sau, tinand cont de varsta tanara a copilului, la influentele pe care mediul in care traia le putea exercita asupra sa.

Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a apreciat ca neluarea in considerare a concluziilor unui raport de expertiza psihologica nu poate fi acceptata decat in conditiile unei motivari foarte solide, citam: “88. Curtea admite ca noile conditii de viata ale reclamantului trebuiau luate in considerare de instantele nationale. Totusi, in masura in care raportul de expertiza realizat la domiciliul reclamantului a constatat ca noua familie a reclamantului oferea conditii afective si morale normale pentru a creste un copil (…), Curtea apreciaza ca era necesara o motivatie mult mai convingatoare pentru a nu lua in considerare un astfel de raport”.

Precizam faptul ca in speta prezentata au fost realizate mai multe anchete psihosociale de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, numai ca CEDO a considerat irelevante aceste acte in raport cu necesarul spetei, curtea considerand ca in aceste cazuri instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui expert psiholog.

In concluzie, se impune o reglementare a competentelor psihologilor in procesele judiciare, recunoscuti de catre Ministerul Justitiei, precum si de a creste nivelul de cunoastere a rolului expertizei psihologice si a expertului psiholog in justitie.

- LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT CARE IGNORA DREPTURILE COPILULUI SI AUTORITATEA PARINTEASCA – un proiect initiat de Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in baza noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu T.A.T.A. lanseaza un proiect dedicat in primul parintilor preocupati ca fii si fiicele lor sa beneficieze de servicii educationale de buna calitate in unitati de invatamant in care legea este respectata, iar interesul superior al copilului este prioritar pentru cadrele didactice si pentru personalul administrativ.

Proiectul “LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT NERECOMANDATE COPIILOR SI PARINTILOR” are menirea sa depisteze prompt acele gradinite, scoli ori licee, in care abuzurile asupra copiilor si ignorarea drepturilor parentale caracterizeaza din pacate demersul educativ si prestatia manageriala a celor care lucreaza in cadrul unitatilor de invatamant respective.

LISTA NEAGRA va figura on-line INCEPAND CU DATA DE 1 NOIEMBRIE 2013 pe WWW.PARINTIPENTRUCOPII.EU, fiind permanent actualizata pe baza sesizarilor primite de la cei care detin probe incriminatoare la adresa unitatilor de invatamant certate cu legea, indicandu-se si argumentele (probele) care au impus includerea ei pe lista.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” nu se va limita doar la centralizarea si la publicarea datelor negative primite de la avertizorii de integritate, ci va formula plangeri si sesizari impotriva unitatilor de invatamant vinovate, atunci cand probele acuzatoare sunt de necontestat, in temeiul NOULUI CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI care a intrat in vigoare in octombrie 2013, fiind chemate in ajutor urmatoarele autoritati:

1. AGENTIA ROMANA DE ASIGURARE A CALITATII IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR;

2. AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR;

3. INSPECTORATUL SCOLAR;

4. DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA;

5. AGENTIA NATIONALA PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA;

6. AVOCATUL POPORULUI;

7. CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII;

8. DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI;

9. PARCHETUL si POLITIA;

10. COMISIILE PARLAMENTARE DE RESORT.

“LISTA NEAGRA” va indica unitatile de invatamant in care incalcarea legislatiei privind protectia copilului si/sau ignorarea drepturilor parintesti reprezinta deja fenomene nocive pentru dezvoltarea elevilor.

Exista inca multe scoli si gradinite unde parintii divortati si copiii acestora sunt stigmatizati chiar de cadrele didactice, unde asa-numita CUSTODIE COMUNA, desi reprezinta o realitate legislativa impusa deja de 2 ani de NOUL COD CIVIL, este nesocotita de managerii unitatilor de invatamant. In felul acesta, invatatorii si profesorii ajung sa-i traumatizeze si pe copiii separati abuziv de parintii lor.

Cadrele didactice nu-si cunosc din pacate obligatiile pe care le au in raport cu parintii si familiile extinse ale elevilor si nu colaboreaza cu Directiile de Protectia Copilului si lucratorii de politie. Desi constata ca unii elevi prezinta semnele unor copii abuzati in scoala sau in afara mediului scolar, profesorii nu iau masurile legale obligatorii si nu anunta autoritatile competente sa intervina pentru protejarea interesului superior al minorilor.

In Romania, copiii inca se mai confrunta cu pedepse crude din partea profesorilor, desi întreaga Europa interzice pedeapsa corporala în scoala. Abuzurile psiho-emotionale sunt des intalnite in unitatile de invatamant.

Cazurile extreme, cum sunt uciderea copiilor de catre copii sau sinuciderea elevilor care nu mai pot îndura abuzurile, sunt dovezi ca violenta poate avea consecinte tragice, daca ea nu

este combatuta la timp. Scolile sigure sunt scoli fara violenta, iar aceste unitati de invatamant trebuie sa fie create si sustinute de autoritatile publice, de profesori, de elevi, de parinti si de intreaga comunitate.

Romania are astazi o legislatie care interzice lovirea copiilor de catre profesori si abuzul psiho-emotional asupra minorilor si totusi studiile si statisticile ne arata ca mai este înca mult pâna aceasta legislatie va fi pusa în practica.

Copiii cu dizabilităţi şi nevoi speciale de educaţie sunt mai susceptibili de a fi victime ale violenţei. Copiii care au nevoie de o atenţie speciala pot fi, de asemenea, tentaţi să-şi rezolve problemele recurgând la violenţă.

Aşezarea echipamentelor şcolare influenţează, ele însele, foarte mult asupra posibilităţii apariţiei actelor de violenţă. Această aşezare poate pur şi simplu să favorizeze riscul unor mici acroşaje cum ar fi: busculadele de pe culoare, crearea unui avantaj când se aşteaptă la coadă la chioscul din scoala etc. Locurile pentru recreaţii pot fi mai puţin monotone şi mult mai primitoare pentru a reduce plictiseala elevilor care se dedau în acel moment la acte de violenţă

pentru „a se amuza” şi pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Factorul cel mai important în materie de infrastructură şcolară, cel puţin în ceea ce priveşte violenţa dintre elevi, este probabil organizarea supravegherii. O bună vizibilitate a locurilor frecventate de către elevi, precum şi formarea supraveghetorilor pe perioada pauzelor, în cazul în care personalul pedagogic nu-şi asumă această sarcină, se dovedesc a fi foarte utile.

Victimele actelor de violenţă resimt frecvent un sentiment de furie, frustrare, umilinţă, izolare, disperare şi suferă curent de răni fizice sau le e frică de acele răni, mai ales când violenţa este sistematică şi repetată. Victimele riscă, de asemenea, de a nu mai fi interesate de şcoală, de a se pune în situaţie de eşec, de a-şi pierde respectul de sine, de a fi deprimate, a claca nervos şi chiar de a se sinucide. În principiu, tinerele victime ale agresiunilor şi violenţelor suferă mult mai mult de tulburări psihologice şi somatice. Ei au, de asemenea, tendinţa de a lipsi de la şcoală ca urmare a fricii de a fi din nou agresaţi. Printre altele, expunerea la violenţă la şcoală poate provoca un stres post-traumatic, afecţiune gravă care necesită intervenţia terapeutică a unui profesionist.

Informatii suplimentare privind noul cadru normativ privind protectia drepturilor copilului, istoricul cazurilor prezentate in conferinta de presa, documentele relevante privind cele cazurile respective si datele de contact ale parintilor se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si pe http://parintipentrucopii.eu/ .

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Nr. 2/10/30.10.2012

CATRE,

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

IN ATENTIA,

DOMNULUI PRESEDINTE MIHAI ANITEI

DOMNULUI MIRCEA MICLEA,

PRESEDINTELE COMISIEI DE DEONTOLOGIE SI DISCIPLINA

Alianta Antidiscriminare a Tututor Taticilor – T.A.T.A. si Alianta MAMA solicita Colegiului Psihologilor din Romania (CPR) sa sanctioneze drastic si prompt abuzurile si derapajele deontologice ale unor psihologi care detin atat cabinete private cat si functii de conducere in cadrul sistemului public de protectie a copilului, aplicand un dublu standard profesional si deontologic.

Totodata, cele doua organizatii parentale cer CPR sa ia masurile disciplinare necesare impotriva psihologilor care ignora atat cadrul legal cat si normele etice si deontologice, intervenind nociv in procese civile de incuviintare a masurilor privind minorii (exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuinte copilului, dimensionarea unor programe de legaturi personale parinte-copil s.a.).

Astfel, unii psihologi elibereaza clientilor la comanda rapoarte de evaluare psihologica cu privire la minori, care invoca dependenta afectiva a copilului fata de parintele-alienator si care recomanda mentinerea legaturilor personale parinte-copil in conditiile impuse si cu prezenta parintelui care saboteaza deliberat legatura afectiva a minorului cu parintele la care nu locuieste in mod constant.

In felul acesta, copiii sunt expusi de regula unui mediu caracterizat de ostilitate, nociv pentru minori, fara posibilitatea reala de a mentine o relatie parinte-copil benefica si fireasca.

Psihologii incriminati de cele doua organizatii ale parintilor evalueaza copiii fara sa implice ambii parinti, fara sa respecte drepturile parentale garantate de legislatia in vigoare si de hotararile judecatoresti, ignorand de regula faptul ca parintii exercita impreuna autoritatea parinteasca cu privire la copil. Unii psihologi refuza chiar categoric sa comunice cu parintii care afla tarziu de existenta unor rapoarte de evaluare psihologica depuse deja pe rolul instantelor de judecata si care solicita lamuriri specialistilor cu privire la concluziile si la recomandarile lor.

T.A.T.A. si Alianta MAMA au decis sa faca publice primele nume din

LISTA NEAGRA A PSIHOLOGILOR

CARE SABOTEAZA LEGATURA AFECTIVA PARINTE-COPIL,

CARE INCALCA DREPTURILE COPIILOR SI/SAU

CARE INDUC IN EROARE JUSTITIA ROMANA CU EVALUARILE PSIHOLOGICE LIVRATE LA COMANDA CLIENTILOR

1. Mirela (Maria) ZIVARI din mun. Bucuresti

2. Cristina (Cristiana) BOGDAN din mun. Bucuresti

3. Elena DRAGNUTA - DGASPC Giurgiu

4. Armand Catalin VELEANOVICI – DGASPC Sector 2, Psiconsulting

5. Lavinia BIRZU din mun. Buzau

6. Conf.univ.dr. Elena Otilia VLADISLAV din mun. Bucuresti

7. Maria CALIN – orasul Mangalia

8. Florina Mirela BICOIU – DGASPC Sector 6 Bucuresti

9. Minodora OLTEANU – DGASPC Sector 6 Bucuresti

10. Daniela VADUVA – DGASPC Sector 6 Bucuresti

11. Monica Margareta LACEANU PUIU din mun. Giurgiu

1) Doamna MIRELA (MARIA) ZIVARI, psiholog cu cabinet privat in Bucuresti, Presedinte al Asociatiei de Interventie Terapeutica in Criza (AITC)

Un caz deosebit de grav il reprezinta cel al taticului C. Lindenmeyer, care a descoperit ca incercarea sa de a obtine un program de vizitare mai amplu este sortita esecului si din cauza unui raport de evaluare psihologica depus la dosar si intocmit de catre psihologul Mirela (Maria) Zivari. Mediatizatul psiholog a incalcat grav codul deontologic, furnizand mamei copilului un raport halucinant, din care rezulta ca baiatul isi respinge tatal si o iubeste doar pe mama sa, fara a implica tatal in demersul sau profesional si fara a-i comunica nici macar concluziile si recomandarile sale.

Conform Codului Deontologic al Profesiei de Psiholog cu Libera Practica, psihologii trebuie sa manifesta “maxima responsabilitate pentru starea de bine a oricarui individ, familiei, grupului ori comunitatii fata de care isi exercita rolul de psihologi”. “Psihologii vor cauta sa manifeste cel mai inalt grad de integritate morala si profesionala in toate relatiile lor.” Acelasi Cod stipuleaza ca “psihologii nu practica, nu ingaduie, nu instiga, nu colaboreaza si nu consimte sau faciliteaza nici o forma de discriminare”. “Psihologii vor promova acuratetea, obiectivitatea, onestitatea si buna-credinta in activitatile lor profesionale. In aceste activitati psihologii nu vor fura, insela si nu se vor angaja in frauda, eludari, subterfugii sau denaturari intentionate ale faptelor”. Tot Codul deontologic impune psihologilor sa evite “relatiile multiple cu clientii si alte situatii care pot prezenta un conflict de interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi si impartiali”.

Psihologul Mirela Zivari a ignorat complet prevederile Codului reproduse mai sus si a intocmit un raport psihologic dupa 4 luni de monitorizare a fiului domnului Lindenmeyer, care o descalifica definitiv ca specialist in domeniu. Dupa ce constata ca “nivelul de cunostinte si deprinderi este peste medie, fapt ce sugereaza integrarea copilului in sistemul educational prescolar”, psihologul-teleast afirma stupefiant: “Copilul investeste figura materna cu atentie, grija, siguranta, dragoste si respinge figura paterna, refuza prezenta acestuia, respingand ideea de a merge doar cu tatal intr-o maniera foarte directa. (…) Copilul are nevoie de figura materna. (…) Concret, ma refer la pastrarea cadrului (spatiul cunoscut: gradinita, casa, locuri de joaca si persoanele investite pozitiv de acesta) si la prezenta mamei in tot ceea ce face copilul.

Fiind contactata de Asociatia T.A.T.A., psihologul Zivari a acceptat sa-l intalneasca si pe tatal copilului, recunoscand cu seninatate ca de fapt copilul isi iubeste enorm tatal, dar e mai bine sa se astepte cresterea in varsta pentru a relationa cu parintele si in afara domiciliului mamei sale.

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. si Alianta MAMA solicita Colegiului Psihologilor din Romania cercetarea disciplinara a psihologului-teleast ZIVARI MARIA (MIRELA) si sanctionarea acesteia pentru gravele carente ale demersului sau profesional. Pana in prezent, Comisia de Deontologie si Disciplina a ignorat abuzurile psihologului Zivari.

Taticii Christian Lindenmeyer, Rudolf Modjeschi, Florin Hnatiuc, Radu Radocea si Iuliu Postolea – membri ai Aliantei T.A.T.A. - au acuzat faptul ca psihologul Zivari a elaborat rapoarte de evaluare psihologica la cererea fostelor sotii pentru copiii lor, ignorand realitatea si sugerand instantelor judecatoresti ca relatia tata-copil este inexistenta sau nociva pentru minori si inducand in eroare Justitia romana.

2) Doamna CRISTINA (CRISTIANA) BOGDAN, Psiholog specialist in psihologie si diagnoza clinica, cu cabinet privat in Bucuresti

I) Mamica Ramona Davitoiu a aflat de existenta unui contract incheiat intre psiholog si sotul sau cu privire la fiul cuplului aflat in divort.

Psihologul nu a implicat-o pe mama in demersul sau de specialitate, nu i-a solicitat acordul in calitate de mama a copilului, nu a incercat sa o contactateze pentru a o informa cu privire la demersul sau si pentru a o invita sa participe la vreo sedinta programata la cabinetul domniei sale, la fostul domiciliu conjugal, la domiciliul actual al mamei situat in aceeasi zona.

Psihologul nu i-a cerut sotului mamicii sa o anunte ca psihologul Cristina Bogdan le evalueaza si le consiliaza copilul si ca este chemata la cabinetul privat pentru a-i furniza macar informatii utile demersului sau de specialitate.

Din singurul dialog purtat de mama cu psiholog la fostul domiciliu conjugal, atunci cand a aflat ca a fost incheiat cu sotul sau un contract ca psiholog cu privire la consilierea fiului, parintele ignorat de specialist a inteles ca psihologului ii este cunoscuta situatia de fapt, stiind asadar ca sotii se afla in proces de divort si ca mamei i se ingradeste abuziv dreptul de a-si creste si de a-si educa copilul precum si dreptul de a mentine legaturi personale firesti si benefice cu propriul copil, fiind in prezent decazuta practic de sotul sau din drepturile parintesti si fiind privata de dreptul de a avea viata de familie alaturi de copil, desi se afla in concediul de crestere si de ingrijire a baietelului care nu a implinit 2 ani.

Evaluarea psihologului nu este completa si clara, in conditiile in care mama nu a fost implicata DELOC in acest demers, neparticipand asadar la nicio sedinta, fiind doar invitata la domiciliul sotului o singura data in prezenta psihologului Bogdan, atunci cand a fost pusa in fata faptului implinit, luand cunostinta de concluziile specialistului, care i-a comunicat ca este perfect normal si benefic ca minorul sa fie separat de mama sa.

Este stupefiant ca RAPORTUL DE EVALUARE PSIHOLOGICA se refera la un copil cu varsta de UN AN SI 11 LUNI, deci mai mic de 2 ani. Evaluarea psihologica a copilului s-a desfasurat pe parcursul a SASE sedinte, fiind insotit in cabinet de tatal lui, de bunica paterna si de bona.

Psihologul BOGDAN CRISTINA concluzioneaza ca <<relatia din ei – tata si fiu – este bazata pe incredere totala si pe o mare manifestare a afectiunii reciproce, motiv pentru care ii este recunoscator si “fidel” tatalui>>.

Psihologul afirma urmatoarele: “Cand il intreb <VREI SA MERGI LA MAMA?>, copilul arata neatentie, nu cerceteaza pe nimeni sa vada daca a aparut mama si nu se intrerupe din ceea ce face. “

Concluzia specialistului afiliat la CPR este revoltatoare: “Copilul trebuie sa creasca langa persoane al caror comportament il pot influenta pozitiv si care ii pot fi modele pentru o dezvoltare viitoare armonioasa; intr-o dezvoltare ulterioara modelul tatalui este foarte important pentru un baiat asa cum si modelul mamei este pentru o fetita”; “Copilul este bine ingrijit si hranit, tatal acestuia are o afacere prin care creste si produce produse bio, ecologice, iar copilul este bine dezvoltat”.

Desi a avut informatii relevante chiar de la mama copilului, psihologul le-a ignorant cu desavarsire, servindu-si prompt si slugarnic clientul care a platit-o. Cu ocazia singurului dialog purtat de mama cu psihologul la fostul domiciliu conjugal al sotilor Davitoiu, atunci cand aceasta a aflat ca a incheiat sotul sau un contract cu privire la evaluarea si consilierea psihologica a copilului FARA ACORDUL MAMEI,  i-a prezentat specialistului situatia de fapt, desi deja stia ca cei doi se aflau in proces de divort. Mama i-a comunicat ca i se ingradeste abuziv de luni de zile dreptul de a-si creste si de a-si educa copilul precum si dreptul de a mentine legaturi personale firesti si benefice cu propriul copil, fiind la acel moment practic decazuta de sotul sau din drepturile parintesti de o maniera abuziva si ilegala si fiind privata de dreptul de a avea viata de familie alaturi de copilul sau, desi se afla in concediul parental de 2 ani.

Ulterior discutiei mama-psiholog, raportul de evaluare a fost eliberat in aceeasi zi in care a fost si depus de tatal copilului in dosarul civil, pentru a motiva cererea acestuia de stabilire a locuintei minorului la domiciliul patern si pentru a determina respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecata formulate de mama.

Desi mama copilului i-a cerut lamuriri psihologului si i-a comunicat ca nu este de acord ca doamna Cristina Bogdan sa continue asa-zisa terapie cu minorul, acesta i-a povestit ca a continuat sa fie dus de tatal sau la psihologul care-I spune baiatului in varsta de 2 ani si jumatate in prezent ca mama este rea, il bate si nu il iubeste, iar casa tatalui sau este frumoasa, in timp de locuinta mamei este urata, accentuandu-se faptul ca el trebuie sa ramana cu tatal si cu bunicii paterni.

II) Acelasi psiholog BOGDAN a evaluat psihologic si fetitele cu varste de 2 si de 5 ani ale mamicii I.V.N. din Bucuresti, care au fost mutate de tatal lor la domiciliul bunicilor paterni din jud. Giurgiu.

Psihologul Cristiana Bogdan a fost recomandata de DGASPC Giurgiu pentru a stabili daca mama si-a abuzat proprii copii, asa cum au acuzat-o membrii familiei paterne in timpul procesului de divort.

Ca si in primul caz, familia paterna este foarte influenta pe plan local si judetean in mediul politico-administrativ, ceea ce a determinat primaria din localitatea de domiciliu a bunicilor paterni sa solicite justitiei DECADEREA DIN DREPTURILE PARINTESTI A MAMEI COPIILOR.

Raportul de evaluare psihologica al minorei I.A.M. (5 ani), intocmit de Cabinetul Individual de Psihologie Bogdan Cristina, cod de inregistrare 10B0306, la solicitarea Autoritatii tutelare si la recomandarea DGASPC Giurgiu, concluzioneaza ca “EXISTA SUSPICIUNEA DE ABUZ SEXUAL”, avand-o drept autoare in opinia psihologului chiar pe mama fetitei evaluate.

3) Psihologul Elena DRAGNUTA de la DGASPC GIURGIU a evaluat cele doua fetite ale mamicii I.V.N., fara a o anunta sau implica pe aceasta in demersul sau, fara a obtine date privind istoricul copiilor de la mama acestora, fara a evalua legatura afectiva mama-copii in cadrul sedintelor de evaluare psihologica.

Specialistul nu a tinut cont de realitatea cu care se confruntau in fapt copiii si mama lor, asa cum reiese din descrierile parintelui separat abuziv de propriile fiice. Tatal le-a spus copilelor ca au fost abandonate de mama lor si ca nu mai este interesata de ele, interzicandu-i mamei sa le vada la domiciliul bunicilor paterni din jud. Giurgiu.

Opinia psihologului este ca “manifesta un atasament deosebit fata de tata, sora si bunicii paterni, atribuindu-le roluri pozitive si de inalt statut social, excluzand-o insa pe mama care nu apare in jocul ei”. Specialistul considera ca fetita este “foarte atasata de tata, acesta constituind singurul reper de stabilitate in viata ei la acest moment”, iar “copilul refuza sa discute despre mama”, ceea ce”poate sa semnifice trauma abandonului, avand in vedere ca mama a parasit domiciliul, destramandu-i imaginea despre lume si viata, despre sine si despre ceilalti, construita de copil in mintea sa”.

Pe baza rapoartelor de evaluare psihologica intocmite de psihologii BOGDAN si DRAGNUTA, primaria din localitatea de domiciliu a familiei paterne a motivat cererea de decadere din drepturile parintesti a mamei copiilor, acuzata ca si-a abuzat fetitele si ca le-a supus la rele tratamente.

4) Psihologul Armand Catalin VELEANOVICI din mun. Bucuresti (tel. 0722427352, e-mail: psiconsulting@gmail.com) este simultan Seful Centrului de Consiliere din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Sector 2 si “patronul” Cabinetului individual de psihologie “PSICONSULTING” din Bucuresti.

La cabinetul privat, domnul psiholog Veleanovici nu aplica aceleasi norme si principii valabile in sistemul public de protectie a copilului. Desi declara ca este preocupat de tratarea SINDROMULUI ALIENARII PARENTALE, atunci cand este platit de parintii alienatori, domnul drd. Veleanovici ignora semnele abuzului psiho-emotional si manifestarile evidente ale alienarii parentale la copilul evaluat psihologic.

In cazul copilului MP (9 ani), psihologul realizeaza la comanda mamei minorului o evaluare psihologica a baiatului chiar in cursul procesului de reincredintare initiat de tatal acestuia. Tatal a cerut justitiei sa-i reincredinteze copilul sau sa-i extinda programul de legaturi personale tata-copil, pentru ca in ultimii 3 ani nu a reusit NICIODATA sa-si ia copilul la domiciliul sau din cauza opozitiei fostei sotii, vazandu-l foarte rar si doar in prezenta mamei acestuia, in conditiile create de familia materna si traumatizante pentru fiul sau. Tatal a aflat ca fiul sau este in pragul abandonului scolar si ameninta cu suicidul, insa mama copiului refuza sa permita specialistilor sa intervina, desi tatal ii solicita acest lucru. In urma celor 3 intalniri ale specialistului cu minorul (13, 20, 25 mai) si doar pe baza informatiilor obtinute de la mama si de la copil, psihologul Veleanovici concluzioneaza in raportul sau:

“Copilul are o relatie de atasament puternica fata de mama, simte ca aceasta este preocupata de cresterea si dezvoltarea sa. Afectiunea copilului este vizibila in comportament si este sustinuta de interpretarea raspunsurilor la testele proiective. Din interviul si probele proiective aplicate reiese ca baiatul manifesta o respingere fata de tatal sau. Intr-un prim interviu copilul afirma ca “nu are tata”. Apoi, la aplicarea probelor proiective, omite desenarea acestuia. La solicitare il reprezinta graphic, exprimandu-si in final ostilitatea prin afirmatia “ne face numai procese”. Afirma ca nu doreste sa mearga impreuna cu acesta, la domiciliul tatalui sau la bunicii paterni. Copilul a dezvoltat o relatie de atasament fata de bunicii materni, impreuna cu care locuieste. “

Recomandarile psihologului sunt pe placul clientei sale, dupa cum urmeaza:

“Avand in vedere atasamentul puternic al copilului fata de mama si de bunicii materni, cu care locuieste, si capacitatea mamei de a satisface nevoile afective ale copilului, consideram ca este benefica pentru dezvoltarea psihica a copilului mentinerea in familia mamei. Despartirea copilului de mama poate avea consecinte imprevizibile asupra dezvoltarii psihice a acestuia. Este important pentru copil sa mentina relatii cu tatal si cu familia acestuia. Totusi, avand in vedere fragilitatea afectiva a copilului, recomandam ca intalnirea cu tatal sa se realizeze intr-un cadru securizant pentru copil.”

Domnul Veleanovici nu l-a contactat pe tatal copilului si nu au avut loc intalniri tata-fiu in prezenta specialistului, astfel incat parintele a aflat de evaluarea psihologica in sala de tribunal, atunci cand mama copilului sau a depus raportul psihologului.

Din fericire, judecatorul nu a tinut cont de evaluarea psihologului Veleanovici, pentru ca interogatoriul administrat mamei a scos in evidenta gravele abuzuri ale acesteia, si a dimensionat un program de legaturi personale tata-copil precis determinat temporal, astfel: “Încuviinţează ca programul de vizitare să se desfăşoare în cursul vacanţelor şcolare aferente anului 2011 după cum urmează: - 15 iulie - 07august 2011, inclusiv, - 24 decembrie- 30 decembrie inclusiv cu posibilitatea pentru reclamant de a părăsi localitatea/ţara împreună cu minorul. Obligă pârâta la respectarea programului sus menţionat”.

5) Psihologul Lavinia BIRZU din mun. Buzau (e-mail: lavidoc@yahoo.com, tel. 0740887190, Cod personal 00220) este simultan Seful Serviciului de evaluare complexa pentru copilul cu handicap din cadrul DGASPC Buzau si “patronul” Cabinetului privat de psihologie.

Doamna Birzu face parte din conducerea Colegiului Psihologilor Filiala Buzau, fiind colega de comitet chiar cu psihologul Claudia Cecilia ROSIORU, directorul general al DGASPC Buzau la data respectiva. Aceeasi doamna psiholog Birzu Lavinia este membru al Comitetului judetean de analiza a problemelor persoanelor cu handicap, forul fiind prezidat de doamna Dumitra DRAGHICI, Secretarul jud. Buzau.

La solicitarea mamei copiilor, psihologul Birzu le-a examinat psihologic pe fiicele acesteia, minorele A.I. (3 ani) si A.A. (5 ani). In prezenta mamei lor si in cadrul unei singure sedinte de cca o ora (12 aprilie 2011), doamna Birzu a evaluat psihologic cei doi copii, pentru ca raportul sau sa fie depus de clienta la judecatorie, acolo unde tatal cerea dimensionarea unui program de legaturi personale parinte-copii, din cauza refuzului categoric al fostei sotii de a-I permite timp de cca 2 ani sa-si aduca fiicele la domiciliul sau periodic.

In cazul copilului A.I., psihologul decreteaza urmatoarele: “Tatal nu este prezent in desenul fetitei. Este dificil de apreciat daca absenta figurii paterne din desen este datorata unei atitudini negative puternice sau unei conflictualitati intrapsihice in relatia cu tatal sau faptului ca nu a integrat figura paterna in structura familiei sale, dat fiind ca fetita avea cateva luni in momentul despartirii parintilor, iar, potrivit afirmatiilor mamei, in ultimul an si jumatate, tatal nu a pastrat legatura cu copiii.”

In cazul copilului A.A., psihologul il pune din nou la zid pe tatal copilelor, desi nu l-a contactat pe acesta si nu l-a vazut niciodata in compania fiicelor sale in cabinetul psihologului. “Notabila este omiterea figurii paterne din desen, ceea ce ar putea reflecta o atitudine negative semnificativa fata de acesta (figura paterna este respinsa sau negata).(…) Orice schimbare sau element de schimbare in conditiile familiale actuale, ar trebui sa se realizeze treptat si cu foarte multa prudenta.”  Dincolo de eroarea gramaticala uriasa (virgula dintre subiect si predicat) facuta de psihologul Birzu, se remarca intentia evidenta a acestui specialist de a induce in eroare justitia romana si de a zadarnici eforturile tatalui de reintegrare a fiicelor sale in mediul familial patern.

Evaluarile psihologului Birzu au influentat decisiv instanta de judecata, care a incuviintat urmatorul program de legaturi personale tata-copii: “in prima si a treia sambata din luna intre orele 10 si 15 la domiciliul paratei”. Tatal fetitelor a apelat la Alianta T.A.T.A., a recurat sentinta civila si a obtinut castig de cauza, pentru ca Tribunalul Buzau a decis dupa cum urmeaza: “Admite recursul. Modifică în tot sentinţa recurată iar pe fond admite acţiunea şi încuviinţează recurentului-reclamant să aibă legături personale cu minorele în domiciliul lui, în prima şi a treia săptămână din lună, prin luarea acestora vineri la orele 17 şi înapoierea în domiciliul mamei duminica, orele 19, şi timp de două săptămâni în vacanţa de vară a minorelor, în intervalul 1 august orele 17 - 15 august orele 19.” La 4 zile dupa pronuntarea hotararii, tatal si-a luat copiii conform acestui program la domiciliul sau, dupa cca 2 ani de interdictie pusa abuziv si iresponsabil de fosta sa sotie.

6) Psihologul clinician principal, lector univ. dr. ELENA OTILIA VLADISLAV, cu cabinet privat in Bucuresti

Tatal Andone Andrei a aflat din dosarul civil aflat pe rolul Judecatoriei Rm. Sarat de existenta unui raport de evaluare psihologica realizat cu privire la fiica sa (nascuta in 2006) de catre psihologul Vladislav.

Psihologul nu l-a implicat pe tata in demersul sau de specialitate din luna septembrie 2011, nu a incercat sa-l contacteze pentru a-l informa cu privire la evaluarea psihologica a fiicelor sale si pentru a-l invita sa participe la vreo sedinta programata la cabinetul domniei sale, desi atat psihologul cat si tatal domiciliaza si lucreaza in mun. Bucuresti. Nici macar nu i-a cerut fostei sotii a domnului Andone, clienta sa cu domiciliul in municipiul Ramnicu Sarat, care se deplasa cu minorele periodic la cabinetul psihologic din Bucuresti, sa-l anunte pe tata ca psihologul Elena Vladislav ii evalueaza copilul si ca este chemat la cabinet pentru a furniza macar informatii utile pentru specialist.

Psihologul Vladislav nu s-a asigurat ca detine hotararile judecatoresti care ar fi atestat ca tatal este decazut din drepturile parintesti, ceea ce ar fi putut justifica implicarea unilaterala a mamei copiilor in evaluarea psihologica a acestora.

In raportul elaborat, psih. Elena Otilia Vladislav conchide ca “fetita are sentimente aggressive fata de tatal ei, de respingere”, “din interviu si din testele aplicate il vede pe tata ca fiind rau”, “a aratat ca s-a simtit stanjenita atunci cand tatal ei a luat-o”, “la tatal ei acasa s-a simtit suparata”, pentru ca “a fost urat”.

Raportul realizat a fost depus de clienta la Judecatoria Rm. Sarat pentru a justifica practic decaderea tatalui din drepturile parentale, fiind acuzat ca isi traumatizeaza proprii copii. Aceste acuzatii au fost respinse chiar de DGASPC BUZAU, insa consilierea parentala si evaluarea psihologica a copiilor nu a fost posibila la sediul DGASPC, deoarece mama fetitelor a declarat ca deja a apelat la un psiholog reputat (psih. VLADISLAV), care se ocupa de copiii cuplului, refuzand insa categoric sa comunice numele specialistului angajat in acest demers.

Psihologul a refuzat categoric sa-i comunice tatalui ponegrit de o maniera nefondata si nedreapta, daca evaluarea sa este completa si clara, in conditiile in care acesta nu a fost implicat DELOC in acest demers, neparticipand asadar la nicio sedinta. Specialistul a refuzat sa-l si intalneasca pe tatal copiilor la cabinetul sau din mun. Bucuresti.

Ulterior, psihologul VLADISLAV s-a plans clientei sale ca a fost hartuita de liderul T.A.T.A., care-i ceruse de fapt doar sa respecte codul deontologic si legislatia in materie. Desi a fost apelata de mama copiilor pentru a consilia minorele post-evaluare, psihologul avand astfel posibilitatea sa se reabiliteze din punct de vedere profesional si sa implice in sfarsit tatal in demersul sau, respectand in sfarsit CUSTODIA COMUNA incuviintata de instanta de judecata si protejand interesul superior al celor doi copii, doamna conf.univ. dr. a refuzat sa mai consilieze minorele si mentinand drept valabile concluziile eronate la care ajunsese in urma unui demers profesional ratat deliberat, pe care mama fetitelor le-a folosit pentru a induce in eroare justitia in tentativa de suprimare a legaturilor personale tata-copii.

Contrar concluziilor la care a ajuns conf.univ.dr. VLADISLAV, DGASPC BUZAU a confirmat in CONCLUZIILE comunicate Judecatoriei Rm. Sarat ca mama s-a opus unui program de legaturi personale tata-copii la domiciliul reclamantului, ca a incercat sa-i convinga pe minori sa nu mearga cu tatal lor la Bucuresti, in conditiile in care asistentul social si psihologul au consemnat ca cei doi copii au binemeritat de pe urma programului de legaturi personale valabil pe perioada vacantei de vara 2011.

Iata ce evidentiaza DGASPC Buzau, in urma demersurilor sale sustinute:

“Din luna iulie pana la finele lunii septembrie, mama a incercat sa colaboreze, fara sa fie perseverenta privind obiectivele stabilite impreuna in ceea ce priveste relatiile minorelor cu tatal;

Au avut loc intalniri ale ambilor parinti cu ocazia revenirii minorelor la domiciliul mamei, conform sentintei judecatoresti, pentru a facilita pastrarea legaturii cu tatal, plecari pe care mama nu le incurajeaza.

Unele intalniri, care au avut loc cu ocazia preluarii de catre tata a minorelor, au fost asistate de asistentul social al institutiei, mama nu a sustinut aceste plecari de la domiciliul dumneaei, DIN CONTRA, reactia copiilor fiind raspunsul la atitudinea mamei.

Mama insista pentru pastrarea cadrului spatial la domiciliul dumneaei, unde vizitele sa aiba loc in prezenta dumneaei si a bunicii materne, refuza complementaritatea relatiei fiice-tata; s-a stabilit un program de convorbiri telefonice, ce nu a fost respectat.

In prezenta ambilor parinti, la sediul institutiei noastre, minorele aveau un comportament adecvat varstei, comunicau cu ambii parinti, fara retineri, povesteau cu lux de amanunte timpul petrecut la Bucuresti cu tatal.” (Adresa DGASPC nr. 94 din 13 decembrie 2011)

Parintele-alienator, adica mama fetitelor, a fost practic incurajat de psih. Vladislav sa continue demersurile sale de alienare parentala, traumatizand grav cei doi copii, ceea ce a determinat-o pe fiica cea mare sa se afle in pragul abandonului scolar chiar din clasa I si sa manifeste un dezechilibru psiho-emotional acut, culminand cu transferarea elevei la alta scoala inca din prima luna de cursuri.

7) Doamna MARIA CALIN, Psiholog cu cabinet individual in orasul Mangalia

Fosta sotie a domnului Andrei Andone s-a prezentat la cabinetul psihologului Maria Calin, care a eliberat la data de 20 august 2012 o EVALUARE PSIHOLOGICA pentru ambele fetite, cu varste de 4 si de 6 ani, care s-au aflat impreuna in cabinet.

Desi mama a solicitat sa fie evaluat atasamentul psihoemotional al acestora fata de ambii parinti, psihologul nu a cerut datele de contact ale tatalui copiilor, nu s-a asigurat care sunt drepturile parentale ale acestuia, desi exista o hotarare judecatoreasca de incuviintare a exercitarii autoritatii parintesti de cei doi parinti IMPREUNA.

Tatal a primit raportul psihologului in sala de judecata, la ultimul termen al procesului in care se stabilea programul de legaturi personale tata-copii la domiciliul parintelui din Bucuresti.

Psihologul Calin concluzioneaza ca mezina celor doi parinti “nu are insusita reprezentarea figurii paterne ca facand parte dintre cei apropiati”, ‘tatal biologic este perceput ca fiind strain, fata de care copilul a dezvoltat mecanisme de aparare”.

In urma interpretarii testelor proiective, reiese ca “ambele fetite refuza sa locuiasca alaturi de tatal biologic, fara ca mama sa se afle in imediata apropiere”. Din interviu reiese “in mod direct si constient refuzul fetitelor de a parasi locuinta si a petrece un anumit timp doar in preajma tatalui”.

Desi concluziile psihologului sunt diametral opuse fata de cele ale specialistilor DGASPC Buzau, care evaluasera copiii in relatie cu tatal lor si mai ales dupa revenirea minorelor de la domiciliul patern din Bucuresti, concluzia membrului Colegiului Psihologilor din Mangalia este cea dorita de mama copiilor, fiind ulterior depusa in dosarul civil aflat pe rolul justitiei buzoiene: “se recomanda ca cei doi copii sa petreaca timp de calitate alaturi de tatal biologic, in prezenta imediata a mamei, aceasta pana cand copiii il vor percepe pe tatal biologic ca figura de atasament securizant”.

8-10) Psihologii Florina Mirela BICOIU, Minodora OLTEANU si Daniela VADUVA, care lucreaza in cadrul DGASPC Sector 6 Bucuresti, formeaza o echipa care nu protejeaza interesul superior al copilului, care potenteaza tulburarea de alienare parentala la copiii privati abuziv de prezenta unuia dintre parinti si de mentinerea legaturilor personale cu acesta.

Cei trei psihologi de la DGASPC Sector 6 evalueaza psihologic copiii fara implicarea ambilor parinti in acest demers, considera ca mama este automat parintele apt sa-si creasca si sa-si educe copilul la domiciliul matern, fiind incurajata chiar de psihologi sa excluda tatal din viata copilului si sa ignore hotararile judecatoresti de incuviintare a asa-numitei custodii comune si de dimensionare a programelor de legaturi personale tata-copil la domiciliul patern.

Psihologii BICOIU, OLTEANU si VADUVA considera ca abuzurile materne nu sunt nocive pentru copii, cele trei doamne fiind insa necrutatoare cu tatii, chiar si atunci cand acestia solicita DGASPC Sector 6 sa le acorde concursul pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti care au incuviintat masuri privind minorii si care au fost pronuntate tocmai pentru a proteja interesul superior al copiilor respectivi.

11) Psihologul Monica Margareta LACEANU PUIU (tel. 0723.395.529, Cod personal 02008) din GIURGIU, psiholog specialist in psihologia muncii organizational, este simultan patronul Societatii Civile Profesionale de Psihologie „LACEANU SI ASOCIATII“ si Sef al Centrului pentru mame si copii victime ale violentei domestice din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Giurgiu.

Raportul de evaluare psihologica nr. 1584 / 10.03.2011 al minorei M.G.V. (6 ani), elaborat de Societatea Civila Profesionala de Psihologie “LACEANU SI ASOCIATII”, avand parafa doamnei psiholog principal Monica Margareta Laceanu (psiholog specialist – psihologia muncii organizational, cod personal 02008), are urmatoarea ANAMNEZA, realizata fara consultarea tatalui si fara a primi nici un fel de informatie din partea familiei paterne, demersul specialistului bazandu-se EXCLUSIV pe datele furnizate de mama-client:

“Din momentul nasterii minorei, parintii au locuit impreuna in locuinta bunicilor paterni din jud. Giurgiu. Familia acestora a avut probleme cu legea (inclusiv tatal minorei, care a fost arestat in 2001 pentru talharie si condamnat la 6 luni de inchisoare cu suspendarea pedepsei). In cadrul acestei familii relatiile sunt de tip conflictual, existand permanent scandaluri, neintelegeri care se soldau cu certuri in prezenta minorei. Bunicii paterni nu aveau o atitudine normala fata de copil, ridicau tonul la acesta, foloseau un limbaj agresiv, erau atasati de un alt nepot cu care comparau permanent pe minora in cauza. Atitudinea tatalui fata de mama era permanent violent verbal si fizic (in urma unei agresiuni fizice mama avand certificate medico-legal), generate probabil de o gelozie nejustificata si accentuata de consumul de alcool. Precizam ca toate aceste manifestari de violenta aveau loc in prezenta minorei. Fetita nu are o relatie normala cu tatal ei, ii este frica de el, tremura, tipa si plange in prezenta lui. In data de 24.01.2011, in urma unui scandal, mama a parasit domiciliul, ulterior luand si minora impreuna cu care locuieste in prezent in locuinta mamei ei, in conditii de liniste si securitate pentru ea si minora. Tatal a solicitat instantei de judecata incredintarea minorei prin ordonanta presedintiala.”

Concluzia psihologului Laceanu este urmatoarea: “Copilul a dezvoltat dependenta afectiva fata de mama, care reprezinta persoana ei de suport emotional si de stabilitate”.

Drept urmare, concluziile raportului de evaluare sunt cele dorite de mama copilului, fiind imediat comunicate judecatorului care lua decizii privind minora in cadrul procesului de divort.

“Din punct de vedere psihologic, copii sunt invariabil si inevitabil afectati de lipsa mamei. Mediul de siguranta afectiva pe care il reprezinta mama este pierdut, iar aceasta va fi pentru copil o trauma care ii va influenta negative dezvoltarea psihica si emotionala.

Nevoia de dragoste, de a fi imbratisati si alintati, de a sti ca exista cineva care vegheaza asupra lor si care ii pazeste de pericol, nevoia de comunicare cu un adult care sa le fie model, nevoia de a fi sustinuti si indrumati in procesul educational – sunt doar o parte din nevoile ce raman neimplinite.

Tulburarile de genul sindromului de stress posttraumatic, anxietatii de separate pot aparea in situatia in care copilul este luat de langa mama sa. “TOUT HOMME ESTE SON ENFANCE” spune Sigmund Freud, parintele psihanalizei. Asadar, inteligenta si personalitatea adultului sunt puternic influentate de primii ani de viata, astfel incat, este posibil ca intreaga sa viata ulterioara sa fie afectata.

Sentimentele de siguranta, apartenenta si stabilitate dezvoltate de copil in prezenta mamei vor fi treptat inlocuite de cele de nesiguranta si lipsa de apartenenta. Altfel, copilul va resimti tot mai acut o copilarie nefericita, se va retrage intr-o viata solitara, de autocompatimire si poate avea manifestari dezarmonice. Problemele actuale ale copilului se vor agrava, acesta poate dezvolta ulterior tulburari majore de comportament si/sau de personalitate. Acestea sunt, de asemenea, indicatori de deviant pro-delicventa.

Recomandam din punct de vedere psihologic, pentru o dezvoltare echilibrata atat afectiva cat si emotional ca, cel putin pana cand copilul va ajunge la varsta la care poate lua decizii in cunostinta de cauza, acesta sa ramana intr-un mediu de siguranta langa mama sa, si chiar sa nu efectueze vizite periodice dupa program la domiciliul tatalui si familiei sale, intrucat sentimentele, emotiile si sufletul unui copil de nici 6 ani sunt mult mai importante decat orice disputa intre adulti, care trebuie neaparat sa inteleaga ca interesul superior al copilului este mai presus de ei insisi.”

Hotararea judecatoreasca pronuntata de Judecatoria Giurgiu in dosarul de divort a fost determinata de Raportul doamnei psiholog Laceanu, fiind incuviintat dreptul tatalui de a avea legaturi personale cu fiica sa „în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbătă între orele 14,00 - 18,00, a doua zi după sărbătorirea zilei de naştere şi onomastică a minorului, a doua zi de sărbătorile de Paşti şi de Crăciun, în domiciliul mamei“. Programul incuviintat de instanta este mai precar decat al unui detinut din penitenciar, care are dreptul la vizite mai consistente ale copilului sau.

Alianta T.A.T.A. va solicita asadar sa cercetati faptele psihologilor mentionati mai sus, sa combateti acest fenomen nociv care decredibilizeaza aceasta profesie si sa luati masurile care se impun, pentru ca asemenea abuzuri sa nu se mai repete, iar drepturile copilului si ale parintelui precum si cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog sa fie respectate cu sfintenie si de acesti psihologi afiliati la Colegiul Psihologilor din Romania.

Multumindu-va pentru reactia prompta si pentru celeritatea cu care veti da curs prezentei sesizari, va anexam si evaluari psihologice efectuate de specialistii invocati anterior.

Prin prezenta revenim asupra sesizarii Aliantei T.A.T.A. din luna martie 2012, care viza acelasi fenomen nociv pentru societatea romaneasca si pentru profesia de psiholog si la care Colegiul Psihologilor din Romania nu a raspuns pana in prezent.

Informatii suplimentare se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, de pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ .

30 octombrie 2012

PRESEDINTE T.A.T.A,

Bogdan Draghici

VICEPRESEDINTE,

Ramona Davitoiu

Dacă vă faceţi viaţa un calvar din cauza lucrurilor mărunte, precum treburile casnice sau diverse tabieturi, sunteţi într-o relaţie nepotrivită.
Deşi se zice că persoanele căsătorite sunt mai sănătoase decât cele singure, teoria nu se aplică şi celor nefericiţi în căsnicie. Un studiu citat de WebMD a demonstrat că un mariaj “toxic” creşte riscul de boli de inimă, depresii şi alte suferinţe.
Cum recunoaşteţi un partener “toxic”? Schimbător, nervos şi impulsiv, pare că îşi înţelege greşelile pe moment, dar “una zice, alta face”. Îşi acuză şi îşi ameninţă des partenerul, însă ştie să se folosească de şarm ca să-l ţină sub papuc. Este portretul multor români care îşi terorizează partenerii fără scrupule şi îi conving să stea în relaţii care Citeste tot articolul »

Foarte puţini mai cred în vechile stereotipuri. Psihologia şi psihoterapia sunt privite cu alţi ochi faţă de anii imediat următori Revoluţiei. Majoritatea românilor ajung la psiholog când suferă deja de depresie sau de anxietate. Multe dintre afecţiuni ar putea fi prevenite însă, dacă Citeste tot articolul »

Fobia copiilor de colectivitate poate fi tratată dacă se descoperă cauza care o generează: colegii răutăcioşi sau mamele posesive sunt motive posibile pentru care micuţii au astfel de tulburări.
Mersul la şcoală sau la grădiniţă este interesant şi distractiv, însă nu pentru toţi copiii: unul din patru refuză din când în când să treacă pragul acestor instituţii, iar problema e serioasă în cel mult cinci la sută din cazuri.
Această tulburare poate să debuteze la începutul vieţii de preşcolar sau şcolar, dar poate să apară şi pe parcurs.
Teama de a fi separat de părinţi, frica de educatori şi profesori ori de socializare pot avea repercusiuni pe termen lung asupra performanţelor micuţilor de comunicare.
Psihologii explică cum pot fi ajutaţi micuţii să treacă peste tulburările specifice mai ales în Citeste tot articolul »

Severitatea poate naşte copii labili psihic, iar o atitudine hiperprotectivă inhibă personalitatea. Echilibrul celor mici vine din sănătatea psihică a părinţilor.

Din dorinţa de a fi permanent în graţiile celui mic ori din convingerea oarbă că îl fac om prin severitate, părinţii ajung uneori să adopte comportamente extreme. Inhibă astfel dezvoltarea copiilor, îi timorează şi-i menţin într-o eternă vulnerabilitate.

Răsfăţul excesiv, hiperprotecţia, autoritatea exagerată, a gresivitatea ori atitudinea rece faţă de cel mic sunt comportamente nocive şi traumatizante. Ele sunt adoptate de părinţi pe care psihologii îi numesc frustraţi, anxioşi şi foarte puţin pregătiţi pentru Citeste tot articolul »

COMUNICAT DE PRESA

ANPDC, scolile si gradinitele

discrimineaza taticii din Romania

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. sesizeaza Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) cu privire la multiplele cazuri de discriminare a tatilor in relatia cu managerii scolilor si gradinitelor. Taticii care se afla in procese de divort si de incredintare a minorului sau care au dreptul doar sa-si viziteze copiii sunt tratati de regula de catre personalul institutiilor de invatamant ca niste veritabili infractori deosebit de periculosi in momentul in care doresc sa-si vada copiii, sa se intereseze de situatia lor scolara si de conditiile oferite acestora de scoli si de gradinite sau chiar sa-i ia acasa, atunci cand legea si sentintele judecatoresti le permit sa faca acest demers.

Cele mai grave abuzuri in acest sens sunt comise la nivelul gradinitelor din Romania, managerii acestora refuzand de regula categoric sa comunice tatilor informatii despre situatia scolara a copiilor, despre organizarea si functionarea institutiei, despre autorizatia de functionare sau acreditarea gradinitei, despre programul saptamanal si conditiile oferite prescolarilor. Vizitarea propriului copil sau luarea acasa a acestuia este interzisa in marea majoritate a cazurilor, la solicitarea expresa a mamei copilului, care se razbuna pe tatal acestuia prin sabotarea relatiei tata-copil. Citeste tot articolul »

Copii si parinti