“Omule de stat! Nu stânjeni magistratura taţilor; E mai sacră decât a ta.” - (Pitagora – Legile morale şi politice)

UPDATE: Primaria Capitalei a avizat MITINGUL PARINTILOR pentru JOI, 21 aprilie, intre orele 17 si 19, la sediul Tribunalului Bucuresti, adica acolo unde a inceput cosmarul mamei Anamaria Nedelecu si al fiului sau. Aseara am vorbit cu mamica la telefon, fiind apelat din arest de aceasta. M-a rugat sa le multumesc tuturor celor care se roaga pentru copilul dansei si celor care o ajuta cu gandul, cu fapta ori cu vorba in aceasta perioada de uriasa incercare pentru mama si pentru copil! Doamna Nedelcu spera ca joi sa poata multumi personal tuturor celor care o sustin, dupa ce va fi eliberata din arest de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Draghici Gh. Bogdan

Parintii vor protesta la sediul CSM pentru ca Justitia sa protejeze interesul superior al copilului in Romania

“Eliberati-o pe mamica Ana! Salvati-l pe copilul Anthony!”

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si Alianta T.A.T.A. vor organiza miting de protest miercuri, 20 aprilie anul curent, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) sub deviza “MAGISTRATII ROMANI TREBUIE SA PROTEJEZE COPIII SI SA NU-I AGRESEZE!”.

Cele doua organizatii parentale doresc sa traga un semnal de alarma care sa determine o reactie din partea CSM, care trebuie sa demonstreze ca Romania este un stat de drept, ca interesul superior al copilului este protejat si DE FACTO de catre magistratii romani, ca este momentul ca Inspectia Judiciara sa-si faca datoria si sa propuna masuri disciplinare in cazul judecatorilor si procurorilor care ignora cadrul legal existent privind protectia si promovarea drepturilor copilului si care pronunta solutii devastatoare pentru minori si pentru parintii lor.

Cazul halucinant al mamicii Anamaria Nedelcu si al fiului acesteia a dezvaluit lumii intregi o data in plus realitatea tragica pe care o traiesc copiii romani si refuzul categoric al multor magistrati de a proteja interesul superior al copilului si de a respecta cadrul legal in aceasta materie.

MAMICA ANAMARIA SI FIUL SAU

Cu toate ca procurorii au cerut IN CORPORE in toate dosarele civile si penale ale mamei Anamaria, ca aceasta sa nu fie separata de copiii sai cu varste de 6 si de 4 ani si sa ramana in Romania ca cetatean liber si cu drepturi depline, TOTI judecatorii au hotarat ca aceasta sa fie arestata, iar copilul Anthony sa fie returnat in Canada unui tata care l-a abuzat fizic si psihic si care ii provoaca minorului cosmaruri si in prezent, condamnand practic mama la moarte.

S-a ajuns in prezent la situatia unica in analele justitiei romane ca  Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti sa afirme raspicat in fata cetatenilor Romaniei ca nu a solicitat arestarea provizorie a persoanei extrădabile Anamaria Nedelcu, procurorii  apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege nici pentru luarea măsurii arestării provizorii şi nici pentru admiterea cererii de extrădare. Drept urmare, in premiera pentru Romania, procurorii contesta arestarea mamei si cer judecatorilor sa o elibereze, pentru a reveni langa copiii sai, transformand acest caz intr-un razboi PROCURORI VS. JUDECATORI.

In dosarul civil privind rapirea internationala de minor, procurorii au concluzionat ca “nu ar fi oportuna si in niciun caz in interesul superior al copilului reintoarcerea sa in Canada la tatal sau”, cerand judecatorilor sa respinga cererea privind inapoierea copilului in Quebec.

Statul roman - prin judecatorii sai mai ales - nu-si protejeaza copiii si solutioneaza cu superficialitate si ignorand interesul superior al acestora, alegand sa-i returneze in tarile care solicita acest lucru. In acelasi timp, copiii romani care sunt sechestrati si abuzati in strainatate nu sunt repatriati cu aceeasi rapiditate si fermitate la cererea Romaniei, pentru ca demersurile autoritatilor romane sunt tardive si neprofesioniste de cele mai multe ori.

Totodata, parintii solicita membrilor CSM sa ia masurile necesare pentru ca TOTI MAGISTRATII ROMANI sa cunoasca si sa respecte cadrul legal privind protectia si promovarea drepturilor copilului, in conditiile in care judecatorii si procurorii ignora de ani de zile criteriile de determinare a interesului superior al copilului stipulate de Legea nr. 272/2004 republicata, cu toate ca acestea sunt OBLIGATORII pentru instantele judecatoresti.

Informatii suplimentare se pot obtine la Citeste tot articolul »

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si Alianta T.A.T.A. solicita Guvernului Romaniei si autoritatilor administratiei locale sa adopte de urgenta masurile care se impun in vederea punerii in aplicare a noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului, reprezentat de Legea nr. 257/2013, care a intrat in vigoare din luna octombrie a anului curent.

Sunt necesare proceduri clare si coerente de ordin administrativ pentru ca protectia drepturilor copilului sa nu mai ramana la stadiul de litera moarta in acte normative de inspiratie europeana.

La initiativa T.A.T.A., noua legislatie reglementeaza in sfarsit criteriile de determinare a interesului superior al copilului, care au devenit obligatorii pentru magistratii care solutioneaza litigiile civile si penale privind minorii si pentru reprezentantii autoritatilor si institutiilor publice competente in domeniul protectiei copilului.

Protectia copiilor cu parinti plecati in strainatate a devenit in sfarsit o prioritate pentru statul roman, care a reactionat in sfarsit pe plan legislativ si a combatut fenomenul nociv pentru societatea romaneasca al lasarii minorilor fara protectie parentala si fara conditii optime de crestere si de educare.

Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti in comun de ambii parinti sunt garantate si protejate suplimentar cu ajutorul noii legislatii de sorginte europeana.

Fundatia “Parinti pentru Copii” si T.A.T.A. critica justitia romana, Directia Protectia Copilului din ministerul de resort, Ministerul Afacerilor Externe si Avocatul Poporului pentru lipsa de reactie la apelurile disperate ale parintilor separati abuziv de copiii lor retinuti in prezent in strainatate contrar interesului lor superior si afectati grav de cazuri de rapiri internationale de minori.

In conditiile in care statul roman nu face aproape nimic pentru a-si recupera copiii sechestrati in afara granitelor Romaniei, cele doua organizatii neguvernamentale au decis sa apeleze la Mediatorul Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi si sa aduca astfel in atentia forului suprem European acest fenomen deosebit de grav ignorat de autoritatile romane.

T.A.T.A. si “PARINTI PENTRU COPII” si-au propus asadar sa-i trimita doamnei Mediator Roberta Angelilli, vicrepresedintele Parlamentului European, in urmatoarele DOUA LUNI, adica pana la Craciun, nu mai putin de 100 (O SUTA) de sesizari din partea unor parinti romani separati abuziv de copiii lor rapiti. Astfel Romania va trece pe primul loc la numarul de cazuri inregistrate pe agenda Mediatorului, care solutioneaza ANUAL cca 50 de cazuri de acest gen.

Totodata, cele doua organizatii ale parintilor solicita Consiliului Superior al Magistraturii, Directiei Protectia Copilului din Ministerul Muncii si Familiei si Colegiului Psihologilor din Romania sa gaseasca de urgenta o solutie optima la problema majora pe care o reprezinta lipsa de competenta a SERVICIILOR DE AUTORITATE TUTELARA si a DIRECTIILOR GENERALE DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI de a intocmi ANCHETE PSIHO-SOCIALE conforme cu normele legale si deontologice si utile pentru magistratii care solutioneaza cauze cu minori.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a considerat irelevante anchetele psihosociale realizate de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, curtea considerand ca in aceste cazuri cu minori instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui expert psiholog.

Colegiul Psihologilor din Romania (CPR) considera la randul sau ca DGASPC si Autoritatea Tutelara nu au calitatea de furnizori de servicii psihologice, nu reprezinta o forma de exercitare a profesiei de psiholog si nu pot efectua evaluari psihologice. CPR chiar a facut deja apel la Directiile de Protectia Copilului ca acestea sa precizeze instantelor de judecata CARACTERUL NEPROFESIONAL, STRICT ADMINISTRATIV al activitatii pe care o desfasoara, pentru ca justitiabilii si instanta de judecata sa poata beneficia de servicii psihologice asigurate de catre furnizorii de servicii psihologice in conditiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog.

Fundatia PARINTI PENTRU COPII si T.A.T.A. vor lansa la 1 noiembrie 2013 un nou proiect menit sa contribuie la reformarea si la modernizarea sistemului de invatamant preuniversitar si anume “LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT NERECOMANDATE COPIILOR SI PARINTILOR”, care va contine pentru inceput cca 100 de unitati de invatamant cu grave probleme de functionare la parametrii normali.

- LEGEA NR. 257/2013 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, in vigoare din luna octombrie 2013, reglementeaza IN PREMIERA IN ROMANIA:

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

2. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

3. Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti;

Cu toate ca legislatia romana, inclusiv NOUL COD CIVIL, a invocat permanent INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI, nici un act normativ nu stabilea pana la adoptarea acestei legi criterii clare de determinare a interesului superior al copilului. De aceea arbitrariul caracteriza din pacate solutiile magistratilor in cauzele cu minori, acestea fiind tributare unor mentalitati retrograde si afisand stereotipuri nocive pentru societatea romaneasca. Dosarele civile si penale in care se stabileau masuri privind minorii erau solutionate adesea pe criterii pur subiective, fara a se tine cont de ofertele parentale, de antecedentele partilor aflate in litigiu, de gradul de atasament al copiilor fata de fiintele dragi din jurul lor, fiind pronuntate solutii care ignorau tocmai INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI.

T.A.T.A. a propus inca din perioada in care se dezbatea in Parlamentul Romaniei NOUL COD CIVIL, ca legea respectiva sa instituie si CRITERII DE DETERMINARE A INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI. Obiectivul T.A.T.A. a fost din fericire atins cativa ani mai tarziu, prin adoptarea prezentei legi privind protectia copilului.

În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere conform acestei legi cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate,de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, la evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute mai sus şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-1 implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

NOUL COD CIVIL, care a intrat in vigoare in octombrie 2011, a reglementat la initiativa T.A.T.A. asa-numita CUSTODIE COMUNA PARENTALA, adica EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI IN COMUN DE AMBII PARINTI dupa despartirea acestora. Astfel s-a reusit combaterea eficienta a discriminarii tatilor de catre justitia romana, care a fost obligata sa protejeze complementaritatea parentala si sa asigure egalitatea in drepturi si in obligatii a celor doi parinti, subliniindu-se astfel ca MAMA si TATA sunt la fel de importanti in universul copilului si in procesul de crestere si de educare al acestuia.

Noua lege privind protectia copilului completeaza si lamureste prevederile NOULUI COD CIVIL in privinta EXERCITARII AUTORITATII PARINTESTI si a MENTINERII LEGATURILOR PERSONALE PARINTE-COPIL.

“În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor părinţi.

În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute mai sus, acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul.

Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte..

Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, oferită de specialitati atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.

În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut mai sus poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.

Raportul de monitorizare se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii. Măsurile prevăzute anterior pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;

c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.”

- STATUL ROMAN ISI ABANDONEAZA COPIII AFECTATI DE RAPIRILE INTERNATIONALE DE MINORI

În cazul în care o căsătorie sau un parteneriat se desface, de multe ori unul dintre parteneri decide să se întoarcă în țara de origine sau să își stabilească reședința într-un stat membru sau neeuropean diferit de cel al celuilalt partener. Dacă acel cuplu are copii, îi revine autorității judiciare competente sarcina de stabili drepturile de custodie și de vizită ale soților/partenerilor.

Cu toate acestea, se poate întâmpla ca unul dintre părinți care nu deține custodia copilului să îl răpească sau să refuze să îl aducă înapoi după o vizită legală sau ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se mute cu copiii în altă parte, împiedicând de facto dreptul de vizită al celuilalt părinte. În aceste cazuri, nu este numai o încălcare a răspunderii părintești, ci în primul rând o încălcare a dreptului fundamental al minorului de a avea raporturi regulate cu ambii părinți.

Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii la care au aderat toate Statele Membre reglementează înapoierea copiilor deplasaţi în mod ilicit în străinătate sau reţinuţi acolo în mod ilicit, urmând ca situaţia anterioară acestor fapte să fie restabilită cât se poate de repede. Aceasta serveşte pe de o parte protecţiei copilului, care trebuie să rămână în mediul său obişnuit, pe de altă parte, şi protecţiei părintelui rămas în urmă, căruia, urmare a unei proceduri judiciare în străinătate, îi poate fi de multe ori aproape imposibil participarea la un proces din străinătate.

Condiţiile răpirii de copii sunt îndeplinite, de exemplu, când deplasarea unui copil în străinătate a fost legală, prin exercitarea dreptului la vizită, dar copilul nu este înapoiat în statul de origine la sfârşitul perioadei de vizită.

Dacă în cadrul procedurii apar motive pentru refuzul înapoierii copilului conform Art. 13 lit. b) din Convenţia de la Haga, instanţa va trebui să ia de îndată legătura cu autorităţile Statului Membru de origine, şi să întrebe ce măsuri vor lua acestea pentru protecţia copilului după întoarcerea sa, şi să solicite documentele corespunzătoare, care sunt suficiente, în opinia sa pentru garantarea unei astfel de protecţii. Pentru aceasta poate fi suficientă sensibilizarea autorităţilor pentru protecţia copilului din statul de origine în privinţa situaţiei copilului, sau este necesară o hotărâre judecătorească pronunţată în statul membru de origine. Un simplu indiciu că în statul membru de origine există legi pentru protecţia copilului, nu este suficientă.

Articolul 13: „Prin excepție de la dispozițiile articolului precedent, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ținută să dispună înapoierea copilului, dacă persoana, instituția sau organismul care se împotrivește înapoierii sale stabilește: a) că persoana, instituția sau organismul care avea în îngrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind încredințarea la data deplasării sau neînapoierii, ori consimțise sau achiesase ulterior acestei deplasări sau neînapoieri; sau b) că există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să-l situeze într-o situație intolerabilă. Autoritatea judiciară sau administrativă poate, de asemenea, să refuse a dispune înapoierea copilului, dacă constată că acesta se împotrivește la înapoierea sa și că a atins a vîrstă sau o maturitate care face necesar să se țină seama de opinia sa. La aprecierea împrejurărilor vizate în acest articol, autoritățile judiciare sau administrative urmează să țină seama de informațiile puse la dispoziție de autoritatea centrală sau orice altă autoritate competentă a statului în care se află reședința obișnuită a copilului privitor la situația sa socială.”

Regulamentul subliniază importanţa posibilităţii date copiilor de a-şi exprima punctul de vedere în procedurile care îi privesc. Audierea copilului este una din exigenţele impuse de abolirea exequaturului pentru dreptul de vizită şi pentru deciziile ce ordonă reîntoarcerea copilului. În egală măsură este posibil ca faptul că minorul nu a avut posibilitatea să fie ascultat să constituie un obstacol în recunoaşterea şi executarea unei decizii în materie de autoritate părintească.

În mod excepţional, însă, un copil poate să nu fie ascultat în procedură în situaţia în care aceasta apare ca inadecvată din punctul de vedere al vârstei şi gradului său de maturitate. Această excepţie însă trebuie să fie interpretată într-o manieră restrictivă.

Regulamentul nr. 2201/2003 prevede criterii uniforme pentru a stabili instanța competentă să pronunțe o hotărâre în materie matrimonială și de responsabilitate parentală, inclusiv în situațiile de răpiri internaționale parentale de minori.

Regulamentul nu modifică procedurile naţionale aplicabile în materia audierii copiilor, cu precizarea că pentru a culege punctele de vedere ale copiilor mai mici ca vârstă este necesară o experienţă şi precauţii speciale, care diferă de cele necesare pentru audierea unui adolescent. Nu este necesar ca minorul să fie ascultat în cadrul unei şedinţe în faţa unei jurisdicţii, ea poate să fie efectuată şi de o autoritate competentă conform legilor naţionale. Chiar dacă ascultarea s-a realizat de un judecător sau de o altă persoană este necesar ca toţi să beneficieze de o formaţie adecvată ce include dezvoltarea unor abilităţi de a comunica mai bine cu minorii şi de a conştientiza riscul presiunilor exercitate de către părinţi. Dacă o audiere este efectuată convenabil şi cu discreţie, ea poate permite copilului să-şi exprime propriile dorinţe, eliberat de sentimente de vină sau responsabilitate.

Este foarte important ca judecătorii instanţelor în cauză să comunice, direct sau prin intermediul Autorităţilor Centrale, pentru a ajunge la o soluţie corespunzătoare.

Un rol important trebuie să joace şi medierea şi soluţionarea extrajudiciară a conflictului, mai ales în domeniul răpirii de copii. Aici se apelează la autorităţile centrale pentru a oferi un sprijin active.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” si T.A.T.A. au decis sa apeleze la suportul Mediatorului Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi.

Rolul Mediatorului este acela de a încerca ajungerea la un acord voluntar între părintele răpitor şi celălalt părinte, interesele copilului (copiilor) acestora fiind primordiale.

Principala responsabilitate a Mediatorului Parlamentului European pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi este aceea de a ajuta părinţii în găsirea celei mai bune soluţii pentru bunăstarea copilului lor. În acest sens, trebuie subliniat că sarcina fundamentală a mediatorului este aceea de a garanta respectarea intereselor copilului răpit. Pentru a scuti părinţii şi copii, precum şi alte părţi implicate îndeaproape, precum bunicii, de stresul emoţional şi separările provocate de procedurile judiciare, Mediatorul Parlamentului European furnizează informaţii şi oferă consiliere cu privire la căile alternative de rezolvare a diferendului respectiv, mai precis, desfăşoară o activitate de mediere.

Mediatorul în aceste cazuri poate:

• trimite o scrisoare autorităților centrale ale statelor semnatare implicate, cu scopul de a semnala neregulile identificate în aplicarea dispozițiilor Convenției și de a solicita reintrarea imediată în legalitate;

• prezintă întrebări Parlamentare adresate Consiliului și Comisiei pentru a aduce anomaliile întâlnite în atenția altor Instituții și a le sensibiliza cu privire la căutarea unei strategii de intervenție;

• derularea unei activități de mediere „latu sensu” cu toate autoritățile implicate, părțile și avocații pentru a facilita aplicarea corectă și promptă a procedurilor internaționale în curs.

Biroul Mediatorului Parlamentului desfășoară o activitate sinergică și de colaborare constantă cu toate Instituțiile, în primul rând Comisia, Consiliul, Consiliul Europei și Curtea Europeană de Justiție.

Altă activitate fundamentală este aceea de cooperare cu autoritățile central naționale instituite în temeiul Convenției de la Haga pentru aspectele civile ale răpirilor internaționale parentale de minori.

În plus, sunt foarte importante comunicarea periodică și cooperarea cu ONG-urile active în acest domeniu, precum și cu experți în proceduri de mediere, psihologi, specialiști în psihologia copilului, pedagogi, asistenți sociali, juriști și judecători, pe lângă colaborarea cu Interpol și polițiile naționale.

1. Cazul BOG – Un tata este impiedicat chiar de justitia romana si de autoritatile publice responsabile cu protectia copilului sa-si aduca in tara fiica retinuta in Rep. Moldova;

In noiembrie 2010, mama copilului a decis unilateral si fara sa-l anunte in prealabil pe tata ca sa paraseasca domiciliul comun din Bucuresti, luand-o cu sine si pe fetita cuplului si plecand din Romania la Chisinau in Rep. Moldova, desi nu avea acest drept conform legii, din cauza ca tatal nu-si daduse acordul in acest sens. Ulterior, fiica celor doi parinti a revenit incepand cu vara anului 2011, fiind insotita de bunica sa materna si locuind la domiciliul patern din sectorul 6.

In 2012, mama si bunica materna au obtinut cetatenia romana, avand domiciliul legal pe toata perioada monitorizarii situatiei sale si a declaratiilor acesteia in Bucuresti, in sectorul 6, in imobilul detinut de tatal copilului.

Ulterior, fosta partenera a refuzat sa-i permita minorei sa revina la domiciliul parental comun din sectorul 6, acolo unde se afla de altfel si domiciliul legal al paratei, afectand astfel negativ relatia copil-tata. Copilul a fost retinut asadar abuziv si impotriva vointei paterne la Chisinau, in Republica Moldova.

Autoritatile si institutiiile publice sesizate de tata precum si justitia romana au refuzat sa se implice in solutionarea acestui caz grav in interesul copilului afectat de deciziiile materne, iar cererile formulate de tatal copilului au fost respinse ca nefiind de competenta instantelor romane.

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

Pentru a sabota legatura afectiva mama-fiica, tatal copilului si bunicii i-au spus copilului ca a fost nascut de tata dintr-o cocoasa gestanta, din care a fost scos prin cezariana la finalul celor 9 luni de “sarcina”. Copilul a bulversat personalul gradinitei cu marturisiri tulburatoare, care nu au fost insa luate in seama de autoritatile competente sesizate de chinuita sa mama. Dupa ce tatal a parasit Romania si a anuntat ca s-a stabilit cu fiica sa in Germania, justitia valceana si DGASPC Valcea l-au somat sa readuca copilul la Rm.Valcea pentru a fi in sfarsit evaluat psihologic si a-si intalni mama conform hotararilor judecatoresti, fiind luata in sfarsit in calcul si reincredintarea sa catre mama. Fiul directorului penal a refuzat categoric, cerand sa fie platit cu bani multi de catre statul roman pentru a da curs solicitarilor si pentru a respecta hotararile judecatoresti.

3. Cazul ANDREI – abuzul unei mame, care a plecat in Italia in orasul Florenta la bunica materna fara a avea vreo hotarare judecatoreasca de incredintare minor sau acordul tatalui notarial de a calatori cu minorul in strainatate conform legii. Ulterior, tatal a obtinut si custodia copilului, insa de cca 2 ani nu poate obtine punerea in executare a sentintei, pentru ca autoritatile romane nu-l ajuta deloc.

4. Cazul BUZDUGAN – drama unui tata care a obtinut custodia fiului in doua procese, printre care o ordonanta presidentiala definitiva si executorie, in conditiile  in care pana la implinirea varstei de 2 ani copilul a fost crescut EXCLUSIV de tatal sau.

Copilul se afla pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii, in Anglia, asa ca tatal  a fost nevoit sa mearga acolo pentru a pune hotararea in executare. A intampinat probleme cu autoritatile britanice si a apelat la multe institutii din RTmania de la care a  primit acelasi raspuns “LIPSA COMPETENTEI”.

5. Cazul DIMISCA - Cu ocazia parasirii domiciliului conjugal sotia i-a sustras sotului sau actele de stare civila ale copilului privind si alte inscrisuri, respectiv pasaport minor, certificat de nastere dar si procura eliberata in S.U.A in decembrie 2012 cu care mama copilului putea circula pe ruta New York-Chisinau,Rep.Moldova,Europa,SUA etc.pana in 2017.

Tatal copilului a sesizat IPJ Neamt, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Romane, Sectia Consulara a Ambasadei Republicii Moldova In Romania, Aeroportul International Chisinau, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova-orasul Balti, Ministerul Afacerilor externe a Romaniei-Sectia Consulara, Parchetul de pe langa Judecatoria Piatra-Neamt, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Neamt, Politia de Frontiera  a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova si Ministerul Justitiei-Directia Drept International si Cooperare Judiciara-Serviciul cooperare judiciara in materie civila si comerciala in legatura cu aspectele penale legate de disparitia minorului.

6. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga in marina) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie;

Fosta sotie a comandantului Sebastian Ghita a reusit sa induca in eroare autoritatile vamale si politia de frontiera, prezentand declaratii notariale false, din care rezulta ca tatal copiilor este de acord si isi da consimtamantul ca fiii sai sa fie trecuti in pasaportul mamei lor si sa paraseasca tara impreuna cu aceasta. Tatal copiilor a formulat plangere penala impotrica fostei sotii pentru comiterea infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, insa aceasta s-a sustras urmaririi penale, ceea ce a condus la implinirea termenului de prescriptie.

Mama copiilor a ales sa paraseasca Romania din cauza problemelor foarte grave pe care le avea de rezolvat in relatia cu autoritatile romane si mai ales cu justitia romana, fiind cercetata in mai multe dosare penale reunite sub nr. 654/P/2007, sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 215 alin. 4 Cod Penal si respectiv art. 84 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului. Acest dosar se afla in lucru la Serviciul Cercetari Penale din cadrul Inspectoratului de Politie al Jud. Constanta, iar doamna COJOCARU CEZARINA se sustrage urmaririi penale si in prezent.

Recent, Judecatoria Fetesti in Dosarul nr. 4064/229/2011, prin Sentinta civila nr. 3162 din 18 septembrie 2012, a admis in parte cererea tatalui si a dispus exercitarea autoritatii parintesti privind minorii Alexandru si Andrei de catre ambii parinti, reclamantul Ghita Sebastian si parata Cojocaru (fosta Ghita) Cezarina.

Dupa comunicarea sentintei civile ambelor parti, tatal a fost contactat de mama copiilor si de catre doamna avocat Mihaela Olaru, cu scopul de a negocia masuri cu privire la copiii rapiti de propria mama in urma cu cativa ani. Avocata OLARU MIHAELA si sotul acesteia i-au prezentat tatalui propunerile mamei copiilor, insa au refuzat sa-l puna in legatura fie si telefonica la solicitarea sa cu cei doi copii, nu i-au indicat adresa de domiciliu a minorilor, unitatea de invatamant pe care o frecventeaza, medicii care le monitorizeaza starea de sanatate si celelalte date pe care are dreptul sa le primeasca in temeiul Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Avocatii fostei sotii i-au comunicat doar ca sotia si copiii se aflau la acea data in Romania si ca tatal va fi lasat treptat sa relationez cu fiii sai, DOAR DACA VA RENUNTA LA CERERILE SALE INREGISTRATE PE ROLUL INSTANTELOR DE JUDECATA. Nu a fost acceptat de partea materna un program de consiliere psihologica si nu a fost stabilit un program concret de reintegrare a acestora in familia paterna si de restabilire a legaturilor personale tata-copii, in conditiile in care parintele nu a cedat santajului exercitat de fosta sotie prin intermediul avocatilor OLARU.

- ANCHETELE PSIHO-SOCIALE INTOCMITE DE AUTORITATILE TUTELARE SI DE DGASPC, FARA VALOARE IN JUSTITIE CONFORM COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

In cauza Amanalachioai c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis prin Hotărârea pronunţată în data de 26 mai 2009, anularea hotararilor instanţelor româneşti şi sancţionarea României şi pentru faptul că instanţele judecătoreşti nu au cerut părerea unui specialist, cu privire la starea psihologică a reclamatului, cu privire la relaţiile acestuia cu minora, cu privire la influenta mediului asupra minorei etc. Acest fapt putând fundamenta din punct de vedere juridic reglementarea la nivelul jurisprudenţei, ca izvor de drept, a expertizei psihologice în mod obligatoriu, pentru cauzele cu minori. (Culegere de jurisprudenta CEDO, 2009).

In cauza Amanalachioai impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 720 din 26.10.2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si-a motivat hotararea si pe faptul ca instantele de judecata din Romania nu au solicitat realizarea unui raport de expertiza psihologica intr-un proces ce viza incredintarea minorului, citam: “87. In ceea ce priveste pretinsul comportament violent al reclamantului, Curtea observa ca toate hotararile fac referire doar la incidentul ce a avut loc la data de 28 august 2001 (…) care nu a dat nastere unei (…) anchete specializate pentru a evalua comportamentul reclamantului. In acest sens, Curtea nu poate decat sa constate ca din dosar reiese ca, in niciun stadiu al procedurii si in ciuda obiectului litigiului, instantele nationale nu au considerat necesar sa solicite un raport specializat referitor la starea psihologica a tatalui si copilului, la raporturile existente intre ei, sau, tinand cont de varsta tanara a copilului, la influentele pe care mediul in care traia le putea exercita asupra sa.

Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a apreciat ca neluarea in considerare a concluziilor unui raport de expertiza psihologica nu poate fi acceptata decat in conditiile unei motivari foarte solide, citam: “88. Curtea admite ca noile conditii de viata ale reclamantului trebuiau luate in considerare de instantele nationale. Totusi, in masura in care raportul de expertiza realizat la domiciliul reclamantului a constatat ca noua familie a reclamantului oferea conditii afective si morale normale pentru a creste un copil (…), Curtea apreciaza ca era necesara o motivatie mult mai convingatoare pentru a nu lua in considerare un astfel de raport”.

Precizam faptul ca in speta prezentata au fost realizate mai multe anchete psihosociale de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, numai ca CEDO a considerat irelevante aceste acte in raport cu necesarul spetei, curtea considerand ca in aceste cazuri instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui expert psiholog.

In concluzie, se impune o reglementare a competentelor psihologilor in procesele judiciare, recunoscuti de catre Ministerul Justitiei, precum si de a creste nivelul de cunoastere a rolului expertizei psihologice si a expertului psiholog in justitie.

- LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT CARE IGNORA DREPTURILE COPILULUI SI AUTORITATEA PARINTEASCA – un proiect initiat de Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in baza noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu T.A.T.A. lanseaza un proiect dedicat in primul parintilor preocupati ca fii si fiicele lor sa beneficieze de servicii educationale de buna calitate in unitati de invatamant in care legea este respectata, iar interesul superior al copilului este prioritar pentru cadrele didactice si pentru personalul administrativ.

Proiectul “LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT NERECOMANDATE COPIILOR SI PARINTILOR” are menirea sa depisteze prompt acele gradinite, scoli ori licee, in care abuzurile asupra copiilor si ignorarea drepturilor parentale caracterizeaza din pacate demersul educativ si prestatia manageriala a celor care lucreaza in cadrul unitatilor de invatamant respective.

LISTA NEAGRA va figura on-line INCEPAND CU DATA DE 1 NOIEMBRIE 2013 pe WWW.PARINTIPENTRUCOPII.EU, fiind permanent actualizata pe baza sesizarilor primite de la cei care detin probe incriminatoare la adresa unitatilor de invatamant certate cu legea, indicandu-se si argumentele (probele) care au impus includerea ei pe lista.

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” nu se va limita doar la centralizarea si la publicarea datelor negative primite de la avertizorii de integritate, ci va formula plangeri si sesizari impotriva unitatilor de invatamant vinovate, atunci cand probele acuzatoare sunt de necontestat, in temeiul NOULUI CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI care a intrat in vigoare in octombrie 2013, fiind chemate in ajutor urmatoarele autoritati:

1. AGENTIA ROMANA DE ASIGURARE A CALITATII IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR;

2. AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR;

3. INSPECTORATUL SCOLAR;

4. DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA;

5. AGENTIA NATIONALA PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA;

6. AVOCATUL POPORULUI;

7. CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII;

8. DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI;

9. PARCHETUL si POLITIA;

10. COMISIILE PARLAMENTARE DE RESORT.

“LISTA NEAGRA” va indica unitatile de invatamant in care incalcarea legislatiei privind protectia copilului si/sau ignorarea drepturilor parintesti reprezinta deja fenomene nocive pentru dezvoltarea elevilor.

Exista inca multe scoli si gradinite unde parintii divortati si copiii acestora sunt stigmatizati chiar de cadrele didactice, unde asa-numita CUSTODIE COMUNA, desi reprezinta o realitate legislativa impusa deja de 2 ani de NOUL COD CIVIL, este nesocotita de managerii unitatilor de invatamant. In felul acesta, invatatorii si profesorii ajung sa-i traumatizeze si pe copiii separati abuziv de parintii lor.

Cadrele didactice nu-si cunosc din pacate obligatiile pe care le au in raport cu parintii si familiile extinse ale elevilor si nu colaboreaza cu Directiile de Protectia Copilului si lucratorii de politie. Desi constata ca unii elevi prezinta semnele unor copii abuzati in scoala sau in afara mediului scolar, profesorii nu iau masurile legale obligatorii si nu anunta autoritatile competente sa intervina pentru protejarea interesului superior al minorilor.

In Romania, copiii inca se mai confrunta cu pedepse crude din partea profesorilor, desi întreaga Europa interzice pedeapsa corporala în scoala. Abuzurile psiho-emotionale sunt des intalnite in unitatile de invatamant.

Cazurile extreme, cum sunt uciderea copiilor de catre copii sau sinuciderea elevilor care nu mai pot îndura abuzurile, sunt dovezi ca violenta poate avea consecinte tragice, daca ea nu

este combatuta la timp. Scolile sigure sunt scoli fara violenta, iar aceste unitati de invatamant trebuie sa fie create si sustinute de autoritatile publice, de profesori, de elevi, de parinti si de intreaga comunitate.

Romania are astazi o legislatie care interzice lovirea copiilor de catre profesori si abuzul psiho-emotional asupra minorilor si totusi studiile si statisticile ne arata ca mai este înca mult pâna aceasta legislatie va fi pusa în practica.

Copiii cu dizabilităţi şi nevoi speciale de educaţie sunt mai susceptibili de a fi victime ale violenţei. Copiii care au nevoie de o atenţie speciala pot fi, de asemenea, tentaţi să-şi rezolve problemele recurgând la violenţă.

Aşezarea echipamentelor şcolare influenţează, ele însele, foarte mult asupra posibilităţii apariţiei actelor de violenţă. Această aşezare poate pur şi simplu să favorizeze riscul unor mici acroşaje cum ar fi: busculadele de pe culoare, crearea unui avantaj când se aşteaptă la coadă la chioscul din scoala etc. Locurile pentru recreaţii pot fi mai puţin monotone şi mult mai primitoare pentru a reduce plictiseala elevilor care se dedau în acel moment la acte de violenţă

pentru „a se amuza” şi pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Factorul cel mai important în materie de infrastructură şcolară, cel puţin în ceea ce priveşte violenţa dintre elevi, este probabil organizarea supravegherii. O bună vizibilitate a locurilor frecventate de către elevi, precum şi formarea supraveghetorilor pe perioada pauzelor, în cazul în care personalul pedagogic nu-şi asumă această sarcină, se dovedesc a fi foarte utile.

Victimele actelor de violenţă resimt frecvent un sentiment de furie, frustrare, umilinţă, izolare, disperare şi suferă curent de răni fizice sau le e frică de acele răni, mai ales când violenţa este sistematică şi repetată. Victimele riscă, de asemenea, de a nu mai fi interesate de şcoală, de a se pune în situaţie de eşec, de a-şi pierde respectul de sine, de a fi deprimate, a claca nervos şi chiar de a se sinucide. În principiu, tinerele victime ale agresiunilor şi violenţelor suferă mult mai mult de tulburări psihologice şi somatice. Ei au, de asemenea, tendinţa de a lipsi de la şcoală ca urmare a fricii de a fi din nou agresaţi. Printre altele, expunerea la violenţă la şcoală poate provoca un stres post-traumatic, afecţiune gravă care necesită intervenţia terapeutică a unui profesionist.

Informatii suplimentare privind noul cadru normativ privind protectia drepturilor copilului, istoricul cazurilor prezentate in conferinta de presa, documentele relevante privind cele cazurile respective si datele de contact ale parintilor se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si pe http://parintipentrucopii.eu/ .

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in colaborare cu Alianta T.A.T.A. organizeaza vineri, 11 OCTOMBRIE 2013, la orele 10.30, la Sala TERRA a Hotelului RAMADA PARC din Bucuresti, Bd. Poligrafiei nr. 3-5, Sector 1, conferinta de presa cu tema centrala:

NOUL CADRU NORMATIV PRIVIND PROTECTIA COPILULUI

- ROMANIA IGNORA RAPIRILE INTERNATIONALE DE COPII -

In cadrul conferintei de presa se vor aborda urmatoarele subiecte:

- LEGEA NR. 257/2013 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, in vigoare din luna octombrie 2013, reglementeaza IN PREMIERA IN ROMANIA:

1. Criteriile de determinare a interesului superior al copilului;

2. Definirea ABUZULUI ASUPRA COPILULUI si a NEGLIJARII;

3. Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate;

4. Sanctiunile dure (amenzi de max. 10.000 de lei) pentru incalcarea noii legi;

5. Obligatiile profesionale clare ale cadrelor didactice si medicale precum si ale DGASPC;

6. Relatiile personale parinte-copil si exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti;

- STATUL ROMAN ISI ABANDONEAZA COPIII AFECTATI DE RAPIRILE INTERNATIONALE DE MINORI:

1. Cazul BOG – Un tata este impiedicat chiar de justitia romana si de autoritatile publice responsabile cu protectia copilului sa-si aduca in tara fiica retinuta in Rep. Moldova;

2. Cazul RISTEA – O mama este de 7 ani separata abuziv de fiica sa de un tata care i-a spus propriului copil ca l-a nascut dintr-o cocoasa gestanta;

3. Cazul GHITA: un tata (comandant de cursa lunga in marina) isi cauta de ani de zile peste mari si tari cei doi fii scosi ilegal peste granita de fosta sotie;

- ANCHETELE PSIHO-SOCIALE INTOCMITE DE AUTORITATILE TUTELARE SI DE DGASPC, FARA VALOARE IN JUSTITIE CONFORM COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

- LISTA NEAGRA A UNITATILOR DE INVATAMANT CARE IGNORA DREPTURILE COPILULUI SI AUTORITATEA PARINTEASCA – un proiect initiat de Fundatia “PARINTI PENTRU COPII” in baza noului cadru normativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Organizatorii au invitat la conferinta de presa reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Educatiei Nationale, Ministerului Muncii si Familiei, Colegiului Psihologilor din Romania.

Informatii suplimentare se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com, pe pagina web http://www.t-a-t-a.ro/ si http://parintipentrucopii.eu/ .

PRESEDINTE,

Bogdan Draghici

Copii si parinti